4,963 matches
-
și-ți amintești că s-a născut într-o vreme în care, vorba lui Eminescu, „credința [era] seacă” ori că, în tinerețe, a dat curs atracțiilor unei vieți dezordonate, răspunsul spre care înclini e că nu. Poate fi religios un discipol al lui Macedonski, autorul „Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a gîndit la Eminescu doar ca la un tînăr nobil (un Făt-Frumos) sau și ca la un prinț al tagmei? E de observat, însă, că atunci cînd se referă cu vorbe proprii la „nefericitul poet Eminescu”, îl privește din perspectiva discipolului macedonskian, care ține partea Maestrului. Cel mai inteligent lucru făcut de Bacovia a fost acela de a rămîne el însuși. Dacă s-ar fi schimbat, mai devreme sau mai tîrziu, ar fi încetat să intereseze ca scriitor. Contrar acelora care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din cenaclul său. Ceea ce nu se știe însă e că, prin aceste gesturi, el îl precede pe Sigmund Freud. Hans Sachs, în Freud, mon maître et mon ami (Denoël, 1978), relatează că doctorul dăruia ca marcă a amiciției sale unor discipoli pietre (pentru inel) reprezentînd un om bărbos, un fel de Jupiter, fin sculptat. încerca astfel, cred, să se definească pe sine și, totodată, să le sugereze rolul unificator în relațiile cu ei. Cele mai multe din însemnările mele despre Bacovia nu au
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
În final, după toți anii în care își dori-se să ajungă aici, Yourcenar a rezolvat misterele îndrăgostitului și iubitului, trăgând concluzia că nici o dragoste nu poate fi atât de intensă, dacă-i împovărată, deoarece unește iubitul, părintele, copilul și discipolul într-unul singur, mai ales pentru Hadrian care nu avea copii. Indiferent cât de extraordinară este înțelegerea dragostei maturului Hadrian pentru Antinous o combinație a unicei lor înrudiri de temperament, ucenicie și pasiune erotică -, Yourcenar a excelat în descrierea bărbatului
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și-a schimbat niciodată părerile privind tăcerea femeilor, mai ales în domeniul sexual. Convenția de azi stabilește că scriitorii homosexuali sunt aceia care în mod public proslăvesc intimitatea persoanelor de același sex și dragostea din prietenie și din condiția de discipol până la intimitate romantică și atașament erotic: echivalenți de același sex la varietatea unirilor heterosexuale. Critica feministă a demascat problema. Cerința lor este devotament deschis față de cauză în consecință, fără deghizări, distanță sau minciună. Pe baza acestui criteriu, Yourcenar a picat
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mamă-sugar”: mama este întotdeauna un „obiect” care are, în același timp, caracteristicile unui factor frustrant și a unuia gratificant; întreaga viață a sugarului depinde de acest „obiect” pe care se teme să nu-l piardă. În același context, doi dintre discipolii lui S. Freud, Melanie Klein și S. Nacht, consideră că la rădăcina „fricii” se găsește „agresivitatea”: orice stare de insatisfacție, și în primul rând cea de ordin libidinal, este resimțită ca o frustrație ce declanșează reacții de agresivitate; agresivitatea este
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o parte, și medicul social-istoric și natural, pe de altă parte”. (Cf. V. Pavelescu, „Examenul critic...”, p. 3-4). Este adevărat însă că activitatea lui C.G. Jung și cea al lui A. Adler a încurajat dezvoltarea unei „mișcări psihanalitice” în cadrul căreia, discipoli, revizioniști și reformiști au promovat, treptat, opinii noi, de pe urma cărora „psihanaliza” a ieșit „revitalizată”, cu noi valențe. Chiar dacă n-au putut sesiza cele mai grave din „exagerările” concepției lui S. Freud și ale discipolilor săi cei mai apropiați, - dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dezvoltarea unei „mișcări psihanalitice” în cadrul căreia, discipoli, revizioniști și reformiști au promovat, treptat, opinii noi, de pe urma cărora „psihanaliza” a ieșit „revitalizată”, cu noi valențe. Chiar dacă n-au putut sesiza cele mai grave din „exagerările” concepției lui S. Freud și ale discipolilor săi cei mai apropiați, - dintre care menționăm: concepția „pansexualistă”, caracterizată prin „schematism” biologic și „reducționism” genetico-biologic; teza rolului determinant al copilăriei, cu cunoscutele ei faze libidinale, - „revizioniștii”, mai întâi (ex. H. Hartmann, A. Kardiner, Anna Freud, K.A. Meninger, D.
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
încheie, firește, cu recunoașterea lui drept "prinț al întunericului", aureolat de o lumină simbolică și mângâiat, pe frunte, de "sori negri", nervalieni. Căci pogorârea obligatoriu miezonoptică! a acestui reprezentant al elitelor spirituale are ca rezultat împărtășirea unei învățături sacre către discipoli extaziați ("învățătura inimii/ tale aurii pe care ai împărtășit-o/ în puterea nopții prietenilor tăi albaștri/ bucuria extazul beatitudinea" Iată), fie direct, fie prin mijlocirea unor trimiși înveșmântați după conveniențele riturilor orfice ("o vestală în costumul ei alb", "o preoteasă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în vîrstă prestigioase, de la care, bineînțeles, se așteaptă nu atît certitudinea unei securități tutelare, cît impunerea unei subordonări, cîteodată ambiguă și dureroasă, în același timp înrobitoare și activă, admirată și complice. "Adolescentul, scrie Erikson, dorește să devină un ucenic, un discipol, un servitor sexual, un pacient..." Fenomenul este ușor de comparat cu cel, adesea studiat, al grupurilor de tineri" aflate la limita comunităților delincvente, pe care le formează autoritatea în mod spontan recunoscută a unei personalități mai proeminente, mai puternice, mai
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu zi. Nu se poate să nu ținem seama de rolul său deosebit în simbolistica liturgică a bisericii saintsimoniene: chiar înainte de inaugurarea "Templului" saintsimonian al lui Ménilmontant, în primul local din strada Monsigny, masa luată în comun era considerată, de discipolii părintelui Bazard și ai părintelui Enfantin, drept expresia semnificativă a solidarității lor mistice. De asemenea, în organizarea falansterului fourierist, număra} mare de festinuri trebuia să ilustreze și, în același timp, să pecetluiască armonioasa coeziune a omunității... Banchetul, o lucrare a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nici pe departe ultramontanismului catolic. Ele pot fi regăsite, susținute cu aceeași înfocare atît în textele fundamentale ale bisericii saintsimoniene, cît și devierile sale de natură pozitivistă. Desigur, nu se punea problema ca Saint-Simon sau, și mai puțin, acei nemărturisit discipol al său care a fost Auguste Comte să instaureze vechea autoritate pontificală sau să restabilească, în forma sa tradițională, creștinismul medieval. Autoritatea pontificală, creștinismul medieval nu sînt pentru ei decît două referințe importante, două modele fără îndoială, perimate în dezacord
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
solidarități sociale. În efuziunea colectivă se regăsește "principiul divin", prin ea se restabilește "unitatea dinamică" între om, Dumnezeu și univers... "Cei ce sînteți principi, spune Saint-Simon, ascultați glasul Domnului care vă vorbește prin glasul meu." Acțiunea noastră, precizează unul dintre discipolii săi, este "de același fel cu întemeierea creștinismului". Cel care vede în "noua lume" plină de iubire mijlocul cel mai sigur de a realiza "comunicarea cea mai strînsă cu Dumnezeu" este tot Fourier. Potrivit lui, armonia recucerită, libertatea redo-bîndită a dorinței
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
creșterea ponderii activităților practice în procesul de învățămînt. Accentuînd rolul "exteriorizării", el neglija însă procesul asimilării cunoștințelor (4). Cel care, prin cercetările și lucrările sale, s-a impus ca un autentic fondator al pedagogiei experimentale a fost ERNST MEUMANN (1862-1915), discipol al lui Wundt și apoi profesor de filosofie și psihologie la universitățile din Zürich, Königsberg, Münster, Halle și Leipzig. Opera sa fundamentală o constituie Verlesungen zur einführung in die Experimentelle Pädagogik und ihre psychologischen Grundlagen (Prelegeri introductive în pedagogia experimentală
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a început relativ tîrziu, în primul deceniu al acestui secol, G. Kerschensteiner a căutat să adauge vechilor sale concepții formate sub influența lui Kant, Herbart ș.a. idei noi, provenind, mai ales, de la J. Dewey și Ed. Spranger ce-i fusese discipol. Dacă de la primul a luat elemente care țin de teoria intereselor orientîndu-l astfel spre școala activă de la cel de-al doilea a adoptat unele idei de filosofia culturii, cu consecințe asupra teoriei sale privind scopul educației. Așa se explică faptul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în practică). Ion Găvănescul a fost unul din susținătorii lucrului manual în școală, în vederea învățării unei meserii. Orientarea practică a școlii pozitivă în general nu însemna însă, așa cum a pretins el mai tîrziu, și cum a susținut și C. Narly, discipolul său, o expresie a spiritului "școlii active" (17, pp. 36-37). "Activismul" lui Găvănescul avea alt temei și altă intenționalitate decît "școala activă". În concepția sa, activismul urmărea exercitarea voinței și formarea deprinderilor de acțiune; activitatea practică nu avea deci un
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cooperare, în condițiile luării în considerare a particularităților individuale ale elevilor, a fost deosebit de puternic în deceniile trei și patru. Principalii teoreticieni ai acestei tendințe au fost francezul ROGER COUSINET (1881-1973 și germanul PETER PETERSEN (1884-1962). R. COUSINET a fost discipol al lui Ribot și Binet, apropiindu-se mai apoi de sociologia lui Durkheim. În 1920, fiind inspector școlar în învățămîntul primar, experimentează metoda de muncă liberă pe echipe; experimentul său a durat pînă în 1942, iar trei ani mai tîrziu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
apreciază că opera teoretică a lui Steiner ,,n-a suscitat pînă în prezent decît foarte puțin interes; științele și filosofia l-au ignorat aproape total. Este adevărat că, atunci cînd concepțiile sale sînt discutate, ele dau loc la controverse pasionante. Discipolii adoptă adesea tonul exaltat al panegiricului, în timp ce cercetătorii universitari se lansează în generalizări polemice" (9, p. 107). Întrucît ideile despre educație ale lui R. Steiner sînt întemeiate pe cele filosofice, este necesară o foarte scurtă expunere a unora dintre acestea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
asemenea, faptul că a creat o școală științifică la București la care s-au format alți reprezentanți de frunte ai pedagogiei interbelice (I. C. Petrescu, I. I. Gabrea, V. P. Nicolau ș.a.). Se cuvine să fie menționat și faptul că, neimpunînd discipolilor o fidelitate rigidă față de sistemul său, a permis orientarea acestora spre direcții noi, potrivit tendinței de diversificare și dezvoltare a disciplinelor pedagogice din acea perioadă. 11.2.1.2. Pedagogia culturii Pedagogia culturii manifestă aceeași tendință de a depăși pozițiile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Spranger I. I. Gabrea (19), C. Narly (20) cel care a promovat cu consecvență, în perioada de care ne ocupăm, principiile fundamentale ale pedagogiei culturii a fost ȘTEFAN BÂRSĂNESCU (1895-1984), succesorul, din 1932, al lui Ion Găvănescul la Universitatea ieșeană. Discipol al lui Spranger la Universitatea din Berlin, Ștefan Bârsănescu a aflat în pedagogia culturii o teorie care oferea o explicare cuprinzătoare a fenomenului educației, capabilă să scoată pedagogia din impasul în care ajunsese din cauza unor tendințe teoretice contrare și permițînd
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
multiplele aplicații ale psihologiei, profesorul clujean avea în vedere și școala; mai mult, el însuși a manifestat interes pentru această categorie de cercetări, publicînd Selecțiunea capacităților și orientarea profesională (1929) și Măsurarea inteligenței (1940). Totodată, a orientat activitatea unora din discipolii săi spre problemele educației. În concepția școlii psihologice de la Cluj, natura și felul conduitei spirituale a unui om depind de două categorii de factori: a) echipamentul său nativ și b) învățarea; prin exercițiu și sub influența unui mediu determinat, dispozițiile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și se organizează (51, p. 99). În deceniul al patrulea, cînd la Laboratorul de pedologie și pedagogie experimentală nu se mai realizează nici o cercetare de prestigiu, problemele educației încep a fi analizate din perspectivă psihologică și experimentală de către unii din discipolii profesorului Florian Ștefănescu-Goangă. În mod deosebit s-a remarcat în această direcție DIMITRIE TODORAN (n. 1908). Primele sale cercetări asupra temperamentului (1932) și caracterului (1935) aveau o evidentă intenționalitate pedagogică (52). Elaborarea lor a și pregătit realizarea operei fundamentale a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ale pedagogiei ca știință, cît și ale unei școli naționale pedagogice. * * * Referitor la pedagogia românească promovată în perioada interbelică s-a manifestat, nu de puține ori, tendința mai mult sau mai puțin deschisă a unora din reprezentanții acesteia sau a discipolilor lor, de a considera că unele orientări de atunci și-au dovedit perenitatea eventual cu unele amendamente. Considerăm că o astfel de tendință este de natură să provoace o gravă confuzie. S-a putut constata că în pedagogia universală n-
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
STEFANINI, elvețianul ALBERT KESSLER s-au manifestat și ca teoreticieni ai educației. LUCIEN LABERTHONNIÈRE (1860-1932) este unul dintre acei filosofi catolici care au respins neotomismul, mai ales pentru orientarea sa raționalistă, pentru subaprecierea altor modalități de cunoaștere. Dar, ca și discipolii Aquinatului, filosoful și pedagogul francez subordonează și el înțelegerea revelației. Spre deosebire de aripa de stînga a personalismului francez, Laberthonnière restrînge aria preocupărilor filosofice la "viața conștiinței", la înțelegerea a "ceea ce sîntem" și "ceea ce trebuie să devenim". Omul este și trebuie să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Herbert Spencer, ca o completare a "pedepsei naturale" (copilul să fie prevenit asupra consecințelor acțiunilor sale, iar în caz de nesocotire a cuvîntului educatorului, pedeapsa naturală îi va releva caracterul limitat al libertății). De fapt, tot aici va ajunge și discipolul mentorului existențialist, numai că acesta nu va pune accentul pe ideea de subordonare în fața necesității, ci pe conștientizarea deplinei libertăți și responsabilități. O filosofie care pune în centrul preocupărilor sale omul cu problemele sale va păstra această prioritate și în
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]