43,048 matches
-
morții unui singur fiu!” (X, 8). Mustrarea profetului se încheie într-o notă stoică: „Stăpânește-ți durerea și îndură pacostea cu curaj!” (X, 15). Cum femeia nici nu vrea să audă de întoarcerea acasă, lângă bărbatul ei, Ezdra își reia discursul, adâncind și mai mult prăpastia între nenorocirea unei singure persoane și aceea a unui întreg popor. Nimic nu poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
puternic. Apoi arhanghelul revine, de data aceasta aducând răsplată pentru cei merituoși: ulei tămăduitor. Iar pentru îngerii „greviști”, cuvânt de mângâiere și încurajare: păcătoșii fi-vor pedepsiți cu război, invazie de lăcuste și omizi, cu grindină și trăsnete. Cu acest discurs amenințător se încheie viziunea. Mihail reintră în al cincilea cer, iar Baruh este depus de către înger pe malul fluviului Gel, reinserat în istorie, dar în același timp vindecat de abisurile ei absurde. Testamentul lui Abraham Una dintre cele mai tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca protagonist pe Abraham, modelul credinței nestrămutate din Vechiul Testament. Textul e construit după principiile mai mult sau mai puțin evidente ale unui gen literar apărut în această epocă, și anume „testamentul”. Genul respectiv se dezvoltă în prelungirea unor fragmente canonice: discursul de rămas-bun al lui Iacob din Geneza 49 sau Deuteronomul, considerat de către Johannes Munck 106 ca fiind testamentul lăsat de Moise poporului său după exod. Munck stabilește, în urma analizei textelor, patru trăsături specifice genului sau mai degrabă patru momente care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iată locul unde vei poposi pentru vecie (și urmează descrierea amănunțită a iadului). Dar ele nu au numai caracter disuasiv; elementul persuasiv mi se pare tot atât de subtil și eficient pus în joc: descrierea peisajelor supramundane atrag ca un magnet, iar discursurile parenetice își capătă, alături de aceste descrieri extrem de realiste și de plastice, adevăratul sens și adevărata valoare. Pentru exemplificare, mă voi referi pe scurt la Testamentul lui Levi, inclus în lista lui Rowland, dar ocolit în analiza mea anterioară. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să citească, pentru a avea parte de înțelepciune în toată viața lor, citind mereu Legea lui Dumnezeu. Căci oricine cunoaște Legea lui Dumnezeu va fi respectat și nu va fi niciodată un străin, oriunde se va duce” (13,1-3). Așadar, discurs de adio și apocalipsă: specii diferite, dar coexistând în același gen (spre deosebire de așa-zisa Apocalipsă a lui Moise, care, în realitate, nu este decât un lung discurs de despărțire). Pe lângă pareneze, apocalipsele conțin și rugăciuni. Am văzut importanța lor în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu va fi niciodată un străin, oriunde se va duce” (13,1-3). Așadar, discurs de adio și apocalipsă: specii diferite, dar coexistând în același gen (spre deosebire de așa-zisa Apocalipsă a lui Moise, care, în realitate, nu este decât un lung discurs de despărțire). Pe lângă pareneze, apocalipsele conțin și rugăciuni. Am văzut importanța lor în economia voiajului extraterestru: prin rugăciune, vizionarul își menține echilibrul psihic, ce riscă să se destrame foarte ușor la apropierea de ultima etapă, de cerul unde sălășluiește Marea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu intrau la fiicele omului și-și nășteau șprunciț; erau uriașii de pe vremuri, oamenii cei slăviți 142. Până în momentul acela, avva Serenus stătuse îndelung de vorbă cu oaspeții săi despre câteva probleme referitoare la demonologie 143. El și-a început discursul cu o scurtă și destul de discretă prezentare a teoriei cosmogonice a lui Origen (Conl. 8,7-8), socotită capabilă să dea un răspuns mai mult sau mai puțin acceptabil chestiunii despre mulțimea și diversitatea demonilor. Apoi a atins problema îngerilor națiunilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai clar că ceea ce numesc aici „lectură demitizantă” a mitului nu este, în realitate, decât o lectură propriu-zis filozofică, rațională chiar, efectuată în cheie platoniciană. 4. Cu Flavius Josephus (Antichități iudaice I, 67 sq.) 157, se aflăm și mai aproape de discursul avvei Serenus. Flavius Josephus pune în evidență diferența care există încă de la început dintre seminția lui Seth și aceea a lui Cain (el nu vorbește despre nici o unire trupească a îngerilor cu femeile). Urmașii lui Seth, spune el, erau toți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mitul căderii îngerilor l-a suscitat în mod constant începând din secolul al II-lea înainte de Cristos până în secolul al V-lea după Cristos, datele pe care le-am luat ca limite temporale ale demersului nostru. Înainte de a reveni la discursul avvei Serenus, să încercăm să facem puțină ordine în datele culese. Dacă privim mai îndeaproape, ne dăm seama că mărturiile propun trei abordări principale ale mitului. Prima abordare, pe care am putea-o numi „mitologică”, este valabilă pentru 1Enoh, Jubilee
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vedere spiritual, născută din Seth. Acești autori operează o demitizare, în cheie istorică, a datelor povestirii inițiale, nu fără anumite puncte de contact cu credințele gnosticilor sethieni. Trebuie spus totuși că această demitizare n-a fost niciodată dusă până la capăt. Discursul lui Serenus, deși aparține celei de-a treia categorii - atât prin metoda de interpretare, cât și prin mesajul pe care-l transmite -, păstrează urme ușor reperabile ale celorlalte două „tradiții”. Într-adevăr, respingerea unei interpretări literale a pasajului din Scriptură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe care-l transmite -, păstrează urme ușor reperabile ale celorlalte două „tradiții”. Într-adevăr, respingerea unei interpretări literale a pasajului din Scriptură amintește indiscutabil de abordarea philoniană. Pe de altă parte, dacă am lărgi analiza noastră astfel încât să cuprindă întregul discurs dezvoltat în Convorbirea a opta, s-ar putea observa că el se sprijină în mai multe locuri pe mitemele referitoare la originea demonilor, în vogă printre apologeți (miteme prezente și în textele apocrife). Cu același grup el împărtășește, de altfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fructuoasă totuși pe planul cercetărilor personale. Ostracizarea va dura până la... 25 ianuarie 1959, când Giovanni XXIII 249 anunță oficial, în Basilica San Paolo sulla Ostiense, convocarea iminentă a Conciliului Vatican II. 11 octombrie 1962: deschiderea lucrărilor Conciliului, prin acel faimos discurs al Papei cunoscut sub numele de Discorso alla luna. Zi memorabilă și pentru „oile pierdute” de la Fourvière, întrucât, printre periti („experții”) invitați mai întâi să pregătească, apoi să participe la Conciliu, se regăsesc Henri de Lubac, Yves Congar, Jean Daniélou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Am publicat prima ediție a Evangheliilor apocrife acum zece ani. În acest volum am ales anume acele texte din care s-a plămădit Tradiția ortodoxă, lăsând altora, competenți, recuperarea textelor gnostice. Dacă scoatem din literatura creștină Protoevanghelia lui Ioan sau Discursul lui Ioan Teologul, nu mai rămâne absolut nici o mărturie despre nașterea Fecioarei Maria sau despre Adormirea ei, două episoade reprezentate în mai toate bisericile ortodoxe. Canonul după care citim astăzi Noul Testament n-a existat de la început. Procesul canonizării anumitor texte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
automate Între coaste. „Gde comandir?” - s-a stropșit un „starșâi litinant” Profesorul a ieșit În față. Pe colonel l-au luat imediat și l-au condus la tancuri. Unul dintre brute știa puțin românește. După ce ofițerul rus a ținut un discurs nervos, din traducerea ”tâlmaciului” am Înțeles că noi eram prizonieri, iar spitalul devenea proprietatea lor... ― Bieții oameni! De ce s-au temut n-au scăpat - a șoptit Maria. ― Din acel moment, a Început calvarul nostru, care a luat sfârșit abia În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sfirdării politicii partidului. Că nu ne jucăm cu organul... Aveți grijă cum vorbiți! Tovarășul de lângă mine este din partea organului... superior și... măăă... mă va trage pe mine de... răspundere, că de ce nu vă Învăț să vorbiți tovărășește... - și-a Încheiat discursul secretarul de partid, privind semnificativ la străinul de lângă el. Cei din comisie au privit unii la alții cu zâmbet ironic. Acest zâmbet și atitudinea lor purta vădit mesajul: „Hai, plimbă ursul, jigodie! Întâi Învață să vorbești românește. Da’ ce pretenție
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-ți raporteze ceva în problema cu social-democrații din pușcării, și profesorul Mironică... A venit și Ceaușescu, în uniforma aia a lui de general făcută de comandă... parcă e frățiorul lui Stalin!... Doar mustață-i mai trebuie... Ne-a ținut un discurs despre colectivizare, de ne-a zăpăcit!... Mamă, mamă!... S-a rățoit vreo jumătate de ceas, a trântit cu pumnul în masă și și-a luat în fața noastră angajamentul c-o să-i împuște cu mâna lui pe toți chiaburii!... Că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din aceeași troacă cu de-alde noi. Zadarnic protestase Sever pe lângă cei mari și tari, din conducere, de la sindicat, de la partid... Nu și nu, asta i se tot spusese cu fiecare nou demers. Ba chiar i se mai ținuseră și discursuri ipocrite despre nețărmurita grijă a Partidului, a Statului și a Guvernului față de om... Că, iată, dragă doamne, în loc să fie aruncat pe drumuri ca pe întunecatele timpuri ale burghezo-moșierimii, statul cel nou, democrat-popular, binevoia să-i întindă o zdravănă mână tovărășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atenția că Teodorescu era, totuși, numele său. Ei, ce mai contează! dădu Ilici Vasile distrat din mână și înșfăcă repede de pe masă o sticlă cu apă minerală, din care începu să gâlgâie grăbit, ca să-și răcorească organul vorbirii, uscat din cauza discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de astă dată atât de sonor, că se zgâlțâiră geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
PAPUC O lume mai bună Cărțile lui Emanoil Rei nu au nevoie de prefețe. Dacă deschizi la întâmplare oricare dintre cele opt volume pe care le are la activ, nu poți decât să fii cucerit de fluența limbii, de măsura discursului, de viața autentică ce se ițește printre rânduri. Cine iubește arta adevărată și nu se lasă îmbătat de nimicuri și de bagatele la modă (care, n-avem ce face, proliferează cu nesaț!) cu siguranță va păstra Povestiri alese la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
umilința încă patruzeci și cinci de ani. Dar treaba-i bine chibzuită, Vetucă! De mâine ne mutăm în Piața Unirii, la statuia lui Cuza, cu tot cu Papagal și cu cartonașele lui. Te pomenești că-l vor pune să țină și niște discursuri politice... Mai știi, Vetucă? Fantazia mulțimilor n-are bariere... Dar află de la mine că Papagalul pronunță doar trei-patru cuvinte: foame, frig, poc-poc, buf-buf... În rest, totul este numai scorneala gloatei înfierbântate de mânie. Burzuluiala-i mare și la Galați. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
anunți pe mama, că n-am apucat a-i spune nici măcar o singură vorbă. Crede-mă că de ea atârnă viitorul meu de om cu carte sau de tolomac neisprăvit. Desigur, Silviu! Desigur! * * * Stimați tovarăși și preteni! Și-a început discursul tovarășul secretar cu probleme de agricultură la regionala de partid. De la această înaltă tribună a Plenarei Regionale a organizației PMR, aducem la cunoștința organelor superioare de partid și de stat și tuturor agricultorilor din Republica Populară Română că, prin aplicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
muzicală, nu numai pentru că nu era cuvântătoare de limbă umană, ci pur și simplu din cauza faptului că dăduse ortul popii ei canin, din câte auzisem. Mărturisesc însă că, uneori, acolo lângă sau în poala asediată de levănțică a Ninetei -, ignoram discursul muzical al lui Jojo și ciuleam urechile la sporovăiala ninetistelor. Mă impresiona faptul că ninetistele vorbeau ca și cum nu eram prezent sau poate că mă considerau, cel mult, un fel de obiect ciudat, însuflețit, bun doar pentru exercitarea funcțiilor mângâietoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nu o priveam, dar îi recunoșteam glasul de miorlau-miorlau și mă așteptam la un vis atât de lung, încât puteam să plonjez și eu, în voie, în brațele lui Morfeu. Le-am simțit și pe ninetiste căscând instinctiv, de teama discursului prolix al Monei... Pătrund mereu într-o casă care are etajele aproape ruinate. La primul etaj dau de un șobolan, la al doilea de patru lilieci îmbrăcați în negru. Auzi, tu, lilieci costumați. Și nu oricum, ci in negru... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
liniște grea, apăsătoare rău de tot se lăsă asupra încăperii. Nu voiam să-i văd fața Donei Mona. Nineta o lovise direct în plex. Ba nu, în moalele capului o lovise. Ea nu putea ierta faptul că Dona Mona, cu discursul ei mereu prețios, etalând mereu alte toalete, dar și cu apucături de lady specială, căutate cu lumânarea, încerca mereu să sugereze că este eminența întâlnirilor ninetiste. Acum Nineta o prinsese la cotitură și n-o iertase. Mă așteptam să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fi obligat consoarta să bată covoare sau să spele vasele. În sală era și mult "bronzament de lux", cum îi plăcea Marelui Bronz să spună; chiar toată floarea cea vestită a întregului Ferentari muzical. Oaspetele de onoare a ținut un discurs plictisitor și a încheiat cu o provocare puțin arogantă: "Strunele acestei viori sunt fermecate. Nu vibrează decât în mâna celor care au talent". Omul a înșirat vreo patru "muzicieni care au reușit să facă această vioară să cânte" și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]