4,692 matches
-
-i placheta de versuri Din inimă, consemnare discretă a impulsurilor erotice și a stărilor de tristețe. Linia aceasta e abandonată după 1944, când F. adoptă, în numeroasele-i volume (începând cu Sub steagul vieții, 1950), postura scriitorului angajat, la modul discursiv, agitatoric, patetic festivist, autopastișându-se manierist. Sunt pagini care, dincolo de unele elemente de meșteșug ținând de versificație, prin caracterul lor simplist, exterior (chiar și atunci când evocă momente sau personalități din trecutul național), prin grosiera și vinovata deformare a realului social-politic s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
al-Salam Faraj, autorul obligației canonice absente (anume, jihad-ul), teoretician al mișcării al-Jihad, care l-a asasinat pe Sadat în 198. Stilistica, modelele, autoritățile religioase invocate de Faraj sînt inteligibile și convingătoare pentru gîndirea musulmană comună, dar manipularea semantică și discursivă a textelor este cu totul subordonată unei finalități ideologice, cu excluderea tuturor procedurilor științifice (sintaxă, semantică, retorică, istorie, teologie, chiar filozofie) pe care trebuia să le posede orice doctor al Legii. M. Arkoun vorbește despre dificultatea gîndirii musulmane comune de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o visio Dei din perspectivă umană. Cusanus nu face doar o expunere teoretică, ci marchează totodată un drum, construiește o metodă care poate călăuzi demersul interior. Teologia își regăsește astfel sensul prim de experiență spirituală, din care pot decurge elaborările discursive ale teologiei conceptuale. Același înțeles îl avea, de altfel, filozofia în lumea antică, după cum a demonstrat admirabil Pierre Hadot : ea însemna în primul rînd exercițiu spiritual, împărtășire a experienței de cunoaștere, suport pentru cunoașterea vie a principiilor. Metoda cusană mobilizează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fost expus, îndeobște, într-o "vitrină" a aspectelor patologice ale politicii democratice. Deloc întâmplător, raportarea sa la democrație este una permanentă, fapt identificabil și în cazul volumului coordonat de Cas Mudde. Și în acest caz, ce se înscrie în arealul discursiv al investigațiilor normative și empirice de dată recentă, contributorii sunt interesați nu să "negativizeze" fenomenul, insistând asupra pericolelor la care acesta ar expune democrația, ci, mai curând, să îl utilizeze în sensul unui instrument care să ne ajute să înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fenomenele și să slujească apoi unei cercetări comparate. Cu alte cuvinte, nici recursul la specialiștii în marketing politic, nici articularea unei poziții pragmatice și ocolirea conflictelor partizane nu sunt specifice populismului. Cea de a treia și ultima abordare este una discursivă, al cărui exponent principal este Ernesto Laclau (1977, 2005a, 2005b). Pornind de la o critică a determinismului economic prezent în mai toate interpretările marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta fiind înțeles drept o logică politică specifică și nu ca
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta fiind înțeles drept o logică politică specifică și nu ca o alianță între clase. Pe scurt, Laclau afirmă că această logică politică este caracterizată de confruntarea cu sistemul hegemonic, prin intermediul unei construcții discursive capabile să dividă spațiul social în două tabere: blocul puterii versus "poporul". Această construcție discursivă nu apare în mod accidental, ci este, mai degrabă, rezultatul unui proces în trei etape specifice politicii radicale: în primul rând legarea unor solicitări diverse
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și nu ca o alianță între clase. Pe scurt, Laclau afirmă că această logică politică este caracterizată de confruntarea cu sistemul hegemonic, prin intermediul unei construcții discursive capabile să dividă spațiul social în două tabere: blocul puterii versus "poporul". Această construcție discursivă nu apare în mod accidental, ci este, mai degrabă, rezultatul unui proces în trei etape specifice politicii radicale: în primul rând legarea unor solicitări diverse, apoi formarea unei identități colective prin identificarea unui dușman comun (establishmentul), în sfârșit, investiția afectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
conține interpretarea sau discuția critică a acestor efecte în raport cu ipoteza emisă. Ea poate să conțină concluzii privind acceptarea sau respingerea acesteia și formularea de noi ipoteze. Pe parcursul fiecărei etape, analiza datelor se bazează pe un proces de gândire de tip discursiv, în care elementele identificate sunt discutate, puse în relație și sintetizate după reguli logice explicite și conștiente. Modelele teoretice tind să explice fenomenele studiate, pornind de la un ansamblu de legi generale care presupun indivizi (parțial) comparabili. Aceste legi nu pretind
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
despre a explica”. La fel ca și în științele hermeneutice, demersul diagnostic adoptă un raționament bazat pe interpretare în scopul de a face inteligibil sensul latent al conduitelor. Analiza datelor se sprijină mai ales pe un proces de gândire non discursiv ce privilegiază intuiția. Aceasta permite înțelegerea sensului unei conduite pornind de la relaționarea acesteia cu unele prototipuri (teorii) și cu sentimentul de evident (intimă convingere) care se impune în situația în care există corespondență. Comprehensiunea vizează înțelegerea individului ca Gestalt și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
modului în care subiectul își trăiește problemele și despre motivele care le-au generat într-un context determinat. Modalitățile de relaționare sunt empatice, pline de simpatie, bazate pe relații de partenariat și adaptate stilului relațional al subiectului. Procesul explicativ este discursiv și nu vizează decât anumite aspecte ale subiectului, fără a pretinde că le înțelege în totalitatea și în unicitatea lui. El nu implică adeziunea la un corpus teoretic particular, ci se sprijină pe diferite modele ce evoluează în funcție de cunoștințele științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dintre clinicieni se referă, mai mult sau mai puțin explicit, la una sau alta dintre aceste trei importante abordări diagnostice, ceea ce nu înseamnă, totuși, că adoptă în mod sistematic și exclusiv toate caracteristicile acestora. In fața unui caz concret, raționamentul discursiv face posibilă și intervenția intuiției și interpretării la nivelul conceperii ipotezelor. Este însă necesar ca raționamentul respectiv să facă obiectul unei experimentări, unei verificări care să stabilească dacă faptele și relațiile postulate în ipoteza intuitivă și interpretativă se regăsesc efectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fiecare pol stimulându-l pe celălalt. Introducerea cognitivismului, a modelului autoeficienței sau a controlului stresului constituie exemple evidente în susținerea acestei afirmații. Tabel 1.Comparație sintetică a privind abordările diagnostice Abordare medicală Abordare psihodinamică Abordare cognitiv-comportamentală Bază epistemologică Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Raționament hermeneutic: intuitiv, interpretativ, convingere intimă Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Model teoretic de referință Modelul fiziopatologic al bolii acute Explicație științifică a disfuncțiilor Relație de schimb între teorie și practică Modelul unui aparat psihic Ințelegerea individului în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau a controlului stresului constituie exemple evidente în susținerea acestei afirmații. Tabel 1.Comparație sintetică a privind abordările diagnostice Abordare medicală Abordare psihodinamică Abordare cognitiv-comportamentală Bază epistemologică Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Raționament hermeneutic: intuitiv, interpretativ, convingere intimă Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Model teoretic de referință Modelul fiziopatologic al bolii acute Explicație științifică a disfuncțiilor Relație de schimb între teorie și practică Modelul unui aparat psihic Ințelegerea individului în totalitatea sa (Gestalt) și în unicitatea sa Relație directă între teorie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un nou fel de a articula psihologia popoarelor? Disputa rămâne una deschisă, câmpul, așa cum vom vedea mai jos, neajungând să se închidă în definiții foarte clare; vor fi cel mult definiții concurente, ce nu vor împiedica însă constituirea unei identități discursive. Există numeroase canale prin intermediul cărora teoriile germane, franceze, dar și italiene (Massi) și în mai mică măsură de sorginte engleză (Mackinder și Short) sunt adoptate și adaptate critic de cercurile științifice locale. Domeniul științific al antropogeografiei devine unul important în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fel de sinteză, de confinium și de pacificare a unor „permanențe” istorice, politice și geografice adverse. Un punct de vedere metodologic În opinia noastră, una dintre cele mai bune „căi de atac” pe care le putem avea asupra acestei formațiuni discursive în scopul unei cât mai adevărate înțelegeri ale sale ar consta în construcția unei „hărți” a disputelor ce îi structurează alternativele teoretice și pragmatice și îi specifică temele majore. Aceste dispute vor fi dublate sau, mai exact, vor fi situate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cele de mai jos este una comparativă, conștientă de existența unor niveluri diferite ale comparației, pornind de la cele mai evidente polemici și ajungând la tensiunile mai puțin clare ce structurează discuția pentru a obține, în final, accesul la acea zonă discursivă comună de unde apar teme diferite, uneori chiar contradictorii. Pilonul sociologic Biografia reprezentativă a lui Anton Golopenția este o parte importantă a proiectului nostru de înțelegere a pilonului sociologic al geopoliticii și antropogeografiei românești. Prin „biografie reprezentativă” (Muller, 1987), conform opiniei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
perspective: pe de o parte, este asemănat cu o oglindă uriașă, în care actorii se pot vedea reciproc și își pot planifica și efectua faptele în funcție de cunoștințele dobândite despre ceilalți, iar pe de altă parte, publicul reprezintă și un spațiu discursiv, în care sunt determinate și dezbătute problemele publice. Terestyéni Tamás definește conceptul de viață publică drept activitatea sferei instituționale și civile care se desfășoară în public. Activitățile vieții publice reprezintă, și ele, activități de comunicare. Lucrarea interpretează schimbarea de regim
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dramatic. La fel, compunerile intitulate „simple texte antifasciste” - Cineva trebuie să moară, Pasiune plus rațiune sau Temă de luptă, Cărțile sunt mincinoase -, reunite în volumul Teatru (1973). Așa, de pildă, pieseta Cineva trebuie să moară este un „simplu text”, adesea discursiv, cu o alură filosofardă, mimând procese de conștiință. Dramaturgul se lasă și aici ispitit de jocuri de cuvinte și paradoxuri facile. Ideea morală (sacrificiul, răspunderea etc.) e valorificată mai mult prin disponibilitățile ei retorice, ceea ce duce, chiar și sub vălul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
anii ’70-’80, care Își reiterează demersul „Înnoitor” cu autoritatea specialistului problemei, indiferenți la faptul că problema de atunci se adresa societății socialiste, iar cea de acum, cel puțin declarativ, nu. În ciuda dorinței autorilor de a evita ipocrizia și neglijențele discursive, analiza lor recurge inevitabil la clișeele intens mediatizate ale discursului pedagogic. SÎnt clișee ce se află la baza limbajului didactic internațional, prezente În rapoartele instituțiilor europene sau În presa de profil, foarte ușor de reunit sub egida unui truism la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
suficientă forță și autenticitate pentru a sparge acest tipar, izvorând dintr-o emoție modernist-expresionistă. Există și poezii de atmosferă, descriptiv-intimiste, care mizează pe sugestie și care își deconspiră cheia alegorică spre final; nu lipsesc nici ironia, conștiința livrescă sau oralitatea discursivă. Lirismul de factură alegorică, în cheia unei drame individuale și naționale (Careu) sau păstrând o trakliană ambiguitate simbolică (Praful și pulberea), ajunge până la simplitatea și ingenuitatea trucată, postmodernă a unor poeme precum Căci spune chinezoaica: „Nu mai desena omuleți,/ oricât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
printr-o instrumentalizare lingvistică, întotdeauna politică, și pe narativitate, ușor asimilat!) vine "opera" acestui Foucault, care le întoarce pe dos, dar tot printr-o "codificare" de limbaj intelectual, ceea ce a făcut din gândirea foucauldiană mai mult un domeniu al efectelor discursive și de felurite interpretări. Într-un fel, prima parte a existenței intelectuale a lui Foucault (1954-1970) este legată, într-un mod profund indestructibil, de mitul omului subteran (the Underground Man), inventat de Dostoievski și (psih)analizat de LaCapra: "He is
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
își spunea: Nu sunt un autor! Ceea ce respingea profesorul de la Collège de France era funcția social-politică de autor, și nu dreptul asupra spuselor sale! Pe de altă parte, proliferarea autorilor în societatea de discurs modernă ar fi creat o masă discursivă, unde funcția de autor și-ar fi pierdut semnificația inițială; aceea din secolul al XIX-lea, când cei care scriau și publicau evident, mult mai puțini se distingeau de ceilalți contemporani printr-un inconfundabil raport gândire-limbaj-reprezentare. Deși Foucault se apropie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de pe urma studiului trecutului istoric. Scrisul lui Foucault, perceput drept dificil, nu este deloc unul fluviu, unul unde coerența și vizibilitatea paragrafelor sunt la ele acasă. Ceea ce a văzut/gândit/problematizat profesorul francez a rămas mai mult pentru el, în ciuda efectelor discursive contemporane; în ciuda efervescenței academice din jurul scrierilor sale. În paragrafele din cărțile sale, Foucault propune o gândire a cunoașterii din trecut într-o manieră originală și personală. Ceea ce obosește în cărțile sale, ceea ce îi sperie pe cei cu trăiri intelectuale sau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
serie de personalități din intelectualitatea franceză și occidentală postbelică. Toate acestea și încă multe altele, la care se adaugă ideosincrasiile sale, fac ca discursul foucauldian să fie greu de înțeles în profunzimea spuselor sale. Totuși Foucault a devenit un efect discursiv pentru lumea intelectuală de azi. Profesorul francez rămâne un reper (moral și epistemic!) pentru orice intelectual, indiferent de afinitatea sa ideologică. Folosirea conceptului "structură" în mai multe paragrafe din cărțile sale i-a adus reputația (falsă!) de filosof structuralist. Într-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
O politică în detrimentul civililor... Politicile academice ale distribuției dreptului la Cuvânt pot muri în autoritarismul lor simbolic de utilizare meșteșugită a elementului lingvistic! Ceea ce arde de un secol încoace prin gândirile contemporane! -, ceea ce se află în dispută și în lupte discursive este chiar... Cuvântul. Cuvintelor elitiste și politic servile li se vor tăia capetele pentru a-l elibera pe Regele acțiunilor, al faptelor și al schimbărilor sociale în fața imobilităților ideologico-politice și a unor senilități conservatoare. Aceste senilități nu fac decât să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]