6,113 matches
-
pentru a-și cere iertare, se oferi să-l ajute să se convertească. Între timp, Nicole se sătură de tatăl ei și se refugie mai Întâi la sora sa din Madrid, apoi la cumnata sa din Malaga; iar el, murdar, disperat și neras, se repezi pe urmele ei prin trenuri și autobuze prăfuite, până i se terminară banii, În Gibraltar, și de acolo, prin eforturile Crucii Roșii, fu repatriat aproape cu forța, pe un vapor de marfă din Panama. La sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la universitate decât pentru a-i oferi câteva idei lui Țvi Kropotkin, care trecuse fără oprire de la master la doctorat și scrisese deja o grămadă de articole și cărți de istorie. În 1962, În urma insistențelor prietenilor săi și a eforturilor disperate ale lui Țvika, Fima publică volumul de poeme compus În timpul scurtei sale căsătorii din Malta: Moartea lui Augustin și Învierea sa În brațele Dulcineei. Vreme de un an sau doi, au existat critici și cititori care au văzut În Efraim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bătrânul, intonând cuvintele ca un cantor la rugăciune, cu un zâmbet șiret și blând, am găsit noi cumva un răspuns satisfăcător la Întrebarea tragică „cine e evreu“, ca să Începem să ne spargem capetele și cu Întrebarea cine e arab? Fima, disperat, sări de pe scaun și se repezi la raftul cu cărți, să aducă enciclopedia, sperând să-i Închidă gura tatălui său o dată pentru totdeauna cu o Înfrângere zdrobitoare. Dar, ca Într-un coșmar, nu reușea sub nici o formă să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e pedeapsa. 27 Fima refuză să cedeze La ora șase și jumătate dimineața se trezi speriat pentru că În apartamentul de deasupra căzuse ceva greu și imediat se auzise un țipăt de femeie, nu prelung și nici prea ascuțit, dar teribil, disperat, de parcă aceasta Își văzuse moartea cu ochii. Fima sări din pat direct În pantaloni și ieși În fugă pe balconul de la bucătărie, ca să audă mai bine. Din apartamentul de sus nu se auzea nici un zgomot. Doar o păsărică nevăzută repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
parcă ridicându-se din adâncuri vrăjitorești. Și Încet-Încet, ca și cum bărbatul s-ar fi târât pe burtă din stradă În stradă, strigătul se apropia, răgușit și Înspăimântător - al-te za-chen - și era În el ceva deznădăjduit și pătrunzător, ca un țipăt disperat după ajutor, ca și cum cineva ar fi fost ucis. Strigătul acesta era legat În amintirea lui Fima de toamnă, de nori joși, de tunete și de primele picături prăfuite de ploaie, de foșnetul tainic al pinilor, de lumina cenușie și neclară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
decât „lucruri vechi“, Fima rămăsese totuși sub vraja acelei profeții Înspăimântătoare care Îi Îngheța sângele În vine, care Înainta spre el străbătând străzile una câte una, bătând pe la porți, avertizându-l de la distanță contra bătrâneții și a morții, a strigătului disperat al unui om care căzuse deja victimă acestei stări cumplite și Îi atenționa pe ceilalți că va veni și vremea lor. Amintindu-și acum de această fantomă, zâmbi și se consolă cu cuvintele funcționarului concediat din restaurantul doamnei Scheinfeld, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vru să spună, eu sunt directorul general de la „HB-Holding“, dar nu avea cuvinte, doar ochi larg deschiși, care îi tremurau. XXVItc "XXVI" Rupturatc "Ruptura" Mama, cu lumina ferestrei în spate, ședea la patul soțului ei care zăcea acolo îngrozit și disperat, dar refăcut în bună măsură după atacul cerebral: fără urmă de paralizie și afazie. Iar ea îi vorbea bărbatului care privea pe fereastră în desimea frunzișului, printre crengi, cu ochii strălucind în reculul luminii. Nu, spuse ea, tu nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și observația că azi nu mai e cazul să aștepți recunoștință de la nimeni. Iar tata se simți lăsat oarecum cu buza umflată în autocompătimirea sa. De aceea, simți impulsul să-i descrie prietenului starea în care se afla și mai disperată decât era de fapt ca să-i stoarcă o fărâmă de compasiune, fiind atât de preocupat de persoana lui, încât nici nu-i trecu prin minte să se întrebe pentru ce l-ar fi invidiat Hans Saner, ce reprezenta el pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la cinema, nu am folosit cuvântul „uter“ într-un loc public și nu posed nici măcar o pereche de chiloți tanga. Dar sunt sigură că există o femeie promiscuă și-n mine, care vrea să scape de pantofii cu talpă joasă, disperată să iasă la lumină și să poarte un sutien Wonderbra. Doar că nu am avut niciodată curajul. Ieșitul la suprafață presupune întotdeauna, ei bine, o ruptură. Iar eu și Mark ne-am străduit atât de mult să ne păstrăm viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
desprinsă din Kramer versus Kramer. Ne plimbam prin Battersea Park. Mark urma să-și ia lucrurile, iar eu nu suportam ideea de a fi de față. Maria plecase imediat de la serviciu ca să se întâlnească cu mine când a auzit ce disperată eram, deși era doar mijlocul dimineții. Maria era neobișnuit de tăcută. Deodată, am auzit un zgomot ciudat în urma noastră și m-am uitat panicată în jur, gândindu-mă că urma să fim acostate de un pervers care respira greu. Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nici nu se gândește să nu se ducă miercuri. Că le datorează lui Phil și lui Mark să fie acolo chiar de ziua lui Phil. Și nu ți-ai folosit trucurile speciale pentru a-l convinge? am întrebat eu, încercând disperată să mai înveselesc atmosfera. — Nici nu s-a clintit. Așa că asta e: el se duce miercuri, eu vin vineri. Era îngrozitor. Indiferent cât de mult eu și Mark ne dorisem să ne scutim prietenii de repercusiunile despărțirii noastre, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ar fi plăcut. După cum am explicat tuturor celor prezenți, Jenny, faptul că de curând ai devenit celibatară pe neașteptate coincide cu planurile noastre de a scoate un întreg număr dedicat problemelor femeilor ca tine, trecute bine de 30 de ani, disperate să facă un copil, aflate la ani lumină depărtare de lumea întâlnirilor amoroase, dar dornice să se întoarcă în ea, și-n același tip confruntate cu un segment din ce în ce mai restrâns de bărbați disponibili. Părea atât de bine intenționată în timp ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tuns gazonul nedorită. Asta o să vândă câteva sute de mii de exemplare, nu? Ai de gând să pozezi goală de la brâu în sus, să arăți ce ai de oferit exact? Sau o să te uiți fix în aparat, cu o expresie disperată, cu o bulă ieșind din gura ta în care să scrie că potențialii pretendenți trebuie să ofere detalii despre viabilitatea spermei și calitățile genetice? —Kieran! strigă Lisa. Doar pentru că ești furios pe mine, nu trebuie să te descarci pe Jenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
m-am așezat fix în drumul ei. — Am putea ieși împreună săptămâna viitoare, doar noi două? am întrebat-o eu. Promit să nu mai vin la voi pe neașteptate. Sigur, răspunse ea. O să te sun eu. Când? am întrebat eu disperată. Când o să mă suni? — Curând, mi-a promis ea înainte de a pleca, iar eu am petrecut tot drumul până acasă întrebându-mă dacă vorbise serios. —Mătușă Lynn! Ce cauți aici? Mi-am lăsat dublura de la cheie aici când am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ce te-a făcut să te aventurezi? —Lisa. Am răspuns fără să gândesc. Apoi m-am oprit. Nu voiam să intru în subiectul cu articolul despre întâlniri cu bărbați, nu în fața lui Ed. M-ar fi făcut să par prea disperată. Oricum, nu trebuia să afle despre el. Lisa va fi nevoită să retragă articolul când va afla cum au evoluat lucrurile între mine și Ed. Am simțit o împunsătură la gândul că prietenia mea cu Lisa era în prezent atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe care nu avem voie să le discutăm între noi, dar, în mod evident, nefericirea personală era unul dintre ele. Mă duc să aduc niște chips-uri, spuse Mark ridicându-se brusc. — Pot să aduc și eu ceva? întrebă Kieran disperat. Phil mă privea așteptând o replică spirituală sau un clișeu reconfortant. Eu eram cât pe-aci să-mi calc pe inimă și să-i spun ceva care să-l facă să se simtă bine, când se auzi soneria de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
despre asta, a devenit foarte secretoasă. Apoi am sunat la hotel. Voiam să-i fac o surpriză cu flori și șampanie când ajungea acolo. Dar nu aveau o rezervare pe numele ei, deși aveau una pe numele tău. Expresia lui disperată m-a făcut să înțeleg că Maria avea toate motivele să fie optimistă în legătură cu el. Nu numai că era nebun după ea, dar și ținea la ea. Mulțumesc, Maria, pentru că nu m-ai deconspirat. Dar nu o pot lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ar ști să mă găsească dacă aș fugi de ceva? Cu ușurință. Ar merge la cafeneaua din Battersea Park sau pe treptele din fața Tate Gallery sau Streathma Odeon sau la mătușa Lynn acasă. M-am lăsat să cad pe canapea, disperată. Fusesem o prietenă groaznică și asta înainte de a începe să-i încalc teritoriul în mod neintenționat, dar regulat. Am mers până la ea acasă, am sunat la toți vecinii ei până m-a lăsat cineva să intru. După ce am urmărit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Spune-mi ceva, Jenny. Te rog! Nu mă simt bine, Ed. Pleacă. Fă-ți bagajul, ia-o și pe Rachel cu copiii ei cu tot și pleacă să nu te mai văd vreodată. Am închis ochii strâns, ca un copil disperat să nu vadă doctorul apropiindu-se cu injecția. „Pleacă“, m-am rugat, „pleacă“. Dar el pur și simplu stătea acolo pe pat și mi s-a părut că au trecut câteva ore până s-a hotărât să-mi respecte decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
urmă. Dar de când își băgase în cap că e prima femeie de treizeci și opt de ani însărcinată, nu o mai priveam ca pe un redactor-șef de revistă. Așa că îngropasem episodul cu „Cine o va cumpăra pe această femeie disperată?“. Și acum revista fusese publicată. Tocmai când eu și Mark reușisem să ne aducem relația pe linia de plutire. M-am așezat pe un prag de după colț și am deschis revista tremurându-mi mâinile, întrebându-mă ce fotografie folosiseră, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care nu se închidea niciodată din pricina balamalelor mâncate de rugină, coborâsem câte două trepte, scara putredă de lemn. - Ramses, vreau să mor! interveni frățiorul dinlăuntrul meu, cuprins de un acces sentimental, dulceag și răsuflat. - Călușul! Unde e călușul? Făcui eu, disperat, alunecându-mi degetele în buzunarul vestei. Fiindcă nu l-am găsit alergai să-l caut la hotel unde am scotocit prin geamantanele și cărțile, împrăștiate pe covor. Abia din ultima valiză de mucava scorojită scosei la iveală mașina unei lămpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
destul de urât pe care și le răsucea singur, extrase una, o aprinse cu un chibrit și suflă o pală de fum În aer. — Te scutesc de detaliile următorilor câțiva ani din viața mea, cu drumurile de la un medic la altul, disperat să-mi păstrez vederea rămasă cât mai mult timp. M-am mutat de la Antwerp la Malines, de la Malines la Düsseldorf, ca să fiu mai aproape de oamenii cu recomandările cele mai bune. Unul dintre ei aproape m-a orbit cu tratamentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cunoscusem cu mai mulți ani În urmă la Londra, când avea numai doisprezece ani, colegă de școală cu soră-mea, și de-atunci mă izbise Înfățișarea ei. Acum era o tânără ca o floare. Ne-am Îndrăgostit - dar situația părea disperată. Eu nu aveam nici bani, nici perspective. Și atunci, slavă cerului, a venit În vizită la Düsseldorf Tom Armstrong, care mi-a dat un sfat bun. „N-ai să fii niciodată un pictor de mâna Întâi dacă ai un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Însă, dna Campbell se eliberase și dra Robins, rugată frumos, Îi cedase cu generozitate locul. După părerea lui Henry, nu se purtaseră elegant cu ea, deși Elizabeth Robins nega. Dar prețul generozității ei se vădi iute, Încă de la premieră. Schimbătoarea, disperata, blestemata Paula Tanqueray constituia un rol excepțional, care Îi oferi dnei Patrick Campbell, susținută abil de Alexander În rolul soțului devotat, șansa de a demonstra că era o mare actriță. Publicul era vrăjit și aplauzele de la sfârșit fură furtunoase. Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
va ridica la Înălțimea lui, dar și le Înăbușise. Acum, toată siguranța actriței se risipise și se uită cu groază În priviri la Alec, când intră. Aceasta afectă jocul lui, care Începu să Îngroașe rolul mirelui nerăbdător, Într-o Încercare disperată de a concentra din nou atenția publicului asupra piesei. Florence abia dacă mai putea privi. Ba chiar Închise ochii și ascultă, așteptând cu degetele Încleștate ieșirea dnei Saker. Dar și scena următoare decurse la fel de prost. — De ce deschide Alexander gura așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]