9,274 matches
-
ca să ne amuzăm puțin, căci nici eu, nici Ioana nu credem prea mult în boala pisoiului. În astă seară, întorcîndu-ne de la Cavarna, am vrut să mai întîrziem pe ponton. Dar la capătul pontonului, pe neașteptate, s-a ivit o umbră: domnișoara Țurai. Prezența ei ne-a schimbat dintr-o dată toaie gândurile. În fața casei, lângă râuleț, Ioana îmi spune: "Ți-aduci aminte cum dădeai de mâncare gîștelor?" Uitasem gîștele! Mă amuzasem zilnic cu ele. Parcă istoria aceea s-a întîmplat în alt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pare că nu s-a schimbat nimic. În casă, Ahmed, și mai jalnic decât îl lăsasem, ne aduce aminte de boala lui. Îl uitasem de tot și eram pe punctul să mai întîrziem vreme multă pe ponton, și numai prezența domnișoarei Țurai ne-a alungat. Laptele din farfurioară a ramas neatins. Când îl mângâiem, nu face nici o mișcare, dacă îl ridicăm puțin de labele de dinainte cade la loc. Numai ochii îi sunt tot așa de mari. Nu mai are însă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
furată de toate tainele eclesiastice. Scrisul și cititul le-a învățat la un oarecare Don José Duarte; apoi, în școala primară care se deschisese la Vimieiro. Se împrietenise cu câteva fetițe, între 10 și 14 ani, care învățau carte cu "Domnișoara Isabella", fostă guvernantă în familia baronului de Santa Comba. Unii biografi vorbesc de o înflăcărată pasiune a lui Oliveira pentru copila unui fermier cu stare. Era cea mai frumoasa fată din Vimieiro și toți copiii se puteau juca cu ea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Apăsă un buton de pe birou. Ușa se deschise și intră o femeie uscățivă, cu fața albă, de vreo treizeci și cinci de ani. - Ați sunat, domnule Craig? Craig ezită, începea să se simtă prost și nu era deloc uimit de stânjeneala lui. - Domnișoară Pearson, de cât timp lucrați la Nesbitt Company? întrebă el. Femeia îl privi sever, iar el își aminti prea târziu că, în aceste vremuri de agresivă emancipare, un șef nu pune unei angajate întrebări care pot fi considerate fără legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Nesbitt Company? întrebă el. Femeia îl privi sever, iar el își aminti prea târziu că, în aceste vremuri de agresivă emancipare, un șef nu pune unei angajate întrebări care pot fi considerate fără legătură cu serviciul. După o clipă, privirea domnișoarei Pearson își pierdu sclipirea dură, ostilă, iar Craig respiră mai ușurat. - Nouă ani, răspunse ea scurt. - Cine v-a angajat? se forță Craig să continue. Domnișoara Pearson dădu din umeri, dar gestul trebuie să fi avut legătură cu vreun gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
angajate întrebări care pot fi considerate fără legătură cu serviciul. După o clipă, privirea domnișoarei Pearson își pierdu sclipirea dură, ostilă, iar Craig respiră mai ușurat. - Nouă ani, răspunse ea scurt. - Cine v-a angajat? se forță Craig să continue. Domnișoara Pearson dădu din umeri, dar gestul trebuie să fi avut legătură cu vreun gând care-i trecuse prin minte. Vocea îi era normală, atunci când spuse: - Păi, directorul de atunci, domnul Letstone. - Oh! făcu Craig. Fu cât pe ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
A doua scrisoare o adresă Biroului de Evidență a Nașterilor din Chicago Illinois: "M-am născut pe 1 iunie 1922 în orașul Daren, Illinois. Vă rog să-mi trimiteți cât mai urgent certificatul de naștere ", dictă el. O sună pe domnișoara Pearson și îi dădu înregistrarea de la dictafon. - Verificați aceste adrese, o instrui el scurt. Cred că trebuie plătită o mică taxă. Aflați cât, anexați ordine de plată și trimiteți ambele scrisori par avion. Se simți satisfăcut de sine când fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
își cunosc binefăcătorul și se consideră în mod special ca agenții mei personali. Jefferson Dayles făcu o pauză, apoi continuă politicos: - Sper, domnule Craig, că aceasta va explica în oarecare măsură metoda ciudată prin care ați fost adus în fața mea. Domnișoara Kay Whiterwood - dădu el din cap spre tânăra de la birou - este mentorul lor. Craig nu-și lăsă privirea să-i urmeze gestul mâinii. Stătea în picioare ca o stană de piatră și mintea îi era aproape la fel de încremenită. Ascultase fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
atât cât îi permite lanțul, lăsând să apară un ochi surprins și întrebător, el își scoate pălăria, întinde buchetul de flori și intonează răspicat, accentuând fiecare cuvânt, cu o voce sigură și ușor teatrală, un text de genul: Sărut-mânușițele, stimată domnișoară S! Permiteți-mi să vă ofer acest modest buchet de roze din partea domnului B, împreună cu respectuoase omagii și calde urări de sănătate și fericire cu minunatul prilej al logodnei domniei voastre. Rostește aceste cuvinte atât de înflăcărat, atât de convins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că el este domnul B, cel care oferă "modestul buchet de roze" însoțit de urări și omagii, și că folosirea persoanei a treia singular este doar o formulă care are menirea să dea textului o greutate și o prețiozitate suplimentare. Domnișoara S râde fericită cu toată fața, deschide larg ușa, își lasă sărutate "mânușițele", primește încântată florile, le privește bucuroasă, după care invită comisionarul de flori înăuntru și dispare în salon, cerându-și scuze și rugându-l să o aștepte câteva
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip, domnișoară. Poftim, Filip! Gustă și dumneata ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum ți se spune dumitale? îl întrebă Puteți să-mi spuneți Filip, domnișoară. Poftim, Filip! Gustă și dumneata ceva, spuse domnișoara S, încercând să închidă cu piciorul ușa salonului. Filip luă păhărelul de pe tavă "Să vă trăiască logodnicul, să fiți fericiți, casă de piatră" și-l dădu pe gât "întru Domnul". Apoi urmă o scenă jenantă, cu gesturi neîndemânatice, când Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
într-o mână și farfurioara în cealaltă, nu știa cum ar putea gusta din cozonac. Schiță un gest să-și pună pălăria pe cap. Renunță însă, căci nu se cădea să mănânci cu capul acoperit și încă în fața unei femei. Domnișoara S încercă să-l ajute, dar o făcu cu greu căci ținea cu mâinile tava și fu nevoit el să-i dea o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse aminte femeii că melonul său continuă să fie la ea în mână și ieși cu spatele în stradă, dispărând pentru totdeauna din viața domnișoarei S. Dacă ai fi avut răbdarea și curiozitatea de a-l aștepta pe cealaltă parte a uliței, l-ai fi văzut ieșind fără flori, cu un zâmbet uitat pe buze, de care scăpa încet-încet, abia după câteva sute de pași
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de pași. Nu puteai ști dacă e un zâmbet de bucurie al unei misiuni bine duse la îndeplinire, un rictus de dezgust produs de penibilul ultimei părți a scenei sau o grimasă de jenă datorată acelei apropieri prea intime de domnișoara S, căreia nu i putuse vedea decât ochii sticlind în întunericul vestibulului. Apoi l-ai fi văzut întorcându-se la florărie pentru a lua o altă adresă, un alt buchet de flori și un alt mesaj, pentru a intra din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
patent, ronțăie sârmă ghimpată, doarme pe calea ferată, e scăpată de emoții când veniră vizigoții și-i la Roma vindecată de spaima de comeată, în fața dumneavoastră va fi înjunghiată și apoi reînviată! Prețul e mic circul e mare! Gospodari și domnișoare! Negustori și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nervos, isteric, nu lipsit de talent - care începuse a fi publicist de la 17 ani; a murit de mult: s-a sinucis). Întâiul meu articol publicat a fost o critică a unei poezii tipărită într-un ziar din Roman de o domnișoară. Critica am publicat-o într-un ziar din București. Era bine scrisă, plină de răutăți și, orașul fiind mic, domnișoara cunoscută, articolașul a făcut zgomot. Defectul criticii era disproporția între importanța ce o dădeam eu lucrului și micimea acestui lucru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sinucis). Întâiul meu articol publicat a fost o critică a unei poezii tipărită într-un ziar din Roman de o domnișoară. Critica am publicat-o într-un ziar din București. Era bine scrisă, plină de răutăți și, orașul fiind mic, domnișoara cunoscută, articolașul a făcut zgomot. Defectul criticii era disproporția între importanța ce o dădeam eu lucrului și micimea acestui lucru. Așadar, debutul meu literar a fost... critica literară agresivă! În aceeași vară, împreună cu amicii mei Mușoiu și Vaian, și cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
parte, cum par ele vara, erau pline de foc și muzica cânta o arie banală, dar care place oamenilor fără cultură muzicală: Alla Stella confidente. (Mai târziu am citit o schiță satirică de Caragiale, în care e vorba de o domnișoară de mahala care cânta logodnicului, din piano, această bucată! Și schița asta mi-a mânjit frumusețea amintirii!) Deodată, îmi apare înainte, pe aleea grădinii, o fată necunoscută mie, subțire, înaltă, cu coada pe spate, cu părul galben și cu ochii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întîi privește în afară și mult mai târziu se întoarceasupra lui însuși. ă...î Deci analiza e posterioară observației. 16. Un lucru nu-l poate face nimene: să fie mai inteligent decîteste, să creeze o inteligență superioară inteligenței sale. 17. Domnișoara care se plimbă printr-o grădină, e firesc să seextazieze înaintea trandafirului mareșal și să nu bage-n seamă vâzdoaga și chiar bujorul. Botanistul care face ca dânsa ar fi un dobitoc. 18. ... orice om, din cauza unui instinct atavic, are
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
E aici de două zile! E cu mama ei și cu "coana Anica". N-am mai văzut-o de trei ani. În vremea asta s-a măritat și s-a despărțit. "Doamnă"! Întotdeauna mi-a venit greu să schimb apelativul "domnișoară" în "doamnă". Mi se pare o imixtiune în lucruri prea intime, mi se pare că iau act cu brutalitate de fapte care nu mă privesc și nu-i decent să mă privească. (Psihologie de cvadragenar, intempestiv și pervers de lucid
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pervers de lucid!) Și apoi, ori de câte ori se căsătorește o fată plăcută dintre cunoștințele mele, mi se pare că sunt furat. Hotărât, nu cultiv o simpatie exagerată pentru domnii și stăpânii lor. Adelei îi voi spune, cel puțin in petto 1, "domnișoară". Pe domnul L..., cauza eficientă a transformării, îl ignorez, îl neg. Negând cauza, neg efectul... Dar Adela n-a fost o simplă cunoștință, a fost prietena mea, și cuvântul "doamnă" e legat de fapte și sentimente neobișnuite. Prietenia a început
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
după-amiază, 1 Dedicație (fr.). 2 Femeia este schimbătoare (it.). 3 De drept; preferat (fr.). când m-a văzut intrând (mă aștepta!), a venit la mine obidită, furioasă, indignată, ca să-mi facă cunoscută ofensa sângeroasă pe care i-o adusese o domnișoară, fiica unui vecin: "Madadeta m-a făcut dumneta!" Era ceva teribil, în adevăr. Adjectivul acesta mica moldoveancă îl cunoștea până acum spus numai slugilor... Ofensa nemaiauzită o ținuse secretă. Ceilalți luau adesea în glumă nefericirile ei, ceea ce o supăra și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ei. Când, după o lipsă de șapte ani, am petrecut iarăși două veri la țară, n-am mai găsit pe Deluța, Coca, Cucoana mică, Puica, Rățușca, Copalaia (așa pronunța ea cuvântul "portocală") - cum îi ziceau unii și alții -, ci o domnișoară de cincisprezece ani, o fată înaltă, subțire, prea înaltă pentru vârsta ei, prea subțire pentru înălțimea ei, cu o coadă groasă de aur pe spate, legată cu un fiong albastru, cu fața tot copilărească și totuși de o frumusețe mândră
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]