6,149 matches
-
În loc să‑și dezvălu‑ ie necazul extrem, Maria este stăpânită, iar expresia feței sale este una de re‑ semnare în fața morții. În această lucrare, Michelangelo sintetizează inovații‑ le din sculptură ale predecesorilor săi din secolul al XV‑lea, cum ar fi Dona‑ tello, adăugând la acestea, măreția stilului renascentist din secolul al XVI‑lea2. În perioada 1501‑1504, după reîntoarcerea sa la Florența, Michelangelo sculptează magnifica statuie David (care are o înălțime de 5 m și 17 cm). Ero‑ ul Vechiului Testament
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
decât late se atenuează considerabil. În centrul pieței, pe un piedestal desenat tot de Michelangelo a fost așezată o prestigioasă statuie antică - mo‑ numentul ecvestru al împăratului Marc Aureliu denumit atunci Constantin - pe care papa Paul al III‑lea a donat‑o senatului roman. Din centrul laturii deschise a pieței, Buona rroti a construit o rampă de legătură, monumentală, care facilita urcarea în piață. Artistul însă nu‑și va vedea proiectul realizat, deoarece acesta s‑a finalizat abia la jumătatea secolului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
îmbunătăți astfel funcția endotelială [Thambyrajah et al., 2000]. L-arginina, administrată pe cale orală sau i.v., poate îmbunătăți funcția endotelială la pacienții cu hipercolesterolemie [Creager et al., 1992] și insuficiență cardiacă [Hirooka et al., 1994]. Donorii de NO. Nitrații organici donează NO printr-o reacție redox, din care rezultă, de asemenea, și anionul superoxid. Superoxidul inactivează NO endogen și exogen, anulându-i efectele favorabile antiaterogene. Sunt în curs cercetări pentru sinteza altor agenți donatori de NO, dar care să nu genereze
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
CIOFLEC, Virgil (8.IX.1874, Gherășeni, j. Buzău - 10.III.1948, București), prozator. A fost director general în Ministerul Cultelor și Artelor condus de O. Goga. Și-a donat colecția de tablouri Universității din Cluj, punând bazele viitoarei galerii de artă românească a pinacotecii din localitate. Pasiunea pentru pictură, prietenia cu pictorii N. Grigorescu și Șt. Luchian, tablourile din colecția proprie l-au ținut într-o permanentă legătură cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286261_a_287590]
-
privind activitatea literară și gazetărească din timpul războiului. După 1955 își câștigă existența ca muncitor necalificat, izbutind într-un târziu să se încadreze la Institutul de Cercetări și Încercări în Construcții. A lăsat numeroase manuscrise, o parte dintre ele fiind donate de familie Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași. Versuri și ample fragmente de jurnal au fost publicate între 1997 și 2002 de Lucia Cireș în „Literatură și artă” (Chișinău), „Revista română”, „Dacia literară” și „Timpul”. O seamă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
Direcția Muncii și Protecției Sociale. De altfel, așa cum I. Rășcanu a contribuit cu mulți bani la ridicarea bisericii „Cuvioasa Parascheva” (începută în anul 1937), așa și Negură a procedat la biserica-soră „Sfântul Neculai”, începută tot în 1937, căreia i-a donat suma de 20.000 de lei, de departe cea mai mare contribuție bănească. În acest context, credem că e bine pentru cei care vor scrie cândva, de-adevăratelea, istoria Vasluiului, să cităm din necrologul scris de „miluță” (de fapt, pseudonimul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tratamentul și întreținerea în Spital a bolnavei Florica A. care a fost internată în contul Dv. conform adresei nr.(...)”. În anul 1941, un alt mare militar român, retras la proprietatea sa din satul Schinetea, comuna Dumești, mareșalul Constantin Prezan, a donat unor asociații caritabile din Vaslui sume consistente de bani prin intermediul primăriei, recte Ion Rășcanu, așa că acesta recomanda beneficiarilor să trimită câte un mesaj de mulțumire binefăcătorului. Reproducem una dintre adrese: „Onor Filialei de Cruce Roșie Vaslui. Am onoarea a vă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Vaslui cu adresa nr. 32.850/ 10 februarie 1942. Rugăm dispuneți cele legale”. Ce-o fi făcut primarul Ion Rășcanu cu mortăciunile hahamului confiscate de „bravul” gardian public, nam mai aflat dar este foarte posibil ca acestea să fi fost donate vreunui sărac, așa cum avea foarte des obiceiul. Pe 8 aprilie 1940, a dispus trimiterea de invitații unui număr de 15 proprietari, datorită următoarei chestiuni: „Sunteți rugat să binevoiți a vă prezenta la cabinetul subsemnatului azi, 8 aprilie 1940, ora 18
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
9 L.A. fiind populație densă în localitate. Total 270 ha. EXPROPRIEREA. Am vândut apoi, la 1922-23, în două rânduri, benevol, țăranilor, un lot de 64 ha. și unul de 55 ha. precum și porțiuni mici parcelare cca. 10 ha. precum și terenul donat pentru școală de Maria Râșcanu Ghyka. Cele cca. 100 ha. rămase au fost împărțite prin actul de partaj (...) între moștenitorii defunctei M.R. Ghyka, frații Theodor și Eduard Râșcanu, constituindu-și fiecare proprietăți DISTINCTE (...) de aprox. 50 de hectare fiecare”. În
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în considerare că fusese aleasă cu votul obștii și ca să termin, nu s-a luat în considerare nimic! Ei erau mari și tari! În sfârșit, anul 1953 a adus și un decret care permitea celor cu pământ mult să-l <<doneze>> statului, adică viitoarelor colhozuri care urmau a fi băgate pe gât oamenilor, după sistemul sovietic. Țin minte că a venit fratele ei de la Iași și i-a spus: <<Luiza, dă pământul la stat, dă-i naibii de comuniști!>>. Atunci, soacră
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Condurache. Documentul cu nr.81/1 octombrie 1940, fusese trimis noului edil șef al orașului Huși, avocatul Constantin Onu, căruia șeful legionarilor locali îi cerea următoarele: „... avem onoare a vă ruga a aduce la cunoștința funcționarilor Dvs., că acei cari donează sume pentru <<Ajutorul Legionar>>, să le depună la sediul Mișcărei Legionare din strada Ion Mârza (Serviciul Technic) unde li se va elibera chitanță. Trăiască Legiunea și Căpitanul”. Proaspătul primar a scris următoarea rezoluție: „Personalul ia cunoștință și semnează pe prezenta
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și factorilor atmosferici mai mult decât schimbători în această perioadă a anului. Bănuiesc că multe dintre florile de aici provin din donații private ale firmelor active în domeniu. Preotul care supervizează împodobirea raclei nu răspunde însă la întrebarea mea, „au donat oamenii flori pentru Sfânta ?”. Mai mult, se uită la mine încruntat, cu furie sublimată în priviri, parcă-mi cer să plec cât mai repede de acolo. Ceea ce și fac, după scurtă vreme. În difuzoarele din jur începe să se audă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cărți cu Părintele Arsenie mi-a zis că el de fapt a fost un om de afaceri, foarte bogat, dinainte de război. Au venit comuniștii la putere, din cauza de avere l-au și dus la pușcărie, dar a apucat să-și doneze averea bisericii”. Muntele-deal din jurul mănăstirii este plin de oameni, în ciuda vremii nu tocmai prielnice de afară. Plouă mărunt, umezeala din aer accentuează senzația de frig. Vocea tunătoare a înaltului ierarh din Transilvania prezent la slujbă umple toată valea. Asta până când
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din Novaci, județul Gorj, în anul 1868, cu ocazia vizitei Regelui Carol I în satul său. În anul 1912 a constituit unul dintre exponatele cele mai apreciate ale expoziției de „artă națională” de la București. În anul 1999, ea a fost donată Muzeului Țăranului Român, fiind expusă acum în sala „Timpul”. citez, „nu o doare inima” să se despartă de un astfel de obiect. Îmi spune că „nu, doar nu le mai vrea nimeni. Doar nepoții le mai poartă uneori pe la serbare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
imobilul din Sighișoara, str. Școlii 10, fostă proprietate a mea, sub pretextul inventarierii bunurilor din patrimoniul cultural aflate în locuință. După aceea, Consiliul Popular Județean Mureș a intentat un proces împotriva mea și a lui Dumitru Bradu, căruia i-am donat casa în august 1982 cu acte perfect legale. Am donat casa deoarece în decembrie 1980 am fost supusă unei grave operații, în urma căreia am rămas semiinvalidă, actul de donație având clauza foarte precisă pentru conservarea atât a imobilului, cât și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sub pretextul inventarierii bunurilor din patrimoniul cultural aflate în locuință. După aceea, Consiliul Popular Județean Mureș a intentat un proces împotriva mea și a lui Dumitru Bradu, căruia i-am donat casa în august 1982 cu acte perfect legale. Am donat casa deoarece în decembrie 1980 am fost supusă unei grave operații, în urma căreia am rămas semiinvalidă, actul de donație având clauza foarte precisă pentru conservarea atât a imobilului, cât și a interiorului. Prin sentința dată de Tribunalul din Sighișoara, în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Pe fața doctorului se citește o înspăimîntătoare derută. Tace. Nu mai știe nimic, este complet aiurit. Rostește cîteva cuvinte monosilabice. Mă întorc spre cei din prezidiu și întreb: Știe careva problema acestui bătrîn? Da, sare o funcționară cu suflet. A donat casa nepotului și acesta l-a dat afară. Doarme pe unde poate. A fost un medic foarte bun. Are pensia mai mărișoară? Da. Mă întorc spre bătrîn și-l întreb, ridicînd vocea ca pentru un om care aude mai greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe nimeni, niciodată, așa cum ziceți dumneavoastră. Am primit în audiență pe absolut oricine, cu respect și înțelegere. Femeia fentează răspunsul și continuă cu vehemență. În spate, în rîpă, avem 400 m². Alături de noi a fost moșia lui Bejan, care a donat pămîntul Universității. Universitatea l-a dat la Silvic. La Silvic știți ce bandiți sînt? Nu răspund, dar mintea mi se luminează puțin cîte puțin. Nu mă interesează istoria aceasta, vă rog să-mi spuneți cum l-am tratat "de rahat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
purificată la flacăra unui rug de jertfă” (Traian T. Coșovei), mai ales fiindcă, dincolo de femeia iubită, e vizată o feminitate care nu aparține contingentului, ci ține de cosmic și primordial, trăsături preluate în manieră avangardistă și mult accentuate în personajul „dona juana” din a treia carte, nicolae magnificul (2000). Inițial Ț. scrie imnuri în tonalitate orfică și, practicând „o retorică a adorației și extazului” (Constantin Sorescu), încearcă o nouă Cântare a Cântărilor pe fundal paradisiac, numindu-și iubita „surioară”, după modelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
juana plânge de durere ca un animal înjunghiat / frazele se aștern după fraze / memoria plină de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre nicolae magnificul și dona juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic, cu toată fervoarea și bizareria oniricului. Introducerea tanaticului marchează îndeosebi personajul feminin, în care s-a descifrat o „figură feminină a Poeziei”, ce convertește fiorul tanatic în dorința de a genera text, astfel încât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
a configurării din cărțile de după război ale lui Gellu Naum” (Octavian Soviany). Proteismul personajelor duce la o serie de identificări, împinse până la acoperirea existenței și a literaturii, motiv pentru care nicolae magnificul trăiește în fond fericirea că o iubește pe dona juana și mărturisește acest fapt solicitând metafora: „sunt o carte care se scrie și se citește singură care arde de bună voie și nesilită de nimeni până la scrum”. În sfârșit, al treilea personaj important al imaginarului este, și aici, divinitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
metaforă, TR, 1997, 30; Dan Stanca, Nicolae Țone sau „nicolae magnificul”, RMB, 2001, 7 august; Constantin Abăluță, „nicolae magnificul”, „Ziarul de duminică”, 2001, 34; Șerban Axinte, Despre cartea /moartea donei juana și a magnificului nicolae, „Timpul”, 2001, 9; Geo Vasile, dona juana și imaginificul său cavaler, CNT, 2001, 41; Nora Iuga, La început a fost poetul, RL, 2001, 41; Gheorghe Grigurcu, Un postavangardist, RL, 2001, 48, 49; Grigore Chiper, Respirația ca supliciu, poezia ca viciu, „Contrafort”, 2001, 12; Ruxandra Cesereanu, Magnificul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
Angliei și la 1477 pe cele ale Islandei. De adăugat la acestea călătoriile pe coastele Africii. Se stabilește în Portugalia și se căsătorește cu Felipa Perestrello Moniz, provenită dintr-o bogată familie, socrul, Bartolo-meo Perestrello fiind și el navigator și donându-i ginerelui, la nuntă, hărțile sale, care se spune ca l-au ajutat în conceperea călătoriilor către "Lumea Nouă". La 1480 i se naște primul fiu, Diego și, între 1483-1484, Columb încearcă să-l convingă pe regele Portugaliei, Joao II
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Africa, în urma cărora presa internațională a și publicat o suită de "necrologuri", Hemingway nu a putut fi prezent la festivitatea de înmânare a premiului. S-a bucurat de primirea Premiului, a sărbătorit cu prietenii și în stilul său caracteristic, a donat medalia primită bisericii Nuestra Señora de la Caridad del Cobre de lângă Santiago de Cuba! Avea să declare că "Premiul aparține Cubei"! Și-a continuat activitatea de scriitor, pescar și vânător, de amfitrion celebru și plăcut până în 1960. Ultimele "acțiuni" importante din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sfârșitul lui august 1961 și a adunat la Finca pe foștii salariați ai lui Papa, pentru a le citi "Testamentul". A asistat Fidel Castro, ca reprezentant oficial al noilor autorități, frații José Luis și Roberto Sotolongo, "căpitanul" Gregorine... Finca era donată "pentru bunăstarea poporului cubanez", Banco Nacional de Cuba primea ordine pentru plata ultimelor salarii ale angajaților, mașinile și puștile de vânătoare erau dăruite prietenilor. Papa a avut în Testament grijă de toți! Valetului René îi lăsa pușca Winchester, lui Picillo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]