6,777 matches
-
administrație , care se poate confrunta cu următoarele aspecte: Consiliul de administrație este dominat de președintele executiv al consiliului, care manipulează companiile în funcție de interesele personale; Consiliul de administrație este inutil și este alcătuit doar dintr-o simplă rețea de prieteni care eșuează în reprezentarea acționarilor într-o măsură reală; Consiliul de administrație este incompetent și se reunește la intervale aleatorii pentru a prezenta poziția stabilită de președintele consiliului sau este dominat de un grup; președintele Consiliului de administrație și directorul de finanțe
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
pregătirea profesională, bugetul, durata în timp și înțelegerea a ceea ce este necesar pentru noi angajamente precum sarcinile de autoevaluare a controlului. Există multe organizații care transmit declarații serioase referitoare la, de exemplu, un management al riscurilor mai bun, dar ulterior eșuează în asigurarea pregătirii profesionale, a resurselor sau a spațiului, care să permită oamenilor să întreprindă acțiuni pentru a rezolva aceste decalaje. Performanța, conformarea, responsabilitatea, angajamentul și abilitățile sunt, astfel, cheile de conducere în asigurarea unui răspuns entuziast față de guvernanța corporativă
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
The Atrium, Southern Gate, Chichester, West Sussex PO 198 SQ, England, 2005, p. 57. Guvernanța corporativă 240 management și Consiliul de administrație în problemele ce au legătură cu managementul riscurilor și control” (paragraful 30). Cele mai multe sisteme de management al riscurilor eșuează deoarece se încearcă impunerea unor formule logice asupra organizațiilor sau oamenilor, structurilor sau sistemelor, formule care pot fi necuprinzătoare sau prea complicate, definite vag sau percepute insuficient și care, la rândul lor, sunt într-o continuă mișcare. În acest fel
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
vopsea americană: se prezintă ca liberal și arată cu degetul o castă, un areopag, un conac, indignîndu-se În primul rînd de lipsa de transparență, de lipsa de permisivitate, de elitism, ca și cînd aici ar fi problema. și, de regulă, eșuează din cel puțin două motive: o dată, În vechiul regim, activismul anticeaușist nu putea tinde la democrație, era redus În mod obligatoriu la „gruopuri de prestigiu”, regulile de „inițiere” trebuiau să fie stricte, altfel te trezeai imediat după gratii. În al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În cel de-al doilea sprijinul vine din interior, Însă prin intermediul unei apostazii: scriitorul se prezintă ca taumaturg: nu contează cum, ci ce scrie. În acest ultim caz, cărțile sale vor fi Întotdeauna “platforme-program”. și acum romanul: povestea unei utopii eșuate În realitatea distopică. Născută În Thailanda, ucisă tot acolo, utopia s-ar sprijini pe o “platformă”: o mai bună organizare a satisfacerii plăcerilor trupești, ceea ce ar antrena scoaterea țărilor-bordel și statelor-salon de masaj din marasmul economic, coroborată cu fortificarea moleșitei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
viață fiind, au apărut În aceeași toamnă cinci cărți (monografii, dialoguri, anchetă critică). Premiul Interallié care i-a fost acordat În compensație a avut un singur rol: de a evita martiriul. Instituția literară franceză a vrut să demonstreze, dar a eșuat lamentabil, că a tratat cu obiectivitate o operă a unui scriitor inconturnabil. Cum să rămîi indiferent În fața unei nimfomane talentate, așa cum este, de aproape zece ani, Michel Houellebecq? Lui Edmonde Charles-Roux, președinta juriului Goncourt, i-a fost teamă că, acordîndu-i
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cincizeci de ani după tragicul eveniment, de către o fiică exasperată de imaginea bestialului asasinat rămas În memoria mamei, de pe care timpul nu putuse să șteargă nici o umbră de culoare. Acest tablou n-ar avea Însă nimic original, și ar putea eșua foarte repede În melodramă, dacă n-ar fi placat pe cel mai banal sau, cum ar spune Bergson, mecanic cotidian: un aprod se află În vizită În apartamentul celor două femei care nu-și plătiseră chiria de mult, pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un ideolog genial, pînă În anii 1970, care a reușit să aducă pe scenă o scriitură criogenică În măsura În care abdicase de la estetică - În sens etimologic - , În care refuza așadar să se adreseze simțurilor. Proiectul era desigur radical, tocmai de aceea a eșuat. Într-o oarecare măsură, acest proiect este și cel al postmodernismului anglo-saxon. Mai puțin radical, el acceptă canonul estetic, dar Îl pervertește. Deși refuză transcendența, nu respinge tradiția și, practic, recuperează o transcendență relicvară, ca obiect. Francezii n-au cutezat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
social teoretizat de Lipovetsky a fost, În lipsă de altceva, tematizat el Însuși În operele „literaturii de apartament”, iar romanele „temperaturii de 20ș” au apărut pentru a inaugura un alt drum pe care literatura apuca după ce Noul roman nu atît eșuase, cît Își Încheiase misiunea de asanare cu care fusese investit. În romanele acestea minimaliste reapare, chiar dacă În situații și decoruri frugale, protagonistul, eroul - unul al noilor timpuri, desigur - singur, ancorat undeva, nesigur, În marginea lumii. Este eroul existențialist care și-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lucrurile așa cum sunt. O sensibilitate de o superficialitate care-i conferă anduranță: Hercule Poirot sau Sherlock Holmes În viața de zi cu zi. Ferrer află de la asistentul său, Delahaye, despre un tezaur de o valoare imensă aflat Într-un vas eșuat În apropiere de Cercul Polar și se decide să plece În căutatrea lui. În vreo treizeci de pagini Îl găsește și Îl Îmbarcă, nu Înainte de a fi cunoscut În orășelul Port Radium, la minus treizeci de grade, o familie ospitalieră
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
așează În ultimul rând În spatele unei coloane, ci În penultimul nu departe de o coloană. Toate personajele echenoziene au această calitate unică de a nu avea un loc al lor, de a oscila mereu, de a nu reuși fără să eșueze, de a divorța (este ceea ce i se Întâmplă lui Ferrer) fără a se despărți de nevastă, de a deceda fără a fi murit, ceea ce se Întâmplă cu Delahaye. Care, sub numele de Baumgartner (care are capriciul de a nu se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deriva unei lumi care-și trăiește dezabuzat agonia: pentru că totul se Întîmplă foarte repede, pentru că nici o acțiune, nici un gest nu are coerență, pentru că sentimentele se macină odată cu destructurarea fizică a lumii Înconjurătoare, singurele soluții salutare ale personajelor sunt anamneza (care eșuează) și, mai radicală, dar și infinit mai grea, adaptarea. Registrele discursive alternează, la fel și vocile. Nu există o unitate naratologică, lipsește, aparent, “autorul”. Adică principiul discriminant: prezent și trecut, viață și moarte, discursuri, sens și non-sens, totul se acumulează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fusese Împușcat În urmă cu cîțiva ani. Golpiez trebuie să simuleze nebunia (ca Hamlet) pentru a se debarasa de poliția secretă de pe urmele sale, iar Gonșalves Își oferă serviciile În sensul acesta În schimbul unor interminabile și istovitoare ședințe confesionale. Comunicarea eșuează (dacă va fi existat intenția), intervievatul - un disident comunist - Își poartă intervievatorul, precum șeherezada, pe serpentinele unor evenimente reliefate cu greu dintr-un subconștient tulbure, la capătul cărora eroul realizează că nimic nu s-a aflat, de fapt, și nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eșec: părinți În prag de divorț, abandon, moartea tatălui. Nu e momentul acum să ne Întrebăm de ce foarte multe romane franceze contemporane sînt cronicile unor eșecuri, dacă e normal să fie așa, să scrii doar cu condiția de a fi eșuat În realitate și să Încerci să „te scoți” astfel. Să fie vorba despre o subzistență a tragediei Într-o epocă refractară la tragic și dezamăgită tocmai din cauza asta? Fiecare eșec Înregistrat În romanele lui Adely devine, dialectic, mijloc de cunoaștere
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iubi În voie. Pentru a ieși din impas, Antoine, neînțeles de nimeni, sărac și sătul de aparențe, hotărăște să devină bețiv, În mod cît se poate de metodic, Începînd cu lectura unor cărți de specialitate, despre efectele consumului de alcool. Eșuează pentru că, nepunînd niciodată picătură de alcool În gură, intră În comă alcoolică după o jumătate de halbă de bere. În spital, cunoaște o sinucigașă de profesie, salvată ultima oară de un grup de turiști germani adunați ciorchine sub turnul Eiffel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant” (Viața șantierelor. Constructorii). Vocația, câtă a fost inițial, cedează constrângerilor și noua încercare lirică din anii 1945-1947 eșuează în cântece despre partizanii greci și o „baladă despre Gheorghe Dimitrov și mama sa Parascheva”. Superioară se arată publicistica pe teme culturale a lui C., slujită de inteligență nativă, de aplomb și de lecturi întinse. Lipsa de perseverență, poate și
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
solilor Ulrich și Antonie, trimiși în Occident în căutarea unui medic pentru Ștefan. Ajunși la Nürnberg, cei doi sunt la un pas de a-și finaliza demersul (oprirea în orașul bavarez fiind confirmată și în documente: februarie 1502), dar misiunea eșua ulterior (s-a presupus că emisarii pier pe drumul de întoarcere, la fel și temerarul doctor Klingesporn, ce își asumase riscul călătoriei spre Moldova). Mai blândă se arată soarta cronicii: faptul că umanistul, medic și istoric, Hartmann Schedel, atras de
CRONICA MOLDO-GERMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
produc o narațiune modernă, alertă, cu fraze scurte și adecvate, care mențin textul viu. Meditația asupra forței (oarbe, nocive) a iubirii este continuată în romanul Buruieni de dragoste (1936), o prelucrare a unui episod autobiografic notoriu în epocă - o relație, eșuată în scandal public, cu o scriitoare. Accentul reconstituirii nu cade pe dezvăluirea unei mistificări literare (de care era bănuită fosta prietenă), ci pe drama omului care are nefericirea de a se îndrăgosti de cine nu trebuie și de a nu
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
și uzine (titlul În fabrică se repetă); pașii i se împart între realități contrastante. Ceva din grafica expresionistă a unor Georg Grosz și Franz Masereel, vibrații din Țara de piatră a lui Geo Bogza se reactivează în rostirea lui C., eșuând nu o dată în redundanță, în clișee și poncife. Fie pe latura monumentalizantă, fie pe cea polemică (violent antiburgheză), notații aparținând registrului vânjos, utilizat intens, sfârșesc în manierism și imoderație. Pe răzvrătitul Horia (văzut ca personaj congener), poetul îl invocase de
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
pentru inițierea cărora transferă întotdeauna responsabilitatea asupra celor din jur. În plan afectiv, domină anxietatea socială și de performanță și teama de abandon, la care se adaugă tendința de a căuta imediat o altă persoană protectoare atunci când precedenta legătură interpersonală eșuează. Apare o senzație de disconfort intens și neajutorare în condiții de singurătate, cu ipsofobie și teamă de abandon. Sunt evidente încercările permanente de a obține ajutorul celorlați, pe care nu-i poate contrazice în nici o situație. Dependentul este în stare
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
10. Joint-venture, recomandată când: 10.1.competența celor două firme este complementară; 10.2.obiectivul urmărit este profitabil; 10.3.există nevoia introducerii rapide a unei noi tehnologii. 11. Restrângerea, recomandată când: 11.1.firma are competențe distinctive, dar a eșuat În atingerea scopurilor propuse; 11.2.firma deține o poziție slabă În sectorul de activitate; 11.3.firma este ineficientă, iar moralul angajaților lasă de dorit; 11.4.firma a crescut atât de repede Încât este necesară reorganizarea sa. 12
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
de activitate; 11.3.firma este ineficientă, iar moralul angajaților lasă de dorit; 11.4.firma a crescut atât de repede Încât este necesară reorganizarea sa. 12. Dezinvestițiile se recomandă când: 12.1.firma a adoptat strategia restrângerii, dar a eșuat În realizarea modificărilor necesare; 12.2.reglementările guvernamentale amenință firma. 13. Lichidarea se recomandă când: 13.1.firma a urmat strategia dezinvestițiilor și a restrângerii fără succes; 13.2.singura alternativă a firmei este falimentul; 13.3.acționarii pot minimiza
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
schimbarea echipei manageriale; noua conducere obține mână liberă pentru operarea oricăror transformări. Cu cât problemele sunt mai dificil de rezolvat, cu atât este mai necesară abordarea lor multiplă, la toate nivelurile firmei. Strategiile de inversare a crizei sunt riscante și eșuează adesea din cauza alegerii necorespunzătoare a momentului achiziționării ori a secării prea timpurii a fondurilor disponibile și a talentelor antreprenoriale necesare. 3.9.4. Strategii corporatistetc "3.9.4. Strategii corporatiste" 3.9.4.1. Analiza portofoliului strategictc "3.9.4
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
și Chrysler au trecut de la mii de furnizori la mijlocul anilor ’80 la câteva zeci de producători captivi, care le garantează o calitate Înaltă, costuri minime și livrare just-in-time. 4. Strategia lichidării reprezintă ultima soluție, folosită atunci când eforturile de redresare au eșuat; lichidarea este mai avantajoasă pentru toți stakeholder-ii decât falimentul. Aplicarea strategiei de lichidare este percepută ca o recunoaștere a eșecului și afectează direct mândria și reputația managerilor. Rămâne totuși cea mai potrivită soluție pentru firmele care dețin o poziție concurențială
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
antreprenoriale depinde de suportul uman al inovării și, implicit, de structura organizației. Sistemul de relații trebuie să se concentreze asupra sistemului inovațional. Din acest motiv, noul trebuie organizat separat de vechi. Încercările de a atribui unui compartiment existent sarcini antreprenoriale eșuează adeseori, deoarece angajații au tendința de a amâna ideile inovatoare până la rezolvarea „crizelor” vechilor produse. În plus, noile departamente antreprenoriale trebuie localizate cât mai sus pe scara ierarhică și protejate de un manager cu atribuții special inovatoare. De exemplu, la
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]