5,930 matches
-
față de construcția identității și față de legătura dintre reprezentări și politică demonstrează că sunt multe similarități cu post-structuralismul, dar există și diferențe. Constructiviștii critici examinează adesea jocurile de limbaj și discursurile dintr-o perspectivă logică sau ipotetică, mai puțin din perspectivă empirică, cum fac post-structuraliștii. În plus, concepția privind identitatea este mai mult constructivistă și mai puțin post-structuralistă. Constructiviștii critici vorbesc despre state ca actori, nu ca subiecți constituiți discursiv, existând uneori suprapuneri între identitate și rol. Acest lucru implică faptul că
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
legate de conceptul de identitate. 2.1. Considerații privind conceptul de identitate În jurul anilor `40 termenul de identitate era cvasi-necunoscut, dar într-un interval relativ scurt de timp (până în anii '80) a devenit un termen tehnic indispensabil. Importanța sa teoretică, empirică și culturală nu pare a se fi diminuat din moment ce specialiștii științelor sociale, istoricii, psihologii, filosofii și media continuă să aplice, să dezvolte și să discute această noțiune. Termenul de identitate a fost introdus de către Erik H. Erikson, psihanalist, clinician, format
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
zi? Oriunde am căuta identitatea europeană, formele acesteia variază semnificativ în funcție de sferele sociale, geografice sau naționale. 220 Bill McSweeney, spre exemplu, este de părere că pentru a răspunde la întrebarea "cine sunt eu?" nu se poate apela exclusiv la evidențe empirice, la date colectate în pașaport și nici nu se poate decide exclusiv în termeni de percepții subiective. La întrebarea "cine suntem?" nu se poate răspunde simplu prin referințe la sondajele de opinie, mituri, muzica populară sau alte elemente de istorie
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
trebui tratați cu scopul de a genera cunoaștere socială. Cercetătorii politicii mondiale ne fac un deserviciu prin asumarea faptului că se știe în avans cine sunt actorii în anumite situații sociale; e preferabil să fie lăsați să apară în timpul cercetării empirice. Rezultatul poate fi surprinzător.232 În lucrarea Civilizing the Enemy 233, autorul analizează retorica "civilizației vestice" și implicațiile acestui discurs în stabilirea arhitecturii internaționale de după Al Doilea Război Mondial, mai precis efectul cauzal în susținerea reconstrucției Germaniei, ca resursă discursivă
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
mai complexă a identității ridică multe semne de întrebare: Ce înseamnă dacă afirmi că identitățile sunt construite, multiple, fluide și relaționale? Cine participă la construirea identităților? Care este scopul și care sunt resursele reclamate? Ce înseamnă acest lucru pentru cercetarea empirică? Cum putem să studiem o identitate care este fluidă, schimbătoare? Cum pot specialiștii în relații internaționale să conceptualizeze identitățile și să le studieze în moduri relevante și utile?237 Noțiunea de identitate este utilizată în abordarea constructivistă, la fel ca
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
colective definite în termeni civilizaționali, religioși sau ideologici, utilizând noțiuni precum "islam", "creștinism", "democratic" sau "civilizat"; abordările dinspre psihosociologie dezagregă aceste macro-fenomene pentru a explora modul în care indivizii acceptă sau resping diverse interpretări ale Sinelui (self-understandings).238 În cercetarea empirică, constructiviștii sunt interesați de procesele care fac legătura între context și acțiune în dezvoltarea unui înțeles al Sinelui, a semnificației acestuia și a efectelor recurente, de modul în care identitățile integrează indivizii în comunitate prin intermediul etnicității, naționalismului, rasei, genului sau
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
mulți au argumentat că identitățile sunt fragmentate, hibride, contestabile.255 Jamie Frueh,256 Samantha Arnold,257 și Siba Grovogui 258 analizează atât continuitatea, cât și schimbarea identităților, sugerând că schimbările identitare sunt legate de evenimente în derulare și de circumstanțe empirice, dar că relația este una complexă. În timp ce evenimentele pot provoca o schimbare identitară, de asemenea identitățile care sunt în curs de redefinire pot influența evenimentele și circumstanțele. După cum sugerează unii autori, identitățile evoluează între anumiți parametri. În privința caracterului construit al
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
în construcția socială a unei identități? Variază aceste elemente în funcție de identități? Putem izola o serie de practici constitutive sau de agenți? Cine participă la construcția identităților? Cum este "administrată" construcția unei identități? Cum se poate implica cineva într-o investigație empirică a unei construcții discursive a identităților? Ce tipuri și forme de discurs contează și care dintre acestea nu contează? Ce importanță trebuie acordată anumitor discursuri sau narațiuni?259 Kevin Dunn260, Douglas Blum261 și Patrick Jackson 262 oferă analize unice, compatibile
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de comportament. O consecință neintenționată a comportamentului lor este reproducerea structurii ierarhice ce le determină modul de acțiune.283 Pentru Waltz sistemul internațional este un concept teoretic și, în consecință, nu putem afla mai multe despre natura sistemului prin mijloace empirice. Waltz susține că există numai două modalități prin care sistemele politice pot fi structurate: o structură care este caracterizată de ierarhie, iar cealaltă de anarhie. Într-o ierarhie unitățile îndeplinesc funcții diferite, ceea ce înseamnă că sunt dependente structural unele de
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
cu costul prevenirii sărăciei globale, deși este în relație directă cu terorismul. 5.1.2. Evidențierea legăturii dintre conflict și subdezvoltare Conceptul securității umane îndreaptă atenția către legătura dintre conflict și dezvoltare, fapt ce este folositor și deosebit de important. Observațiile empirice și mai multe studii statistice au arătat semnificația acestei relații. În perioada post Război Rece conflictele au apărut în statele în curs de dezvoltare într-o proporție covârșitoare. Aceste state sunt, de regulă, slabe, prost guvernate sau chiar neguvernabile (în
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de la ore pe o durată determinată de timp. Capitolul 9 Comportamentul perturbator modalități de intervenție a profesorului Nu există tehnici infailibile de management și control al clasei. Strategiile și procedeele sugerate deja sunt mai degrabă rezultatul generalizat al unor investigații empirice de durată, decât soluții certe, fundamentate pe legi științifice. Asimilarea lor va contribui la introducerea profesorilor tineri în lumea codurilor și ritualurilor specifice profesiunii, cu avantajele și dezavantajele de rigoare. Managementul și controlul clasei vizează nu numai problemele minore care
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
datorită optimismului adus de componenta constructivistă), iar profesorii (dar și planificatorii educației) mai cred (în mod inacceptabil) în presupunerea pozitivistă conform căreia cel mai bun răspuns trebuie descoperit și că treaba sistemului educațional constă în transmiterea celor mai bune răspunsuri empirice derivate 225. Bibliografie 1. Bauman Z., Modernitatea lichidă, traducere de Diana Grad, Editura Antet, București, 2000. 2. Arendt H., Între trecut și viitor, traducere de Louis Rinaldo Ulrich, Editura Antet, București, 1997. 3. Slade I., în Karl R. Popper, Konrad
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
concepute ca un sistem de elemente care acționează împreună (după cum subliniază și Brook și Raymont). Aici se revelează cu deplină evidență ceea ce mai târziu, cu referire la sistemul său de gândire, avea să fie numit "subiect epistemologic" (diferit de subiectul empiric, individual) și tot aici se sugerează cu claritate care este miza înalt-cognitivă a acestei delimitări terminologice (cea a unei întemeieri filosofice riguroase a posibilității oricărei științe în esență obiectivă, deci atașabilă doar la o instanță investigatoare investită în egală măsură
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unității rămâne astfel în picioare și în contextul unei modernități înclinate să acorde atenție teoretică unor contra-exemple neliniștitoare (cum ar fi existența unor situații dramatice de disociație: cazul schizofreniei), păstrând funcțional argumentul subiectivității epistemologice care o transcende salutar pe cea empirică și corectează astfel în perspectivă absolută accidentul regăsibil la nivelul ei. O atitudine liberă ca atribuirea primește nuanța logică a unui trebuie care sfârșește prin a institui o realitate. Recunoscut ca valid, acest argument a deschis calea reprezentării unității conștiinței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
contribuție transcendentală a unei facultăți a clarității reprezentărilor (în descendență leibniziană), adică a reprezentării eului și a raportării acesteia la intelectul însuși. El distinge două tipuri de conștiință de sine: una a stărilor psihologice în simțul intern ("conștiința de sine empirică") și una a exercitării actelor de apercepție ("apercepția transcendentală" cea responsabilă de statornicia și unitatea conștiinței)32. Reprezentările, certitudinea determinațiilor sufletului, aparțin simțului intern în măsura în care ele pot fi obiect pentru reprezentări, adică în măsura în care pot fi intuite. De aceea simțul intern
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de realitate care le este specific. Conceptul de "structură" este potrivit, după cum a fost fără putință de infirmare demonstrat, și unui material intra-sufletesc mai dinamic, sau mai marcat de contingențe și relativități. Chiar dacă nu atinge fluctuațiile neteoretizabile ale subiectului empiric, reflexivitatea poate extrage totuși conținuturi semnificative din aventura individualității. Contextualismul psihologic nu are de pierdut în perspectivă filosofică deoarece mecanismele sintezei supraîncărcate permit planarea viziunii ultime pe asperitățile oricărui tip de "teren" interior. Și este o piatră de încercare a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Științifică, București, 1969, pp. 325-326. 9 Ibidem, p. 326. 10 Ibidem, p. 334. 11 P. Strawson, Limitele rațiunii, ed. Humanitas, București, 2003, p. 110. 12 Immanuel Kant, op. cit., p. 134. 13 "[...] ceea ce căutăm este exact temeiul fundamental al posibilității autoatribuirii empirice a diverselor stări de conștiință din partea unei conștiințe în stare să-și cunoască propria identitate dincolo de determinațiile ei schimbătoare (sau constante).", P. Strawson, op. cit., p. 111. 14 P. Strawson, op. cit., p. 113. 15 Henri Ey, Conștiința, ed. Științifică și Enciclopedică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de trăit. Această trăsătură apare în toate formele diverse ale humorului (la care vom reveni în capitolul următor). Contradicția dintre lumea valorilor și cea a realității este aici de cea mai mare importanță. Dacă ne situăm pe o poziție pur empirică, lumea realității este cu mult mai cuprinzătoare decît cea a valorilor. Ceea ce este valoros e numai o parte, poate o părticică disparentă din lumea realității. Lucrul acesta s-a văzut în stil mare cînd vechea imagine a lumii, cu caracterul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cauză, rămîne viu sau piere? Suferința tragică nu ne poate fi indiferentă, oricît de mare accent am pune pe conflictul adeseori (nu întotdeauna) rodnic între diversele valori ce nu și-au găsit limitarea. Or, ideile (valorile) sînt reprezentate în lumea empirică de niște ființe personale. Și așa cum am văzut (* 27), tocmai modul în care eroul tragic își dezvăluie și-și afirmă, în momentul dispariției, sublima sa mentalitate, condiționează efectul propriu zis al tragediei asupra sufletului nostru. În legătură cu vestitul pasaj din Poetica
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
conținută de un singur punct din timp și spațiu. Există permanent posibilitatea să descoperim și să trăim noi valori în lume, așa cum sîntem, totodată conștienți în mod clar că, în orice caz, dacă principiul conservării valorii este just, nu valorile empirice sînt cele ce se conservă. Dacă există valori eterne, ele se dezvăluie prin legile nașterii și dispariției valorilor empirice presupunînd că putem afla aceste valori. Pentru humorist, timpul și eternitatea nu sînt contradicții absolute, așa încît să existe obligatoriu între
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în lume, așa cum sîntem, totodată conștienți în mod clar că, în orice caz, dacă principiul conservării valorii este just, nu valorile empirice sînt cele ce se conservă. Dacă există valori eterne, ele se dezvăluie prin legile nașterii și dispariției valorilor empirice presupunînd că putem afla aceste valori. Pentru humorist, timpul și eternitatea nu sînt contradicții absolute, așa încît să existe obligatoriu între ele o relație tensionată dureroasă. Veșnicia nu este ceva ce așteaptă sau care se află undeva departe în timp
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
coerență posibilă a celui mai mare număr posibil de observații conține o provocare la o cercetare mereu reînnoită 78. Un fundal absolut ferm este o ipostază posibilă doar atîta timp cît predomină o siguranță necritică și o credulitate dogamtică. Lumea empirică este interminabilă în spațiu și timp; seria cauzală nu poate fi realizată pe deplin; deseori apar evenimente ce se i9vesc atît de brusc și de surprinzător, abătîndu-se atît de tare de la experiențele precedente, încît e o grea sarcină să aflăm
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
socratic. Platon era însă atît de preocupat de elaborarea acestui fundal și atît de animat de el, încît nu-i mai rămînea timp și putere pentru a pune integral în drepturi legătura psihică dintre acest fundal și trăirile din lumea empirică. Lipsea, înafară de asta, relația pozitivă dintre categoria invariabilului și cea a variabilului, pe care avea s-o scoată la lumină de abia epoca modernă. Cînd aproape întreaga energie se revarsă asupra unei laturi a vieții psihice, rămîne, în chip
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dezvoltare deplină de abia cînd ceeea ce este mic și mărginit este privit ca formă necesară a ceea ce e mare și infinit, căpătînd astfel o însemnătate pozitivă. Humorul romantic putea să ducă și chiar a și dus la desconsiderarea lumii empirice și a străduințelor de reforme practice. Vom vedea clar acest lucru la Carlyle. Elementul realist al marelui humor, corespunzînd fidelității sale față de realitate, nu-și capătă drepturile în romantism. Nici tragedia (Capitolul V), nici înțelegerea (Capitolul VI), nici acțiune (Capitolul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și între angajați și angajatori. Reconstruirea limitelor agendei unui actor politic sau a mai multora este numai primul pas pentru determinarea "decidentului" în interiorul sistemelor decizionale complexe ("who gets what" Lasswell, Kaplan, 1950). Aceasta este oricum un moment central în cercetarea empirică, mai ales atunci când se studiază deciziile care se referă la "regulile constitutive" ale unei ordini politice (Hart, 1960): modul de întocmire a unei constituții, definirea identității politice a unui stat, a unei organizații internaționale, a unui organ al administrației locale
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]