5,319 matches
-
vor fi avut privilegiul să o viziteze de pe-acum? Sub privirile lor pământești, transfigurate însă, se perindă tot felul de peisaje stranii: locurile de beatitudine fără sfârșit, precum și sălașuri de pedeapsă neîntreruptă, mări de întuneric traversate ici-colo de câteva fâșii de lumină, palate concentrice având în mijloc Palatul suprem, Cetatea Sfântă, Ierusalimul ceresc. Toate aceste splendori - refulate într-un dincolo inaccesibil deocamdată, dar tot atât de real pe cât de reală este urâciunea istoriei prezente - au menirea de a echilibra viziunea pesimistă despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile imaginabile. Materiale străbătute de fire de aur, presărate cu paiete și bucățele de sticlă, cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate în nuanța prunei și a chihlimbarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Din public se ridicară câteva țipete îngrozite. Totuși, în momentul acela de apogeu, le confundă cu strigătele de admirație. Într-un stil propriu, lăsă pe rând să alunece de pe el sariurile și dupatta cu care se înfășurase. Desfăcu și ultima fâșie lucioasă de material, dar simțea că nu a ajuns încă la punctul culminant al reprezentației sale, acel apogeu spre care se îndrepta, pe care toată ființa sa îl anticipa. Nu se putea dezamăgi pe sine așa că începu să-și desfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
casa. Mânat de nenumărate sentimente, se îndreptă către bazar. De aici luă primul autobuz pe care îl zări. Autobuzul huruia pe drumul ce ieșea din Shahkot, iar zumzetul motorului său murdar umplea aerul. Sampath se gândi la șerpii care abandonează fâșiile uscate ale vechilor piei și dispar în iarbă, iar prezența nu le e trădată nici de cea mai ușoră mișcare a frunzișului, la insectele care sparg cruste și carapace de lut, care se zbat în orbirea caldă a mătăsii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri și cearceafuri și piese de lenjerie după ele, rupând materialul în fâșii, împrăștiindu-i accesoriile pe vârfurile copacilor ca pe vopsea. Cei mai mulți dintre adepți își lăsaseră deja praștiile și se retrăseseră în josul dealului, înfricoșați de violența crescândă a primatelor, îngrijorați că vor fi fugăriți și prădați, poate chiar și mușcați. Copacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de stupefacție. Își aminti cu un fior de noaptea din urmă cu o săptămână, când văzuse cum ceasul din apartamentul lui Trask emitea aceleași fascicule luminoase. Îl cuprinse panica. Ceea ce tortura nu reușise să-l afecteze mintal fu realizat de fâșia de lumină care se zbătea în salturi spasmodice. Sub privirea lui, plină de groază și fascinație, se ondula convulsiv și zvâcnea înainte, apropiindu-se de el din ce în ce mai mult. Distanța inițială fusese de opt metri, dar parcurse jumătate din distanță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
catedră, ci pe pervazul ferestrei. Le va prezenta fără menajamente situația reală. Îi va șoca pe miniștrii săi, arătându-le catastrofa iminentă. Spre dimineață va obține adoptarea cu majoritate de voturi a deciziei de-a retrage toate trupele noastre din Fâșia Gaza, chiar fără nici un acord preliminar. „Dacă vor trage asupra așezărilor noastre, Îi vom bombarda din aer. Dar dacă vor sta liniștiți, dacă vor dovedi că doresc Într-adevăr pacea, vom aștepta un an-doi și vom Începe să purtăm tratative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Douăzeci de minute mai târziu, când autobuzul opri În fața Teatrului Național, Fima Își dădu seama că făcuse o greșeală de neconceput ieșind azi din casă fără umbrelă. Sau promițându-i patroanei restaurantului că o să se Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului de la etajul al zecelea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
birou și va Începe să lucreze fără nici un compromis la articolul pe care nu reușise să-l termine azi-noapte. Deschizând radioul, descoperi că majoritatea buletinelor de știri fuseseră transmise deja. Peste zi se aștepta o Înseninare parțială. De-a lungul fâșiei de coastă exista probabilitatea unor averse locale. În timp ce În depresiunile nordice riscul Înghețului era Încă foarte mare. Șoferii erau atenționați asupra pericolului de a conduce pe șosele ude și erau rugați să micșoreze viteza și să evite pe cât posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
erau rugați să micșoreze viteza și să evite pe cât posibil să frâneze brusc. Care-i problema lor, protestă Fima. De ce nu mă pot lăsa În pace? Drept ce mă iau? Un șofer? Un agricultor din depresiunile nordice? Un Înotător pe fâșia de coastă? De ce suntem tot timpul anunțați și avertizați, În loc să-și asume cineva responsabilitatea și să spună simplu: Vă rog. Vă atrag atenția. Asta e, curată nebunie. Totul se descompune aici În bucăți, iar ei Își fac griji În privința Înghețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un moț de lână agățat În vârf. Când ajunse la capătul străzii, care era și capătul cartierului și al orașului, Fima observă ceva transparent care creștea și umplea tot spațiul. Era ca și cum ar fi foșnit din toate părțile mii de fâșii moi de mătase. Ca și cum l-ar fi atins pe obraji niște degete care nu erau degete. Când se dezmetici din uimirea care Îl cuprinsese, reuși să recunoască fulgii mici de zăpadă. Fiindcă peste Ierusalim Începuse să cadă o ninsoare ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mărturisit asta. Ce bărbat are prejudecăți cu privire la castani? Am făcut doar o ușoară aluzie la paraziții castanilor și am spus că mimozele ar fi mai exotice. Soției mele îi plac lucrurile neobișnuite. Eu sunt dovada vie a acestui fapt. O fâșie îngustă de copaci separă Indian Hills de terenul de golf al clubului unde îmi spusese tipul de la First Mutual să mă înscriu, până când a aflat că soția mea este evreică. Copacii și terenul de golf atrag cumpărătorii, dar priveliștea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în întuneric, la lumina lunii, și care dispăruse acum, de teama luminii veiozei. Am stâns-o și am trasat frântura imaginar pentru că se ascunsese cu totul. Când am aprins din nou veioza frântura era acolo, sau mai degrabă replica frânturii, acea fâșie pe care am trasat-o cu creionul. Am închis ochii și am simțit că ceva mă atrage spre tavan. Cineva mă cerea aproae, acolo undeva, în frântura aceea striga un glas, un glas pe care îl resimțeam în piept, aproape
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
de câteva gropi. Și de niște dâmburi. Că nu e nici o problemă. Irene a ridicat nițel capul. Ahmad se uita la un peisaj pe care ea nu-l înțelegea. Pe fereastră nu se vedea altceva decât munți, pini și o fâșie de râu. Nu era nimic care să capteze atenția. Nimic făcut de mâna omului. Femeia și-a pus tălpile în întregime pe podea și asta a făcut-o să se simtă puțin mai în siguranță. Aterizarea a fost destul de brutală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi fost de față. Și-a pus mâna peste mâna lui Zach și și-a jurat să nu-i spună lucrurile astea niciodată, să-l lase să se creadă un pustnic, un om de munte rezistent și imun. O fâșie de lumină s-a ițit printr-o nișă dintre dealuri. Nori umezi, veniți dinspre sud se îngrămădeau deasupra lor, iar temperatura trebuia să fi urcat la zece grade. Parcă era vară. Zach și-a desfăcut vesta de salvare și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din când în când, de câte-un cuib de vultur: o pasăre curajoasă instalată într-un culcuș îngust. Zach se așezase pe marginea gabarei și-și vântura picioarele prin apă. Jina stătea întinsă pe fund, privind pereții gigantici și o fâșie subțire de cer cenușiu care alergau pe lângă ei. A început din nou să îngâne acea notă atotcuprinzătoare. De data mai tare, fiincă râul era blând, ca un cor care-ți face terța. Jina se obișnuise într-atât cu nuanțele apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-i răspundă și-a tot mers până când a fost singur. A intrat în râu și n-a simțit frigul. S-a întins pe spate într-un ochi de apă și s-a uitat la cer. După standardele râului Salmon, fâșia aia de teren era mult prea aglomerată - trei cabane și un post pentru supravegherea incendiilor pe o rază de cinci kilometri. Trebuia să se fi găsit cineva care să-i fi chemat pe cei de la Serviciul Forestier în legătură cu fumul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui, Grosvenor nu se putu opri să nu fluiere: cucerise cea dintâi victorie și senzația era foarte plăcută. 8 A doua zi dimineață, când se apropie de biroul său, Grosvenor văzu cu uimire că ușa era deschisă, în dreptul ei, o fâșie de lumina brazda coridorul. Grosvenor iuți pasul, dar se opri brusc în prag: în încăpere se aflau șapte tehnicieni din secția de chimie, printre care cei doi veniți în ajun la conferința lui. Aduseseră cu ei o sumedenie de aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la secția română, spunînd chiar așa: — Asfaltul nu are cum să zboare peste noi și să se ducă direct de la Ardud la Beltiug!... Să zboare peste noi, s-a mirat Zoli, să zboare?... De atunci, a rămas cu ideea că fîșia de asfalt ar putea să se arcuiască peste comună, ca să aterizeze și să se Întindă În altă parte, sub roțile altor mașini. Ăsta era Zoli... Puteai să te joci cu el românește, dar și să Înveți cu el limba maghiară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar zice, a dat de Încă o minune dintre cele multe cîte o amețiseră În ultimele luni: trebuia să adune și să ducă la spălat vasele de pe o curea lată care umbla singură. A rămas țintuită locului uitîndu se la fîșia aia cum se duce, pînă cînd a trebuit să o rupă la fugă după blidele care n-o așteptau. Înainte de plecarea din sat, Floare o fi văzut, numai ea știe cum, diavoli stîrnind vînt cu cozile și strigi, niciodată strigoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
malul Bistriței, ne-am oprit ca să coborîm la rîu. Povesteam În mașină de toate cînd, Înainte de Vatra Dornei, am simțit că din proteza de sticlă se desprinde o așchie. În scurt timp, ochiul acela decorativ s-a destrămat În mici fîșii, ceea ce nu credeam că e cu putință cu sticla. Ea m-a liniștit:— Nu putea să reziste o veșnicie. Nu-i nimic, n-ai să-ți scoți ochelarii de soare decît noaptea, iar după ce ne Întoarcem la București, ai să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ajutor. Era, pe de altă parte, enervată. Trăgea din răsputeri. Până și să se Încrunte i se părea dificil. Ceva o Împiedica. La o bluză de satin decoltată purta o fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era plină de calități femeiești (hormonii). Pe obraji se odihneau cercei mari de aur. O femeie voinică, bine făcută, Îmbrăcată copilărește, jucându-se erotic de-a puștoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
diverse. Nu dorea să-și amintească, dar Își amintea tot. Iar Angela chiar era o frumusețe. Era mare, dar o frumusețe, o femeie tânără și sănătoasă. Femeile tinere și sănătoase Își au nevoile lor. Picioarele ei - coapsele aproape dezvelite de fâșia verde de fustă, ea, erau superbe. Horricker avea să sufere, știind că a pierdut-o. Sammler Încă mai cugeta. Obosit, amețit, deznădăjduit, Încă se mai gândea. Tot conectat. La realitate, adică. — Wharton nu e un copil. Știa În ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În viață și Îl admir. — Deci e om. Foarte bine, e om. Poate că-l urmărea numai pe jumătate, deși se uita drept la el, ochi În ochi, cu genunchii desfăcuți astfel Încât Îi vedea materialul roz al desuurilor. Văzând acea fâșie roz, se gândi: „De ce să mă cert? Care e rostul?“ dar răspunse: — Ei, toți suntem oameni numai Într-o anumită măsură. Unii mai mult ca alții. — Alții foarte puțin? — Așa se pare. Foarte puțin. Imperfecți, limitați, periculoși. Credeam că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și fac exerciții de încălzire, de respirație. Își țin spectacolul în formă. Apoi ea îi spune că e moartă după el, el nu mai știe cum să o facă să tacă și atunci o împachetează din cap până-n picioare în fâșii late de pânză albă. Corpurile nu sunt folosite la intensitatea lor maximă Textul lui Péter Nádas (1980) e scris pe două piste: filosofic-poetică și convulsiv carnală. Din acest text, Bocsárdi face un spectacol cerebral, mai degrabă decât unul carnal. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]