9,472 matches
-
temporali sunt frecvenți. Atunci când sunt inevitabile, legăturile cauzale sau consecutive iau forma unei constatări: dat fiind faptul că..., e de menționat faptul că... (3) „Considerate deja text literar, Istoriile-Anchetă ale lui Herodot au fost asociate multă vreme cu Muzele, cu ficțiunea și plăcerea. «Să ne ferim ca ceea ce au făcut oamenii să se șteargă și să nu mai fie povestit» ar fi proiectul central al lui Herodot. Ziariștii care au cutreierat în lung și în lat fosta Iugoslavie au avut în
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Figurile limbajului, Univers, București Frye, Northrop, 1972, Anatomia criticii, Univers, București Gaillard, Philippe, 1986, Precis de Journalisme, L’Institut International de la Presse, Strasbourg Gaillard, Philippe, 2000, Tehnica jurnalistului, Editura Științifică, București Genette, Gerard, 1970, Figuri, Univers, București Gentte, Gerard, 1994, Ficțiune și dicțiune, Univers, București Ghei, Nicolai, 1979, Semn și imagine, în „Poetică, estetică, sociologie”, Univers, București Geawitz, Madeleine, 1999, Lexique des sciences sociales, Dalloz, Paris Gross, Peter, 1999, Colosul cu picioare de lut, Polirom, Iași Grosu, Cristian, Avram, Liviu, 2004
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fragile sunt punctele 2, 4 și 7, dar nici celelalte nu se țin foarte bine În chingile unei logici irefutabile. Încercarea de a-l identifica pe „ucenicul iubit” cu Maria Magdalena, eșuată la nivel științific, exegetic, va deveni realitate În ficțiunea lui Dan Brown. Din păcate, Dan Brown nu se pretinde doar un romancier, ci istoricul providențial care posedă cifrul unei taine foarte supărătoare pentu Biserică. De Boer a greșit genul literar, dar orice mijloc devine onorabil, inclusiv ficțiunea științifică, dacă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
realitate În ficțiunea lui Dan Brown. Din păcate, Dan Brown nu se pretinde doar un romancier, ci istoricul providențial care posedă cifrul unei taine foarte supărătoare pentu Biserică. De Boer a greșit genul literar, dar orice mijloc devine onorabil, inclusiv ficțiunea științifică, dacă e pus În slujba unei ideologii politic corecte! Ultimul criteriu al lui Charlesworth viza rivalitatea dintre Petru și „ucenicul iubit”. Plecând de aici, Ramon K. Jusino propune o teorie care merge și mai departe decât teoria lui De
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
crăpând În două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci a ieșit prin stomac, provocând Împrăștierea viscerelor (sic!). În fine, alți exegeți trec totul În registrul ficțiunii. Iuda n-ar fi murit fizic, ci ar fi fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor. Părăsind „secta”, el nu mai există, e ca și mort. Cred că, În acest caz, nu trebuie căutată o singură soluție, ci două, adică
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ce-i mistificare? Cristian Bădiliță: Sunt trei lucruri diferite, dar care au câteva puncte comune, Între care, așa cum spui, tapajul mediatic. În cazul lui Da Vinci Code, despre care am scris favorabil, avem de-a face cu o operă de ficțiune. Dan Brown a speculat pe marginea unei teorii mai vechi, prezentată Într-un volum de senzație, The Holy Blood and the Holy Grail, de trei ziariști coordonați de Henry Lincoln. Cei trei ziariști pornesc ancheta la Rennes-le-Château, În sudul Franței
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
află o asociație secretă, numită Prioratul Sionului, a cărei menire ar fi fost de a conserva Graalul, taina tainelor creștinismului, și anume descendența trupească a lui Isus și a Mariei Magdalena. Dan Brown construiește un roman polițist, o operă de ficțiune, plecând de la această urzeală pseudojurnalistică de senzație. Deși el Își arogă și calități de istoric. În ce privește „documentarul” lui Cameron despre presupusul mormânt al lui Isus, al Mariei Magdalena, soția lui, și al „fiului” lor Iuda, e o jenantă provocare montată
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și C. Hogaș, B., iubitor de solitudine care nu-și refuză deliciul epicureic, are gustul vagabondajului la voia întâmplării, aceste peregrinări nutrind lirismul dichisit al generoaselor descrieri. E fața destinsă a prozatorului, altminteri încruntat și cătrănit. În pofida unor exerciții de ficțiune, cartea lui rămâne, cu izbutirile și insuficiențele ei, mărturia unei vocații de memorialist. SCRIERI: Însemnările unui belfer, I-II, București, 1935-1939; ed. îngr. și pref. Petru Poantă, București, 1974; Schițe și însemnări din școala de ieri și de azi, București
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
-i scapă nimic, pornirea de a înlătura perdele și măști, de a revela comedia comportamentului social, denunțând răul ascuns după vorbe și gesturi aparent respectabile. Structural, prozatorul aparține unei mereu actuale categorii de creatori lucizi și ironici, puțin interesați de ficțiune, dar înzestrați cu o prodigioasă memorie și cu o mare capacitate de reprezentare plastică și dramatică a realului. Dialogurile, uneori scăpărătoare, definesc laconic tipuri sau situații și constituie o manifestare de vârf a inteligenței sale artistice. Stringența formală, rigoarea expresiei
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de incertitudini, absorbit de reverii, glorificând „tensiunea astrală a nopții” care declanșează resorturile profunde ale vieții, dar și ațâță, demonic, instinctele. Romanul Avram Iancu (1940), cu o prefață scrisă de Liviu Rebreanu, îmbină ficțiunea cu documentul, într-o narațiune împinsă spre confiniile basmului. La moartea Regelui Munților, „durerea cuprindea cerul”, amplificând printr-o metonimie uriașă semnificația unui destin. SCRIERI: Acteon, pref. Stefan Ion George, Râmnicu Vâlcea, 1934; Satul Daba, Râmnicu Vâlcea, 1936; Avram Iancu
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
marea are darul miraculos de a le deschide inimile spre afectivitate. Cu o mișcare narativă naturală și alertă, scriitoarea își urmărește alternativ eroii, intersectându-le poveștile într-un mod, nu total verosimil după legile vieții, dar posibil după cele ale ficțiunii. Cartea este convingătoare în primul rând prin atmosferă și atrage prin amestecul de căldură și umor. În Drum bun, Simina! (1987), eroul-narator rememorează dragostea pentru Simina, acum iremediabil pierdută. Naratorul scrie o carte despre controversata personalitate a lui Seneca și
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
rând prin atmosferă și atrage prin amestecul de căldură și umor. În Drum bun, Simina! (1987), eroul-narator rememorează dragostea pentru Simina, acum iremediabil pierdută. Naratorul scrie o carte despre controversata personalitate a lui Seneca și, fără să-și dea seama, ficțiunea pe care o construiește capătă întâietate în fața propriei sale povești de dragoste. Roma secolului întâi este mai reală pentru el decât existența alături de Simina. Naratorul este obsedat de istorie și filosofie, în vreme ce Simina reprezintă întruchiparea spontaneității și a purității neatinse
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
1994. Traduceri: Andrei Platonov, Cevengur, pref. Ion Ianoși, București, 1990 (în colaborare cu Janina Ianoși). Repere bibliografice: Culcer, Citind, 240-246; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 182-187; Ungureanu, Proză, 175-184; Vlad, Lectura, 257-265; Georgescu, Volume, 46-54; Mioara Apolzan, Casa ficțiunii, București, 1979, 13-45; Iorgulescu, Firescul, 179-185; Negoițescu, Alte însemnări, 193-195; Raicu, Contemporani, 37-41; Moraru, Semnele, 203-208; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 237-246; Piru, Ist. lit., 524-525; Culcer, Serii, 178-184; Tomuș, Mișcarea, 269-272; Regman, Noi explorări, 20-27; Gorcea, Structură, 137-140, 205-212, 232-239; Livescu
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
conflagrații mondiale între un ofițer român, plecat cu unitatea spre front, și o enigmatică nevastă unguroaică, plină de dorinți și patimi. Proză densă, pigmentată cu umor și dezvoltată în acolade narative - nu fără inserțiuni palpitante -, la hotarul dintre autobiografic și ficțiune, Ionică dezvoltă până la un punct o atmosferă idilică, ciudată în situația întâlnirii a două etnii aflate prin forța împrejurărilor istorice în conflict. Autorul vrea să sugereze că forța primară a dragostei învinge orice piedică sau prejudecată. Apelul la epica folclorică
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
primară a dragostei învinge orice piedică sau prejudecată. Apelul la epica folclorică și, în genere, la substratul arhaic dă narațiunii o neașteptată rotunjime de „poveste”, cum de altfel și este subintitulată. Evocarea nostalgică a întâmplărilor reale ce stau la baza ficțiunii a marcat maniera prozei, relevând o incontestabilă vână narativă, neexploatată suficient. Mai productiv s-a dovedit B. în domeniul cercetărilor literare, sferă în care a publicat două importante studii (ambele pregătite inițial ca teze de doctorat): Lucian Blaga. Teme și
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
științei, exprimate prin adevăr. bă Spiritele sensibile sunt cele dominate de emoții și sentimente, de activitățile de creație, cele care cultivă valorile artistice ale imaginarului pe care caută să-l Înlocuiască cu realitatea obiectivă a lumii exterioare. Aceste persoane preferă ficțiunea și formele artistice, realității lumii, ca pe un univers interior al imaginarului În care se regăsesc și cu care se identifică. Propriu acestui tip spiritual Îi sunt imaginile artistice, exprimate prin frumos. că Spiritele datoriei sunt cele dominate de ordine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca antemergător al lui B. În realitate, autorul nu a avut precursori și - cel puțin până acum - nici urmași. Ca și lumea sa fictivă, cartea sa nu se poate imita decât pe sine. Proza lui este un univers producător de ficțiuni echivoce generic, având un singur gen proxim - istorisirea. După Sadoveanu, B. este al doilea mare povestitor modern al limbii române. Epistolarul imaginar publicat parțial înainte de roman și integral după el, cu titlul Scrisori din provincia de Sud-Est, oferă cheia generatoare
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
oferă cheia generatoare a operei. Textele compozite reunite în el sunt magma amniotică fictivă și totodată embrionul din care crește opera. Nu întâmplător, subtitlul cărții este O bătălie cu povestiri. Prozele nu sunt nici fantastice, nici mitologice, nici miraculoase. Lumea ficțiunii e inefabilă și examinează, după cum precizează autorul, atât de generos și de limpede în expunerea esteticii sale, încât e de mirare că faptul a trecut neobservat, „partea nevăzută a lucrurilor întâmplate”: „Locuiesc și eu într-o provincie de Sud-Est, de pe
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
Monocord și egal cu sine însuși, scriitorul nu mizează pe surpriză sau pe diferență, ci, dimpotrivă, își scoate efectele din previzibil și din repetitiv. Principiul repetiției și al confirmării este ilustrat triumfal de Cartea de la Metopolis, unde el coboară în ficțiune, devenind pe de o parte o normă structurală a lumii povestite și pe de alta o temă de comentat și de dezbătut. Romanul nu poate fi povestit, ci doar demontat în articulațiile sale complicate, fiind mult mai important prin ce
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
în desimea aerului balcanic. De aceea, sub fantasmagoria vehementă a numelor și poreclelor actuale se citește raționamentul obosit al oțiumului antic. Acesta este sensul cel mai adânc al utopiei lui Bănulescu, căreia îi corespunde și o viziune istorică în planul ficțiunii. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Drum în câmpie, pref. Eusebiu Camilar, București, 1960; Colocvii. Artistul și epoca (în colaborare cu Ilie Purcaru), București, 1964; Iarna bărbaților, București, 1965; ed. 2, București, 1967; ed. București, 1971; ed. București, 1979; ed. pref. G. Dimisianu
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
Pillat, Ieșirea din contur, București, 1985, 37-40; Ungureanu, Proza rom., I, 467-500; Dimisianu, Subiecte, 108-115; Holban, Profiluri, 101-105; Ștefănescu, Prim-plan, 150-159; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 99-104; Spiridon, Melancolia, 8-52; Lovinescu, Unde scurte, I, 206-207, II, 251-254; Laurențiu Hanganu, Istoria ficțiunii, RL, 1993, 22; [Ștefan Bănulescu], RL, 1994, 42 (semnează Andreea Deciu, Gabriel Dimisianu, Ioana Pârvulescu); Negoițescu, Scriitori contemporani, 36-38; Dan-Silviu Boerescu, Ștefan Bănulescu, „Scrisori din provincia de Sud-Est sau O bătălie cu povestiri”, LCF, 1995, 30; Simuț, Incursiuni, 127-130; Georgeta
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
tot ca exemplu, epilepsia sau „morbus sacer” reprezenta, în Antichitate, o modalitate de a comunica cu zeii, nefiind considerată o tulburare mentală. Normalitatea era exprimată de S. Freud în următorii termeni: „...un eu normal este ca normalitatea în general, o ficțiune în general, o ficțiune ideală” (Fromm, 1978, p. 217). În schimb, O. Rank merge cu definiția sa asupra normalității într-o direcție extremă, considerând că: „Normalitatea este capacitatea de a trăi fără teamă, vinovăție, obsesia păcatului, fără angoase și în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sau „morbus sacer” reprezenta, în Antichitate, o modalitate de a comunica cu zeii, nefiind considerată o tulburare mentală. Normalitatea era exprimată de S. Freud în următorii termeni: „...un eu normal este ca normalitatea în general, o ficțiune în general, o ficțiune ideală” (Fromm, 1978, p. 217). În schimb, O. Rank merge cu definiția sa asupra normalității într-o direcție extremă, considerând că: „Normalitatea este capacitatea de a trăi fără teamă, vinovăție, obsesia păcatului, fără angoase și în deplină responsabilitate a asumării
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
caracterului prejudiciabil și a posibilei influențe negative pe care o poate avea asupra publicului, în special a celui tânăr, prin faptul că realizează o amalgamare a valorilor și a caracterelor umane. Cercetarea noastră a regăsit frecvent această schemă narativă în ficțiunile cu scene violente din programele de televiune difuzate în România. Reprezentarea violenței prezentate la televiziune este, deci, tributară unor specificități și constrângeri ale mediului televizual: dispozitiv televizual, coduri narative, de scenarizare, vizualizare, care comportă ca note dominante „caracterul repetitiv și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
al discursului televizual. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la televiziune puse în evidență în cercetări de referință americane și europene, cercetări efectuate prin analize de conținut, analize de imagine, analize naratologice, aplicate, pe de o parte, emisiunilor de ficțiune, iar pe de altă parte emisiunilor informative (telejurnale, magazine de informare) se regăsesc deci frecvent și în programele de televiziune analizate în cadrul acestui proiect. ● O altă trăsătură pe care o subliniază mai mulți autori este banalizarea reprezentării violenței în operele
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]