6,379 matches
-
Tu și eu Elena Marin Alexe Prin ploaie sau vânt m-agăț de pământ cu gânduri ce dor în tainic fior Ma-ntorc înapoi prin noi amândoi stă dorul demult m-opresc să-l ascult Tu stai răbdător pe albul de nor eu ard în văpăi privind ochii Tăi Pribeagă ades port gând necules firesc și uman s-ajung la liman
Tu ?i eu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83381_a_84706]
-
apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță, se rotește, apoi se așază din nou. Strigătele ce par scoase de niște ființe de două ori mai mari decât ele străbat kilometri întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
citească lui Mark - mai mult de atât nu putea face. Chipul lui Mark asista placid la sforțările poveștilor. Mergea pur și simplu odată cu frazele, cu ritmul lor de marfar. Dar cea mai previzibilă ședință de lectură îi provocă lui Karin fiori pe șira spinării. Scena în care băiețelul de doisprezece ani e doborât cu o lovitură în țeastă, în timp ce se strecoară într-o casă părăsită, apoi e dus în pivință, legat și cu căluș la gură, o făcu să închidă cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prea departe ca să-și aducă aminte ce urma, se pierdu în scuze bâlbâite. Karin preluă ștafeta. Îl testă cu o poezie pe care Bonnie n-o auzise niciodată. Dar pentru cei doi frați Schluter, cele patru versuri conțineau chiar esența fiorului înghețat al copilăriei. Văd luna, începu Karin, pe același ton cu mama ei, de pe vremea când poezioarele lui Joan Schluter nu erau încă exorcizări de diavoli. Iar luna... Ochii lui Mark se măriră, într-un val de înțelegere. Buzele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înainte. E afectat, într-adevăr. Dar creierul e un loc surprinzător. Nici nu știi din câte-și poate reveni. —Asta-ncerc să-i spun de-o căruță de ani lui bărbatu-meu. În mintea lui se produse un declic. Simți fiorul dezgropării unui lucru prea mic ca să merite reținut. Nepoata dumitale... e cumva slăbuță, cu tenul alb? Cu părul lung și drept, până mai jos de umeri? Își croșetează singură hainele? Chelnerița își împinse un șold înainte și-și înclină capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scrise ea. Descrise noile simptome: teoriile obsesive ale lui Mark despre bilet. Mai nou a început să dubleze și locurile, nu numai oamenii. Respinge casa, cartierul, poate chiar întregul oraș. Rătăcește într-un teritoriu atât de ciudat că o trec fiorii. Îl întrebă pe doctorul Weber dacă accidentul i-ar fi putut crea lui Mark amintiri false. Oare s-ar fi putut întâmpla ceva cu harta lui internă, generalizantă? Orice schimbare cât de mică îl făcea pe Mark să separe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care această cronică i-o crea în minte. Era mai bine să știe ce alte cărți mai pluteau în jur în acest moment, țesute din cea pe care o scrisese el. Titlul cronicii sărea de pe pagină, producându-i un fior grețos. „Neurolog în cuvă1.“ Numele cronicarului nu-i spunea nimic. Articolul începea destul de respectuos. Dar după un paragraf devenea tăios. Începu să-l parcurgă, zăbovind asupra evaluărilor care-l desființau. Ideea de la sfârșitul celui de-al doilea paragraf era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și simplu și încasând loviturile. Nici un gând. Putea încă să facă orice - să depășească momentul râzând, să se maturizeze. Să se controleze. Sau putea să-l afunde și pe el în cel mai groaznic coșmar al lor. O străbătu un fior de amețeală. — Și ea e un castravecior drăgălaș. „Proaspăt.“ Și aia care toarnă apă la fel. Amândouă sunt delicioase. E seara ta norocoasă. Două la preț de una. Nu eram la cumpărături. Încercă să-i susțină privirea, dar lucirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
începu din nou: heavy bluegrass metal. Un val îl cuprinse pe Weber, ușor, omniscient. Chiar și dansul părea insuportabil de plin. Haide, spuse el. Ar trebui să plecăm. Aici n-avem ce afla. Simțea și ea, era convins de asta. Fiorul ăla al prăbușirii. Ei doi ar fi putut fi oricine, din orice viață, ascunzându-se ca să nu fie găsiți. Fața ei, la fel de nesigură ca a lui, simula nepăsarea. Ea găsi ușa și ieșiră din norul de fum și zgomot sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
De câteva ori pe oră, repeta: „Am o mică dispută cu mine însumi“. Era chinuit de o teamă permanentă că făcuse ceva rău, pentru care își primea acum pedeapsa. Weber își aruncă privirea peste un rând de chipuri care savurau fiorul de groază și o văzu. Se opri din vorbit, dezorientat. Se strecurase în sală, o spectatoare secretă. Sylvie. Sylvie la douăzeci și unu de ani, în Ohio. Așezată în partea mai înaltă a sălii, chiar pe rândurile din stânga, privea țintă slide-urile, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dreapta pe Highway 10, chiar la intrarea în oraș. Vorbește din nou ca o producătoare. O jurnalistă care poate relata orice subiect. De ce te-ai tot întors? Ca să-ți testezi memoria? Ai vrut să te folosești de mine. Un mic fior, un mic mister. Ostilitatea publică te distrugea. Ai vrut să faci un mic voiaj salvator; să-ți rescrii viața. O experiență de decorporalizare. Să dai în vileag un delict. Să întinzi o capcană. Și apoi să mă judeci pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prerii. Se uită la ea de parcă ar fi întârziat la o întâlnire de mult stabilită. Tu ești, îi spune el. Ai venit. Limba i se lipește de cerul gurii, conturând prima jumătate dintr-un K. Dar e străbătut de un fior și-și întoarce fața de la ea. Mușchii feței ei se revoltă. Un val se revarsă peste ea. S-a întors iar; aproape că o recunoaște. Lucrul de care avusese nevoie toate lunile astea, mai presus de orice. Regăsirea la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu știu bine și se țin cursuri compilate și-a zis: aici este de mine! A început să tragă sfori în părți, pe dedesubt, în fine, să vadă în studenți, toxine, simțind că ei o să-l înspine, a stârnit panică, fiori; credea că folosind de aste mijloace pătimașe, va ajunge și el cineva, punând la teste note proaste. Au trecut anii ca o apă, fără ca alții să mai vină, acum e c-un picior în groapă și altu-n propria toxină. Ei
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
se măsoară între ei, fiecare fiind pentru celălalt un Procust, victimă și călău în același timp, pentru că spațiul înfruntării, al întâlnirii, produce mutilări. Din perspectiva acestei interpretări, "Patul lui Procust" este un romanal dilemelor existențiale, al vieții care-și păstrează fiorul unic, iar George Călinescu <ref id="43">43 Călinescu, George, op. cit., p .374. </ref> sublinia: " Impresia de relativizare rezultă din pluralitatea perspectivelor. În acest sens, Camil Petrescu afirma: Fiecare dintre cele patru personaje principale (autorul e personaj secundar, martor, corector
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
slujit cu multă bucurie duhovnicească la hramul Sfintei Mănăstiri Secu. Visarion, Episcopul Aradului și Hunedoarei * 31 iulie 1980 Închinându-mă la străbunul altar de la Mănăstirea Secu, venit în aceste părți moldovenești cu prilejul înmormântării fostului episcop Partenie Ciopron, am simțit fiorul evlaviei vrednicului ctitor și iubitor de țară Nestor Ureche. Părinții trăitori de astăzi în frunte cu harnicul Părinte Stareț Gherontie Ștefan, torc mai departe firul de aur al acestui străvechi monument istoric și de artă cu mult sârg, pricepere și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
nou către casă. Patru suflete rătăcite Deodată, În miezul verde al lui iunie, am auzit din nou glasul tatălui meu. În anul acela am Împlinit șaisprezece ani; cu o săptămînă Înainte venisem acasă după primul an de colegiu și marele fior și amenințarea războiului, În care intrasem cu numai două luni În urmă, ne umpleau sufletul. Căci războiul dăruiește bărbaților atît viață cît și moarte. Războiul umple inimile tinerilor de cîntec și de bucurie sălbatică. Face ca strigătul sălbatic de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
deschidea din trupul gras și rotunjit și toate aromele minunate și amețitoare - mirosul puternic și odihnitor de pielărie, mirosul de benzină, de ulei și de vaselină, care era atît de puternic, de cald și de pătrunzător, Încît parcă transmitea un fior de viață și de bucurie Întregii lumi. Toate ascundeau parcă făgăduiala tainică a unui lucru ciudat și minunat, care stătea gata să se Împlinească și care făcea parte din noapte, din misterul și bucuria vieții, din bucuria Întunericului violet, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lumi. Toate ascundeau parcă făgăduiala tainică a unui lucru ciudat și minunat, care stătea gata să se Împlinească și care făcea parte din noapte, din misterul și bucuria vieții, din bucuria Întunericului violet, așa cum făcea parte din ele și parfumul fiorilor, al frunzelor, al ierbii și al pămîntului. Probabil că de-aceea m-am Înfuriat atît de tare cînd l-am auzit pe polițist că-i spune „comedia aia“, deși atunci nu mi-am dat seama care-i motivul. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
le purta pe sus, În vîrful degetelor bronzate, Într-un echilibru miraculos. Iar peste mirosul amețitor al mîncării hrănitoare și suculente plutea veșnic mirosul fierbinte și ademenitor - care parcă adăuga savoare și prospețime pulsației dimineții, pline de forță și de fior - al cafelei fierbinți, care aburea Într-un uriaș cazan nichelat, iar artiștii circului o Înghițeau bînd ceașcă după ceașcă. Iar artiștii Înșiși, atît femeile cît și bărbații, marile stele, erau oameni atît de minunați, puternici și frumoși, care totuși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tîrziu, după ce l-am dus și l-am băgat În spital: „Drept să-ți spun“ - i-am zis - „tare m-am bucurat cînd am ieșit de-acolo. Aveau oamenii ăia o privire care nu mi-a plăcut deloc. Mă treceau fiori“. „Da, așa simțeam și eu“ - a zis. „Să fiu al naibii dacă nu-mi vine să cred că tata are dreptate: n-aș avea Încredere În ei nici cît negru sub unghie“ - a zis. „Ei, dragul mamei“ - am zis - „asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avea glas; ar cere cu tărie pedepsirea lui, așa cum o cer glasurile tuturor celor care-au rămas orfani sau văduve din pricina lui...“ Domnul Grant povestea că a fost un discurs convingător și că Hensley a pălit și l-au trecut fiori, ca și cum sufletele celor morți se Întorseseră din groapă să-l Învinuiască. Dar l-au achitat, firește, așa cum se așteptau toți. Dar, așa cum Îi spuneam și tatălui tău, n-am putut, Doamne ferește, să mă mai apropii de omul ăla din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vin“ - a zis. „Am de Încheiat o socoteală cu tine, așa că pregătește-te!“ Și ne-a povestit Dock că i-a dat scrisoarea lui Jeter și, cînd a deschis-o și a citit-o, a pălit și l-au trecut fiori și-ți dai seama că din ziua aceea a trăit În chinurile iadului pînă ce le-a ajuns vestea că Ed e mort... pentru că Ed n-a mai apucat să ajungă acolo, s-a auzit că a fost Împușcat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plăcut de lumină din vremea cînd lucram cu greutățile în adăpostul bărcilor. Nimic nu a mers în felul pe care-l exersaserăm, toate lucrurile asupra cărora conveniserăm s-au evaporat. Chiar de la pocnetul de start, în timpul primei bătăi lungi, un fior a trecut peste barcă și lama mea a rămas în apă. Imediat am fost răsuciți, dar în loc să liniștesc lucrurile continuînd încet, următoarea mea bătaie a fost și mai grăbită și mai necontrolată, astfel încît David a trebuit să mă corecteze
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vorbe social-democrate: "Atât în Europa de vest, cât și în Europa de est, separatismul cel mai puternic se găsește acolo unde structurile centraliste cauzează suprimarea unor unități culturale, sociale sau economice". La urmă încheie într-o asemenea limpede exprimare că mă scutură fiori de dreapta: "Mi-aș dori o participare foarte activă a țărilor din sud-estul Europei, cum sunt România și Bulgaria, la aceste discuții europene. Unitatea federală a Europei este viitorul, fărâmițarea națională și separatistă vor fi parte a trecutului Europei". Pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
profesor Emil Moise în oastea lui Lucifer. Ar fi prea simplu să rezolvăm așa acest talk show despre cele sfinte. Adăugați la asta și faptul că Domnul ne-a făcut, din fericire, mai inteligenți decât cruciada asta încruntată ce dă fiori celor care îndrăznesc să se raporteze altfel la Grădina Sa care este, orișicâtuși, ca orice grădină, divers alcătuită și cu de toate: cu gnostici și agnostici, cu fundamentaliști și umaniști, cu minorități și majorități religioase, dar și sexuale, cu ăia
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]