5,423 matches
-
EXPLORARE ȘI PERFORMANȚĂ 73 2.1. Trebuința de stimulare 73 2.2. Interesele 74 2.3. Trebuința de performanță 75 3. MOTIVATIA SI SCOPUL ACTIVITATII 76 3.1. Nivelul de aspirație 76 3.2. Cunoașterea rezultatului ca motivație 78 4. FRUSTRARE, AGRESIUNE, CONFLICT 79 CAPITOLUL VI. REGLAREA NIVELURILOR DE ACTIVITATE: ATENȚIA, SOMNUL ȘI EMOȚIA 83 1. STAREA DE VIGILENTA 84 2. SOMNUL 86 3. ATENTIA 88 3.1. Caracteristicile stimulilor prosexigeni 89 3.2. Rezistența atenției la factori perturbatori 91 3
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Motivație și învățare 2. Trebuința de stimulare, explorare și performanță 2.1. Trebuința de stimulare 2.2. Interesele 2.3. Trebuința de performanță 3. Motivația și scopul activității 3.1. Nivelul de aspirație 3.2. Cunoașterea rezultatului ca motivație 4. Frustrare, agresiune, conflict Motivele sunt imbolduri interne care activează organismul, îl incită la acțiune îl susține și îi orientează conduita. În cadrul conduitei motivate se diferențiază un aspect activator, de activare generală și altul de direcționare, de orientare spre un anumit scop
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
dreaptă) sau în stânga (sunetul fiind auzit în urechea stângă). În acest experiment varianta cea mai eficace s-a dovedit a fi aceea în care subiectul era informat când era în afara țintei, ceea ce determina o acțiune de corectare a erorii. 4. Frustrare, agresiune, conflict Frustrarea apare, de obicei când un obstacol care poate fi de natură fizică, socială sau personală se pune în calea realizării unui scop pe care-l urmărim, a unui motiv, și îl blochează. Conflictul (motivațional) este manifestarea unei
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
sunetul fiind auzit în urechea stângă). În acest experiment varianta cea mai eficace s-a dovedit a fi aceea în care subiectul era informat când era în afara țintei, ceea ce determina o acțiune de corectare a erorii. 4. Frustrare, agresiune, conflict Frustrarea apare, de obicei când un obstacol care poate fi de natură fizică, socială sau personală se pune în calea realizării unui scop pe care-l urmărim, a unui motiv, și îl blochează. Conflictul (motivațional) este manifestarea unei opoziții între tendințe
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
natură fizică, socială sau personală se pune în calea realizării unui scop pe care-l urmărim, a unui motiv, și îl blochează. Conflictul (motivațional) este manifestarea unei opoziții între tendințe și dorințe contradictorii, activarea simultană a unor motive antagoniste. Între frustrarea și conflict este o relație strânsă; conflictul poate produce frustrarea și invers. Astfel, persistența unui conflict împiedică satisfacerea fiecăruia din motivele în conflict, deci frustrarea lor. În cazul când motivele în conflict sunt de o forță mai mult sau mai
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
unui scop pe care-l urmărim, a unui motiv, și îl blochează. Conflictul (motivațional) este manifestarea unei opoziții între tendințe și dorințe contradictorii, activarea simultană a unor motive antagoniste. Între frustrarea și conflict este o relație strânsă; conflictul poate produce frustrarea și invers. Astfel, persistența unui conflict împiedică satisfacerea fiecăruia din motivele în conflict, deci frustrarea lor. În cazul când motivele în conflict sunt de o forță mai mult sau mai puțin egală, satisfacerea unuia va însemna frustrarea celuilalt. La rândul
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
manifestarea unei opoziții între tendințe și dorințe contradictorii, activarea simultană a unor motive antagoniste. Între frustrarea și conflict este o relație strânsă; conflictul poate produce frustrarea și invers. Astfel, persistența unui conflict împiedică satisfacerea fiecăruia din motivele în conflict, deci frustrarea lor. În cazul când motivele în conflict sunt de o forță mai mult sau mai puțin egală, satisfacerea unuia va însemna frustrarea celuilalt. La rândul său frustrarea se poate dezvolta în conflict. Frustrarea poate să determine, și determină adeseori, o
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
conflictul poate produce frustrarea și invers. Astfel, persistența unui conflict împiedică satisfacerea fiecăruia din motivele în conflict, deci frustrarea lor. În cazul când motivele în conflict sunt de o forță mai mult sau mai puțin egală, satisfacerea unuia va însemna frustrarea celuilalt. La rândul său frustrarea se poate dezvolta în conflict. Frustrarea poate să determine, și determină adeseori, o conduită agresivă. Una din primele cercetări experimentale asupra frustrării a fost efectuată, sub îndrumarea lui Lewin. În unul din experimente subiecții (studenți
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
invers. Astfel, persistența unui conflict împiedică satisfacerea fiecăruia din motivele în conflict, deci frustrarea lor. În cazul când motivele în conflict sunt de o forță mai mult sau mai puțin egală, satisfacerea unuia va însemna frustrarea celuilalt. La rândul său frustrarea se poate dezvolta în conflict. Frustrarea poate să determine, și determină adeseori, o conduită agresivă. Una din primele cercetări experimentale asupra frustrării a fost efectuată, sub îndrumarea lui Lewin. În unul din experimente subiecții (studenți) au avut ca sarcină să
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
satisfacerea fiecăruia din motivele în conflict, deci frustrarea lor. În cazul când motivele în conflict sunt de o forță mai mult sau mai puțin egală, satisfacerea unuia va însemna frustrarea celuilalt. La rândul său frustrarea se poate dezvolta în conflict. Frustrarea poate să determine, și determină adeseori, o conduită agresivă. Una din primele cercetări experimentale asupra frustrării a fost efectuată, sub îndrumarea lui Lewin. În unul din experimente subiecții (studenți) au avut ca sarcină să arunce, de la o distanță de 3
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
de o forță mai mult sau mai puțin egală, satisfacerea unuia va însemna frustrarea celuilalt. La rândul său frustrarea se poate dezvolta în conflict. Frustrarea poate să determine, și determină adeseori, o conduită agresivă. Una din primele cercetări experimentale asupra frustrării a fost efectuată, sub îndrumarea lui Lewin. În unul din experimente subiecții (studenți) au avut ca sarcină să arunce, de la o distanță de 3,5 m, 10 inele de metal, unul după altul, pe gâtul a două sticle. Distanța a
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
oră, manifestările de mânie sunt mai discrete, dar dacă durează mai multe ore, reacțiile de mânie devin manifeste, uneori chiar contra experimentatorului. Unii strigă, bat din picioare. Unul a ieșit din laborator și a început să plângă. Unele studii asupra frustrării s-a făcut și la Universitatea Yale din New-Haven, sub conducerea lui J. Dollard. Reprezentanții acestei școli susțin, deși pe un număr destul de mic de experimente și în dezacord cu unele observații clinice, că frustrarea duce totdeauna la agresiune. Scars
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
să plângă. Unele studii asupra frustrării s-a făcut și la Universitatea Yale din New-Haven, sub conducerea lui J. Dollard. Reprezentanții acestei școli susțin, deși pe un număr destul de mic de experimente și în dezacord cu unele observații clinice, că frustrarea duce totdeauna la agresiune. Scars, Hovland și Miller din grupul lui Dollard, au supus subiecții (două grupuri de câte șase studenți plătiți cu ora) unei lipse de somn de 24 ore, sub pretext că se studiază efectele oboselii și lipsei
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
fost aplicate, nu s-au dovedit semnificative. Cu prilejul discuției avute de experimentator cu studenții, după experiment‚ ei au spus că ceea ce i-a supărat mai mult a fost faptul că nu li s-a adus dejunul și jocurile promise; frustrarea a scăzut puțin spre ziuă și a fost intensă între orele 3 și 4. Agresiunea subiecților s-a manifestat în cea mai mare măsură față de experimentator, deși într-o formă social acceptabilă, mai ales sub forma unor întrebări acuzatoare adresate
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
O problemă importantă în experimentele de acest fel este ca experimentatorul să știe să-și stăpânească propria-i agresivitate. Adelman și Rosenbaum, plecând de la ipoteza gradientului scopului a lui Hull, au căutat să verifice stingerea conduitei instrumentale ca funcție a frustrării la distanțe diferite de scop. Subiecții (studenți) au fost supuși la o probă de învățare a unui labirint. Li s-a spus că performanța lor va fi comparată cu aceea a mediei generale a studenților, iar cei care vor rămâne
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
crede că nu pot realiza performanța cerută. Celor din grupul A li s-a spus că lucrează prea încet, după un singur semnal luminos, celor din grupul B, după două semnale, celor din grupul C după trei semnale. După fiecare frustrare au fost întrebați dacă vor să continue. Toți au fost opriți, deci frustrați, la acela și punct de reușită a probelor. Frustrarea a fost repetată până ce fiecare subiect a renunțat, spunând că nu poate să realizeze nivelul de performanță cerut
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
semnal luminos, celor din grupul B, după două semnale, celor din grupul C după trei semnale. După fiecare frustrare au fost întrebați dacă vor să continue. Toți au fost opriți, deci frustrați, la acela și punct de reușită a probelor. Frustrarea a fost repetată până ce fiecare subiect a renunțat, spunând că nu poate să realizeze nivelul de performanță cerut. Cele trei grupuri au diferit însă foarte mult în ceea ce privește lungimea timpului cât au persistat în condițiile frustrării organizate de experimentator. Cei care
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
punct de reușită a probelor. Frustrarea a fost repetată până ce fiecare subiect a renunțat, spunând că nu poate să realizeze nivelul de performanță cerut. Cele trei grupuri au diferit însă foarte mult în ceea ce privește lungimea timpului cât au persistat în condițiile frustrării organizate de experimentator. Cei care au persistat mai mult au fost cei care au fost mai aproape de scop. N. Pastore studiază relația dintre frustrare și agresiune (Agresivitatea definește o tendință de a comite acte agresive, cu o eventuală referire la
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Cele trei grupuri au diferit însă foarte mult în ceea ce privește lungimea timpului cât au persistat în condițiile frustrării organizate de experimentator. Cei care au persistat mai mult au fost cei care au fost mai aproape de scop. N. Pastore studiază relația dintre frustrare și agresiune (Agresivitatea definește o tendință de a comite acte agresive, cu o eventuală referire la un substrat pulsional sau fiziologic; o atitudine, o intenție predupusă pot fi considerate agresive. Pentru studiul agresivității ar fi indicat a se consulta și
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
fi indicat a se consulta și lucrările etologilor, ale psihanaliștilor și fiziologilor), căutând să demonstreze că reacțiile agresive sunt mai numeroase când situația frustrantă are un caracter arbitrar, decât atunci când caracterul ei este nonarbitrar. Pastore elaborează 20 situații care produc frustrarea (pornind de la chestionarul lui Allport "A-S reaction study") în jumătate din acestea agentul frustrator având un caracter arbitrar, iar în cealaltă jumătate nearbitrar, situațiile sunt foarte asemănătoare ele diferă numai în caracterul amintit. De exemplu, una din situații, din
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
fost de 3.65, cu o deviație standard de 1.81. Diferența este semnificativă, la nivelul de .01. Teme de verificare 1. Motivație și învățare. 2. Trebuința de stimulare, explorare și performanță aspect experimentale. 3. Motivația și sopul activității. 4. Frustrare, agresiune, conflict aspect experimentale. Bibliografie recomandată 1. Aniței, Mihai, Psihologie experimentală, Ed. Polirom, Iași, 2007. 2. Roșca, Alexandru, Metodologie și tehnici experimentale, Ed. Științifică, București, 1971. Capitolul VI Reglarea nivelurilor de activitate: atenția, somnul și emoția Obiectiv: Însușirea aspectelor ce
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
susține un discurs în memoria îngrozitorului eveniment"70. În Coatesville, însă, Chapman a întâlnit o lume plină de suspiciune în ce privește "rațiunea" din spatele actului comemorativ în care se angajase, publicând un anunț în ziarul local, lucru care a condus, desigur, la "frustrarea"71 pe care pastorul a resimțit-o atunci când a întâmpinat tot felul de obstacole, în încercarea de a găsi atât un loc, cât și un public pentru discursul său. Edwin Black încheie prezentarea lui Chapman spunând că "discursul acestuia a
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
starea psihică din perspectiva căreia înțeleg că li s-au făcut nedreptăți suficiente (ei pun valoare pe pace, însă orice încercări publice, private și secrete de a negocia, cu umilință, pacea, au fost sortite eșecului), vor resimți, cu siguranță, și frustrarea, necesară ca și condiție de posibilitate a furiei, pentru a își îndrepta privirile, cu deplină convingere, înspre alte alternative decât cea a înaintării superflue pe un drum care nu duce nicăieri. Iată cum, explică Hill, Nixon îmbină armonios factorii logici
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
îndelung, la propriile responsabilități: "responsabilitatea sa de a alege calea corectă și de a conduce națiunea pe calea respectivă devine iresponsabilitatea cetățeanului individual"307. Criticul invită publicul său academic la identificarea cu "(sentimentul de adăugirea mea) lipsă de putere și frustrare"308 care trebuie să fi animat opozanții președintelui și nu numai pe aceștia "în fața retoricii lui Nixon"309, care, în esență, spune tuturor americanilor că "nu pot face nimic"310 în privința unei chestiuni de asemenea anvergură, care le afectează cât
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
un proiect sortit eșecului, în Statele Unite, grație, mai degrabă, "conflictului dintre viciile"337 cetățenilor americani. Aceste vicii naționale par imposibil de unit într-un "front de prejudecăți"338 similar celui care a condiționat holocaustul și, adaugă Burke, ironic, "efectul acestei frustrări, dacă sau până când va fi depășită, vorbește, cum spune Biblia, "în numele" democrației"339. Hitler, pe de altă parte, a găsit un panaceum care a "făcut posibilă o astfel de unificare sinistră înlăuntrul propriei națiuni"340. Mai mult decât atât, consemnează
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]