KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...179 180 181 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

vorba de goticul târziu, printre ele și Ispitirea Sfântului Anton de Hieronymus Bosch: el, printre fiare umanizate. Este aproape un ritual festiv, din momentul în care lipiciul începe să țâșnească din tubul galben... Pe vremea aceea, mulți colecționari vor fi fumat peste măsură din cauză că erau iremediabil ahtiați de artă. Eu însă am devenit beneficiarul tuturor acelor fumători pentru care bonurile valorice nu aveau nici o valoare. Din ce în ce mai multe poze, colecționate, obținute prin schimburi și lipite în album, reprezentau avuția mea, cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
se frece cu maximă pioșenie, în chip de înger, de genunchiul ei drept. Trăiam în tablouri. Și, pentru că fiul tindea cu atâta stăruință spre desăvârșire, mama nu și-a pus la dispoziție numai recolta consumului ei mai degrabă măsurat - ea fuma, cu pioșenie, țigări Orient dintr-un muștiuc auriu -, ci și bonurile valorice pe care un client sau altul, care nutrea simpatii față de ea, nu și față de artă, i le mai oferise pe deasupra tejghelei. Uneori, tatăl, după ce fusese plecat în vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
nu și față de artă, i le mai oferise pe deasupra tejghelei. Uneori, tatăl, după ce fusese plecat în vreo călătorie de afaceri ca negustor de coloniale, cum își zicea el, îi aducea fiului mult-doritele bonuri valorice. Și calfele bunicului meu, meșterul tâmplar, fumau cu hărnicie în folosul meu. Albumele pline de spații goale între texte doct explicative trebuie să fi fost cadouri de Crăciun sau de ziua mea de naștere. Până la urmă, pe toate trei le păzeam ca pe o comoară: albumul albastru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Un plutonier de stat major și un subofițer de marină au vrut să scape de mine pe motiv că sunt prea tânăr: contingentul meu nu era încă destul de copt. Avea să-i vină rândul cu siguranță. Nu era nici o grabă. Fumau și beau cafea cu lapte din niște căni burtoase. Unul dintre domnii care mie se păreau mai în vârstă - să fi fost plutonierul de stat major? - a ascuțit, în timp ce eu vorbeam, mai multe creioane, ca să-și facă provizii. Sau poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
mere și socată. Într-unul din colțurile pivniței, o grămăjoară de cartofi, încolțiți bine. Până aproape de vomă, am băgat în noi carne în untură dintr-unul din borcane, am mușcat din castraveciori, am băut suc. Pe urmă caporalul meu a fumat, lucru pe care îl făcea rar, atunci însă cu venerație. Ca și îndepărtata mea mamă, se pricepea să facă rotocoale de fum. Eu am golit suportul pentru masca de gaze și l-am umplut cu gem de căpșune și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Nimeni nu ne păzea. Să fi speriat cumva vreo pisică sau poate că, în caz că ar fi existat una, să-i fi tulburat somnul? Prin fereastra de la bucătăria situată deasupra pivniței vedeam barajul anti-tanc. Nici un ins din Volkssturm nu-și mai fuma acolo o ultimă pipă. Dus era căpitanul de cavalerie cu cățelușul lui. Era evident că între timp satul fusese evacuat. Ori locuitorii lui se purtau de parcă n-ar fi existat. Pe noi, căpitanul de cavalerie ori ne uitase ori, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
bine, suit pe un munte de moloz, și încă scrâșnesc din dinți, fiindcă în aer plutește praful de piatră și de mortar... Mama camaradului meu, o persoană cu aer de nevăstuică și cu părul coafat, negru-albăstrui, vopsit sau autentic, care fuma fără întrerupere țigări dintr-un portțigaret lung, m-a introdus fără ocolișuri în practica comerțului la negru. Marmeladă din patru fructe, miere artificială, unt de arahide american, ace de gramofon, pietre de brichetă și baterii pentru lanterne, iată ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Înaintare, război de poziție, luptă corp la corp, contraatac, retragere, orice mișcare legată de război îi era familiară. El a găsit breșa, a scăpat, chiar dacă rănit; pe ăsta te poți baza. Cu piciorul de lemn întins, ședea lângă mine și fuma pipă. O chestie indefinibilă, înrudită de departe cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului ăstuia, ci, după cel de treizeci de ani, și celui de șapte: un tip atemporal. Boneta militară o avea trasă pe ceafă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
său, cum îmi zicea el. După câte îmi aduc aminte, am mestecat sângerete uscat la aer, dar în subconștient s-ar putea identifica retroactiv și un gust de cârnat de porc de un fel sau altul. În orice caz, el fuma în vreme ce eu mestecam și vedeam pe geam în stânga și-n dreapta o regiune deluroasă și nu mă gândeam la nimic sau numai la fleacuri. Atunci când o doamnă în vârstă, care ședea vizavi de noi și purta o pălărie dinainte de război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
privirii. O oră sau două ședeau astfel. Mulți sufereau de accese de astm. Respirația lor șuierătoare. Uneori mormăiau aiureli prin care bântuiau Primul Război Mondial, Verdun, inflația. Îi răsplăteam cu țigări, valuta mea: le dădeam câte două-trei, pe care le fumau imediat după ședință sau după un acces mai lung de tuse până când abia dacă mai aveau de unde să țină chiștocul. Fiindcă tot nu fumam, acum eram solvabil la orice oră, rezervele mele de tutun fiind sleite cu precădere de desenatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Mondial, Verdun, inflația. Îi răsplăteam cu țigări, valuta mea: le dădeam câte două-trei, pe care le fumau imediat după ședință sau după un acces mai lung de tuse până când abia dacă mai aveau de unde să țină chiștocul. Fiindcă tot nu fumam, acum eram solvabil la orice oră, rezervele mele de tutun fiind sleite cu precădere de desenatul după model. O singură dată s-a întâmplat ca un bătrân cu părul ondulându-i-se vâlvoi pe cap și cu barbă să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
și Raoul, călătoream prin Schleswig-Holstein ca să citesc seara, în public, din romanul meu Ani de câine la Cordes, în Kiel, în ziua următoare m-am întâlnit cu Lilli Kröhnert și cu soțul ei, scăpat și el cu viață în Flensburg. Fuma în continuare și, când i-am mulțumit pentru felul temerar în care m-a inițiat în materie de artă, a zâmbit. O, dacă ar fi fost totuși alături de mine cu ochiul ei critic atunci când eu, nefumătorul, desenam cu plumb moale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
și frați franciscani din Canada. În atelier mi-a sărit în ochi că toți ceilalți, printre ei și un rănit în război cu un ochi de sticlă, erau fumători. Până și cea care poza nud - o gospodină suplă, dar cărnoasă - fuma în timpul pauzei, după o jumătate de oră de stat în picioare, cu toate că eu îi dădeam din glucoza mea. Una dintre studente - o femeie nu tocmai tânără cu părul strâns în coc, o pieptănătură care încă din timpul războiului era ironizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
picioare, cu toate că eu îi dădeam din glucoza mea. Una dintre studente - o femeie nu tocmai tânără cu părul strâns în coc, o pieptănătură care încă din timpul războiului era ironizată ca „anunțând încetarea alarmei“ și care încerca să mă cocoloșească - fuma ca o doamnă, cu portțigaret. Prietena ei, care era favorizată de profesorul nostru - probabil că era iubita lui -, pufăia nervos țigări pe care și le răsucise singură și pe care le stingea într-un bulgăre de lut de îndată ce Mages intra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
era favorizată de profesorul nostru - probabil că era iubita lui -, pufăia nervos țigări pe care și le răsucise singură și pe care le stingea într-un bulgăre de lut de îndată ce Mages intra în atelierul studenților. Toți pufăiau, unul dintre colegi fuma chiar pipă. E de presupus că eu, ca începător zelos din cale-afară, am imitat imediat sau destul de repede gestul de a extrage țigara ori tehnica răsucirii ei cu propria mână, așa cum copiasem și halatele albe și lungi până la genunchi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
vedea și se simțea egocentricul cu care nu mi-ar fi făcut plăcere să mă-ntâlnesc, iar dacă totuși s-ar fi întâmplat, ne-am fi certat. În cursul acelor discuții nocturne la care se bea mult ceai și se fuma au fost totodată inhalate acele fraze pe care le avea de oferit existențialismul. Din nou era vorba despre întreg, dar - așa cum credeam noi - la un nivel superior. Și când ajungeam să ne certăm, contradicțiile nu se aprindeau de la crimele războiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
urmă - tutunul. Sau poate că am devenit fumător abia atunci când fondul ortacilor la care cotiza tatăl meu, încă angajat la mina din Renania Inferioară, mi-a acordat cincizeci de mărci pe lună ca bursă? În orice caz, am început să fumez regulat, de îndată ce tânărul cu numele meu a considerat că trebuia să fumeze. Tutunul meu preferat, care se numea Schwarzer Krauser, era tăiat fin și potrivit ca să-ți răsucești personal țigările. Țigări de fabrică, precum Rothhändle sau Reval, nu mi-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
la care cotiza tatăl meu, încă angajat la mina din Renania Inferioară, mi-a acordat cincizeci de mărci pe lună ca bursă? În orice caz, am început să fumez regulat, de îndată ce tânărul cu numele meu a considerat că trebuia să fumeze. Tutunul meu preferat, care se numea Schwarzer Krauser, era tăiat fin și potrivit ca să-ți răsucești personal țigările. Țigări de fabrică, precum Rothhändle sau Reval, nu mi-aș fi putut permite, nici măcar în pachete de câte cinci bucăți. Fumam ca și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
să fumeze. Tutunul meu preferat, care se numea Schwarzer Krauser, era tăiat fin și potrivit ca să-ți răsucești personal țigările. Țigări de fabrică, precum Rothhändle sau Reval, nu mi-aș fi putut permite, nici măcar în pachete de câte cinci bucăți. Fumam ca și când aș fi învățat de timpuriu. Dar nu a existat nici o criză care să mă facă dependent de nicotină. Nici vreo suferință din dragoste, nici îndoieli fundamentale nu m-au mânat. Probabil că discuțiile aprinse și profunzimea lor clipocind la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
nu m-aș fi dedat la scrierea, de mână ori la mașină, cu o mână sau cu două, a unor opere epice care cresc și tot cresc, operațiune care stimulează gestul de a întinde mâna după tutun - o vreme am fumat, în plus, țigări de foi și trabuce -, azi nu ar trebui să intru în conflict cu educatori ai poporului care ce-i drept, și-au limitat în mod civilizat fanatismul, la interzicerea consumului de nicotină, ba chiar asigură locuri limitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
faun. La o masă lungă - o masă antică de marmură - am mâncat meniuri alcătuite din mai multe feluri cu el și cu alți bursieri; munca acestora se epuiza în discuții tumultuoase, pe care nu le înțelegeam decât din gesturi. Se fuma înainte, între, și după felurile de mâncare. Cu o cameră ascunsă, un regizor al filmului francez ce avea să fie numit în curând nou ar fi putut să surprindă scene tipice pentru acea vreme. De la scara spaniolă în sus, Villa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
care, bogată în personaje, a devenit mai târziu autonomă și a alimentat omnivorul roman, astfel încât pentru continuarea acestei relatări nu mai pot fi folosite decât niște rămășițe. În niște fotografii făcute de Hannes, fratele Trudei Esser, Geldmacher și cu mine fumăm împreună cu Franz Witte niște chiștoace semănând cu cele de trabuc. Cât de importanți părem, fiecare în rolul lui! Ah, prietenii mei! Amândoi continuă să-mi lipsească. Amândoi s-au stins de tineri. Amândoi au înnebunit din cauza talentului lor, dar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
cu petrol erau cele care produceau atmosferă și o lumină discretă. Noi, cei trei muzicieni de ocazie, aveam rareori parte de o pauză. Abia mult după miezul nopții, când ultimii oaspeți plecaseră, ne umpleam burta cu gulaș de Szeged. Eu fumam cu măsură, dar beam prea mult: tescovină și șliboviță, oferite de dame ce țipau strident. O afacere gălăgioasă, ale cărei prețuri deprinseseră cățăratul de la așa-zisul miracol economic. Mă duceam la fund. Academia nu mă mai vedea decât rareori. Fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
culoare și greutate acestei hârjoane verbale - în ipostaza de pereche certăreață, Rosmarie și cum mine ne-am fi istovit, pe cât de voluptuos, pe atât de repede -, în vreme ce eu, sigur pe îndelung exersata mea incapacitate de a mă lega de cineva, fumam destins țigări care se numeau Parisienne și care îmi erau oferite dintr-un pachet galben. În orice caz, adunarea familială din jurul măsuței de cafea era complet absorbită de un schimb de replici parțial în germana literară, parțial în germana elvețiană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Ușor nu-mi era să părăsesc Düsseldorf-ul. După ce am petrecut cu ei noaptea de Revelion, în zori m-au condus la gară Fluieraș Geldmacher, Scholl cu chitara și fiul țiganului țambalagiu cu contrabasul. Era și Franz Witte cu ei. Fiecare fuma de parcă aceea ar fi fost ultima țigară. Încă o dată, stilul nostru de jazz. Scândura de spălat și degetarele au rămas pe peron. Am lăsat în urmă multe alte lucruri. Am plecat cu trenul interzonal, pe întâi ianuarie ‘53 în plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]