8,881 matches
-
în genere, trăiesc mai mult la condițional: aș vrea... aș dori... Pe plajă "vreau", "doresc". Sau, poate, nu mai trebuie "să vreau", "să doresc" . Mă bucur de ceea ce "este", fără să-mi mai bat capul cu altceva. De ce am respecta furia "flagelanților" care își biciuiau trupul pentru a-și reprima dorințele? Ea ridică, aș zice, mai degrabă, o problemă de psihiatrie decât una religioasă. Căci trupul nostru face parte și el din Creație. Dumnezeu n-ar mai fi lăsat să existe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o armată uriașă, formată, de nu mă înșel, din peste două milioane și jumătate de oameni care secau râurile de câte ori se opreau să bea apă (așa pretinde Herodot). A urmat Termopile. Apoi, Salamina unde barbaria s-a făcut de râs. De furie că fuseseră înfrînți, perșii au bătut marea cu vergile. Și ce tentație să disprețuim, în numele civilizației, barbaria! Mai ales că specialiștii nu pierd nici un prilej pentru a ne aduce aminte că tot ce se găsea dincolo de aria civilizației clasice era
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
primii pași, poți să constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără coadă sau fără cap, și sfincși mutilați (cumplită trebuie să fi fost furia perșilor când au zdrobit tot ce au găsit pe Acropole, înainte de Salamina). Vreau să ajung la vestitele kore, ce o înconjoară pe zeița Athena, de parcă ar lua parte și azi la un colocviu de taină. N-am reușit niciodată să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu suspine. “Bunicuțo,” spuse Ionuț, “eu, dacă eram acolo, m-aș fi bătut cu ei și nu i-aș fi lăsat să-i ucidă pe bieții copilași!” “Gândul tău e frumos, dar nimeni n-ar fi putut săi oprească din furia lor și din setea lor de sânge, mai ales că mulți dintre ei erau ucigași de profesie, care nu cunoscuseră niciodată ce înseamnă mila și îndurarea.” “Eu cred că Dumnezeu i-a pedepsit și pe ei și pe Irod”, spuse
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
bulucesc să-i deschidă. În prag se ivește un bărbat îmbrăcat cu o șubă groasă, atât de acoperit de nea, încât pare un om de zăpadă. Are chipul blând și ochii luminoși. Călătorul intră în casă, mai mult împins de furia vântului. Aruncă o privire de jurîmprejur, văzu sărăcia și suferința acestor copii flămânzi și înghețați de frig și pe mama lor care trăgea să moară și le spuse că s-a rătăcit din pricina viscolului și nu mai poate ajunge la
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos se petrec totdeauna minuni! Tristețea brăduțului Pe coasta muntelui este o pădure de brazi. Ei cresc semeți, bucurându-se de soarele verii, de ploile calde și de adierea vântului, dar nu-i înspăimântă nici furia Crivățului, viscolele iernii și torentele de zăpadă care le împovărează crengile. Cel mai bătrân și mai falnic dintre ei a crescut pe un pisc înalt și pare a fi un comandant de oști, care privește ager jur-împrejur spre a descoperi
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Roșu De-am privi cerul mereu la amurg Acoperit de nori bruni, încărcați de furie, Poate am realiza că și-apusul e-un început Pentru cei ce văd în noapte ziua de mâine. De și-ar trage seva din tot sângele uscat Întregi câmpii de flori roșcate, Poate am descoperi că în loc să moară Străvechiul animal
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93422]
-
serioasă. Voiam să stric jocul și, mai cu seamă, să spulber reputația măgulitoare de care mă bucuram și al cărei gând mă făcea să turbez. "Un om ca dumneavoastră", mi se spunea cu amabilitate, iar eu simțeam cum pălesc de furie. Mă săturasem de stima lor, de vreme ce nu era generală, și cum ar fi putut fi generală, de vreme ce eu n-o puteam împărtăși? De aceea, cel mai bun lucru era să acopăr totul, judecată și stimă, cu vălul ridicolului. Trebuia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
atunci, un tânăr soldat german a trecut pe lângă mine, călcând sprinten. Ajuns în dreptul câinelui, l-a mângâiat pe cap. Fără să șovăie, animalul s-a luat după el, cu același entuziasm, și amândoi s-au pierdut în depărtare. Ciuda și furia pe care le-am simțit împotriva soldatului neamț mi-au arătat în chip neîndoielnic că reacția mea era patriotică. Dacă acel câine l-ar fi urmat pe un civil francez, lucrul m-ar fi lăsat cu totul indiferent. Dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
foarte amabil că n-a uitat nici el... De altfel, pe domnul Petrescu nu-1 cunoaștem acum întîia oară . . . Ți-aduci aminte? ... în ce privește caii, n-are nevoie de nici o recomandație! Așadar, nerușinata pomenea de acel incident; Maxențiu se simți cuprins de furie. Vestigiu al demnității, dar mai ales ofensă dureroasă adusă slăbiciunii lui fizice. Cum brațul liber și-1 simțea greu, îl crezu puternic. Ar fi vrut să ridice cu el un obiect masiv și să-1 arunce în cei doi. întinse brațul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care-1 vor înșela. Ciudată simțire masculină, care face ca la un anume moment necazul lor în loc să cadă pe soț, pe rival, pe tiran, lovește femeia ce riscă și se expune pentru ei. Fie că Ada băgă de seamă unda de furie a lui Maxențiu, fie că simți lașitatea celuilalt, fie 174 că-șL văzu numai de meșteșugul ei femeiesc, avu o bruscă întoarceri': - De altfel, domnul Petrescu nu va face nimic fără să te consulte: zise. Maxențiu se înclină. Audiența era terminată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lică se conținea abia, 190 furios și decis: "O las să isprăvească și ies pe ușă fără să mă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Țigancă", mestecă iar în gura care apucă arțăgos ca a unui câine tânăr. . . "pe seînduri ... țigancă!" Apoi se gândi că ușa grajdului a rămas deschisă . . . grija ca să nu scape cumva un cal îi reveni limpede. De ezitări, de toane, de furie, de amor, Trubadurul se descărcase . . . - Nu e aici nici o oglindă! șuieră melodic, ca un șarpe dresat, Ada. In odăiță era o masă și un scaun de lemn, dulapul, o etajeră cu registre și hățuri în cui. Sumar! Lucruri concrete ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lina va fi informată. "N-am să viu mult timp pe la Lina." . . . Trecu apoi la alte gânduri ale ei, ca și cum interesul pentru acele fapte i se topise și teama i se irosise. XV Pe când la Drăgănești dura repaosul, melodios, toate furiile dezlănțuite bântuiau casa Rim. Baba, care nu murise subt spaima blestemului căzut acolo, spusese Linei ceea ce știa și așa cum știa ea să spună. întîia grijă a Linei fusese: ce-o să zică Lică, ce-; încredințase fata? Abia pe urmă se văicărise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
căci asta era ideea ei fixă. Moșica Mari, cu vocea ei de rândunică, pomenise tuturor de Lică și chiar Siei. - Cum să nu fie anunțat? Cum să nu vie? Ceilalți se uitau unul la altul, iar Sia scuturase capul cu furie: - Nu! Nu! Nu-1 vroia. Spaima ei era deci să nu vie. Probabil însă că teama și împotrivirea ei vor fi conținut și speranța de a-1 vedea totuși. Lică avea știri la telefon. Nu era chemat și nici nu dorea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
le mai zicea și pe undeva era chiar credibil. Bun orator... cu viitor, dar observ că în zilele următoare și-a schimbat orientarea cu 180 grade lăudându-l și promițându-i votul personal, precum și pe cel al liberalilor din partid. Furia i se îndreaptă spre Băsescu... Oare cum mai vine și această schimbare de opinie? Adevărat cameleonism politic și, fără să vreau, îmi amintesc o situație aproape la indigo din tinerețea tatălui meu. La câțiva ani după primul mare război se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vânăt în fața ochilor. Cumpănind în pumn bățul cu mutelcă, îl azvârli dintr-o dată sfârlează către hoț. Surprins, copilul se feri, dar piciorul îi alunecă pe tablă ; de pe acoperiș el căzu de-a rostogolul și se prăbuși în curte. Plin de furie, Mehală privea de sus la vinovatul care, chircit, rămase nemișcat pe pietre. În ușă se iviră capete. - Mehală l-a omorât pe Iuju ! țipă deodată un glas ascuțit de copil și, într-o clipă, toată curtea se umplu de oameni
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ea. M-am săturat s-o aud. Și făcu un gest plictisit, disprețuitor, care arăta cât preț punea pe asemenea bârfe. Apoi, mormăi ceva ambiguu: ― Melancolia nu cruță pe nimeni, să știi. Și, la urma urmei, între liniștea sfinților și furia nebunilor nu e decât o diferență de diagnostic. Poate, nu întîmplător la intrarea coridorului prost luminat de la etaj, unde se află "salonul pendulelor", a fost pusă o statuie de bronz, reprezentând muza tăcerii. Înfățișează o femeie înfășurată într-un văl
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă bănuia și m-am trezit cu o teamă tulbure. Am deschis fereastra să intre puțin aer proaspăt. E o secetă la fel de devastatoare, probabil, ca aceea din 1946, când am mâncat mălai stricat. De câteva zile, s-au năpustit cu furie valuri de caniculă, amestecând parfumul teilor înfloriți (sau amintirea lui) cu mirosul greu de gunoaie dospite la soare. Cerul e ars, acum, ca un crater de vulcan și nu sunt semne de ploaie. Aud sunetele unor clopote. Vin, poate, de la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cum În sufletul său ia naștere o mînie cumplită: cine era imbecilul ăsta care o lua de braț pe mama lui? Și acum, cînd Îl vedea din profil, sprijinit cu multă distincție de ghișeul agenției Panagra, simți că turbează de furie. Dar nu știa de unde să-l apuce. Cum să-l distrugă cînd el aproape că-l cucerise cu atîta finețe? Pe ăsta mai mult ca sigur că-l aduseseră direct de pe Coasta de Azur, de pe un teren de golf; desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Împărtășanie și se legau mereu de ei și-i luau peste picior. RÎdeau de ei și uneori erau gata gata să-i facă să se lase năpădiți de gînduri urîte, să fie duși În ispită ori să fie cuprinși de furie. Dar ei nu se lăsau prinși În laț cu una cu două, nu le răspundeau niciodată, rămîneau neclintiți În hotărîrea lor de a se Îndrepta. Vor fi ca niște Îngerași, vor semăna cu Îngerașii care nu s-au revoltat, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bărbați; Susan se topește de dragul lui Julius și citește pe fața lui mînia Împotriva lui Juan Lucas; un toreador din echipa Țiganului țîșnește ca din pușcă și taurul se năpustește pe urmele lui; Țiganul Își face apariția gata să Înfrunte furia animalului; În după-amiaza Încărcată de tensiunea corridei, Juan Lucas Își potrivește profilul său roșcat În lumina soarelui care-i accentuează bronzul, Împodobit de firele argintii care se scurg spre ceafă și privește concentrat, cu un aer de fin cunoscător, arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să meargă apoi tot Înainte spre Arequipa, unde era Academia de muzică a nepoatei lui Beethoven. Nu putea să se abțină să nu rîdă văzîndu-l pe Julius cu o falcă Într-o stare de plîns și neizbutind să-și ascundă furia care-l stăpînea. Din fericire furia asta Începuse să treacă și, pe măsură ce se apropiau de școală, Julius Își dădea seama Încet-Încet că e stăpînit de o altă senzație, poate de frică, dar nu frică pentru că nu Învățase lecția, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Arequipa, unde era Academia de muzică a nepoatei lui Beethoven. Nu putea să se abțină să nu rîdă văzîndu-l pe Julius cu o falcă Într-o stare de plîns și neizbutind să-și ascundă furia care-l stăpînea. Din fericire furia asta Începuse să treacă și, pe măsură ce se apropiau de școală, Julius Își dădea seama Încet-Încet că e stăpînit de o altă senzație, poate de frică, dar nu frică pentru că nu Învățase lecția, ci pentru că din nou trebuia să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asemănătoare, dacă se rănise și el vreodată așa de tare izbindu-se de un zid. Desigur că pe măsură ce se Înfierbinta Îl durea mai puțin, dar zidul era zid și rămăsese neclintit, În timp ce pe el Îl duseseră la spălător gemînd de furie și cu nasul roșu de sînge. Încercă să intre În pielea Supra Șoricelului și Într-adevăr tipul nu făcea altceva decît să se Întîlnească tot timpul cu ziduri, dar niciodată nu se făcea țăndări; micuțul animal justițiar Învățase bine lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]