5,057 matches
-
să mă ierți, Mahmud, dacă trecem direct la afaceri. E târziu, iar eu sunt un om ocupat. Desigur. Mahmud încercă să-i zâmbească în același fel: voia să învețe de la acest om înstărit, voia să-l copieze. Băgă mâna în geantă și scoase primul dintre cele două sigilii pe care un văr tânăr i le adusese la câteva ore după ceea ce lui Mahmud îi plăcea să numească marea deschidere a muzeului. Ajunseseră și altele la el mai târziu, ciobite și deteriorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
apoi îl puse pe masă pentru a-l cerceta pe Mahmud la fel de amănunțit. —Ai făcut o treabă bună, prietene. Sunt impresionat. Am sentimentul că partea bună abia urmează. Își dezveli din nou dantura. — Așa e prietene, așa e. Mahmud ridică geanta în poală și băgă amândouă mâinile în ea, scoțând tabla de lut care ajunsese la el cu două zile în urmă, la cafenea. Naari întinse mâinile ca să o ia. Într-una din ele ținea învelitoarea, iar cu cealaltă trase tăblița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl mai lovi de două ori cu capul metalic al uneltei, doar ca să fie sigur. —Marea noastră groapă a morții, murmură Jaafar Naasri, mai mult pentru el. Dezbracă-l și îngroapă-l, îi ordonă fiului său. Imediat. Jaafar Naasri ridică geanta, verificând dacă sigiliile și tabla de lut se aflau acolo și intră iarăși. Descuia cea de-a doua dintre cele trei încuietori când îl auzi pe fiul său râzând zgomotos. Se întoarse și îl văzu pe Nawaf aplecat asupra proaspătului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și apoi îi făcea o estimare aproximativă. O dată sau de două ori chiar îi îndemnase pe administratorii muzeului să achiziționeze unul dintre obiectele lui Henry pentru colecția permanentă. Dar de data asta era altceva. Henry abia scosese primul cilindru din geantă când Ernest se trase înapoi, refuzând să-l atingă măcar. De unde vine ăsta, Henry? —Din Iordania, Ernest. Nu mă insulta. Via Iordania, poate. Dar cred că știm amândoi de unde vine. — Nu tocmai de aceea e atât de valoros? —Teoretic. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
convenții care interzic comerțul cu antichități furate din Irak. Nu voi fi complicele tău. Ar trebui să chem poliția în momentul ăsta să te aresteze. N-o să spui nimănui, nu-i așa? — Nu. Dar ar trebui, du-te. Și ia geanta aia plină de grozăvii cu tine. Henry nu se lăsă descurajat. Freundel era doar un băiat cinstit, întotdeauna fusese. Dar avea dreptate. Cuvâtul cu „I“ devenise tabu în comerțul cu antichități. Guvernanții începuseră să fie foarte duri în privința bunurilor furate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea să-l împărtășească nimănui de fapt. Era ca și cum ar fi vândut nisip locuitorilor Saharei și asta îl făcea să se simtă jenat. Cum să le ducă acolo. Asta era întrebarea. Nu puteai să apari pur și simplu cu o geantă plină de antichități valoroase. Jaafar trecuse prin multe ca să le obțină; nu putea să le aducă înapoi în pași de vals. Întâmplarea a făcut ca răspunsul să fie găsit tot de draga de Lucinda. Nu conștient desigur, nu era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu aproape o sută de batoane, rupând uneori staniolul, alteori hârtia, până când adună, în cele din urmă, douăzeci de exemplare perfecte, gata să fie transportate spre rudele lui expatriate, fictive, dar înfometate de ciocolată. Le așezase unele peste altele în geanta lui diplomat. Se gândise să le bage într-un seif, ca să fie în siguranță, dar știa că acest lucru va stârni suspiciuni: dulciurile de la Cadbury erau bune, dar nici chiar așa. Deci trebuia pur și simplu să-și asume riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
le bage într-un seif, ca să fie în siguranță, dar știa că acest lucru va stârni suspiciuni: dulciurile de la Cadbury erau bune, dar nici chiar așa. Deci trebuia pur și simplu să-și asume riscul și să le lase în geantă, atât de firesc, de parcă ar fi fost doar un cadou pe cinste pentru un nepot sau o nepoată plecată de acasă. Controlul de la Heathrow era prima lui grijă. Zvonurile legate de explozibilele lichide din avioane nu numai că le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Henry, ci i-a făcut și pe angajații aeroportului să fie mai atenți la unele produse alimentare pe care le ignorau înainte. Dar, se gândea Henry, dacă va fi oprit, își va păstra calmul și va spune aceeași poveste. Puse geanta pe banda rulantă și trecu prin detectorul de metale, cât putu de nonșalant. —Scuzați-mă, domnule, spuse unul din angajații aeroportului, desfăcând larg brațele și invitându-l pe Henry să facă același lucru. Niște monede uitate în buzunarul lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
metale, cât putu de nonșalant. —Scuzați-mă, domnule, spuse unul din angajații aeroportului, desfăcând larg brațele și invitându-l pe Henry să facă același lucru. Niște monede uitate în buzunarul lui Henry declanșaseră aparatul. Îi făcură semn să treacă. Apucă geanta, tocmai ieșită de pe bandă, răsuflând ușurat. Cineva îl apucă de braț. —O secundă, domnule. Puteți să deschideți geanta, vă rog? — Da, desigur. Henry zâmbi și desfăcu geanta. —Un calculator? — Da. — Indicatorul spune că trebuie introduse separat calculatoarele. Puteți să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-l pe Henry să facă același lucru. Niște monede uitate în buzunarul lui Henry declanșaseră aparatul. Îi făcură semn să treacă. Apucă geanta, tocmai ieșită de pe bandă, răsuflând ușurat. Cineva îl apucă de braț. —O secundă, domnule. Puteți să deschideți geanta, vă rog? — Da, desigur. Henry zâmbi și desfăcu geanta. —Un calculator? — Da. — Indicatorul spune că trebuie introduse separat calculatoarele. Puteți să mai intrați o dată? Henry simțea cum îi transpirau palmele. Ce șanse existau ca acele douăzeci de ciocolate să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
uitate în buzunarul lui Henry declanșaseră aparatul. Îi făcură semn să treacă. Apucă geanta, tocmai ieșită de pe bandă, răsuflând ușurat. Cineva îl apucă de braț. —O secundă, domnule. Puteți să deschideți geanta, vă rog? — Da, desigur. Henry zâmbi și desfăcu geanta. —Un calculator? — Da. — Indicatorul spune că trebuie introduse separat calculatoarele. Puteți să mai intrați o dată? Henry simțea cum îi transpirau palmele. Ce șanse existau ca acele douăzeci de ciocolate să scape din vedere și a doua oară? Și totuși, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Un calculator? — Da. — Indicatorul spune că trebuie introduse separat calculatoarele. Puteți să mai intrați o dată? Henry simțea cum îi transpirau palmele. Ce șanse existau ca acele douăzeci de ciocolate să scape din vedere și a doua oară? Și totuși, în timp ce geanta trecea a doua oară, îl văzu pe bărbatul din fața monitorului cu raze X răsucindu-se și făcând glume cu colegul lui. Întorsese privirea de la monitor pentru trei sau patru secunde, exact timpul în care s-au putut vedea în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dădea acum seama, nu se mai întâmplase de mai bine de un an. (Campania împotriva lui Yariv îi epuizase toate energiile; orice altceva fusese abandonat.) Intră în primul dintre ele, a cărui intrare era ascunsă vederii de rândurile interminabile de genți, saci și poșete. Aveau un vas care îl intriga, dar era greu de datat. Al doilea și al treilea erau de toată rușinea; vânduseră marfa cea mai bună și așteptau alta. Nu era nevoie să insiste asupra locului din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de capete de oaie pe taraba unui măcelar și își feri privirea doar ca să dea cu ochii de bălțile de sânge de animal de pe jos. A, am ajuns repede. Doar un minut mai e. Deodată intrară din nou în zona genților, poșetelor și suvenirelor de prost gust. Maggie se simți ușurată că scăpase de carne și că erau din nou oameni în jur. S-au oprit la un magazin de bijuterii. —Aici. Te rog. Ăsta e magazin lui Afif Aweida. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prelungind îmbrățișarea sa cu Uri cu o secundă sau două mai mult decât era necesar. El și Maggie coborâră scările nu doar purtând haine noi, ci, după ce, la insistențele lui, abandonaseră tot ce ar fi putut conține un microfon: pantofi, geantă, pixuri, totul. —Ai fi surprinsă să afli unde se poate pune un microfon sau o cameră în ziua de azi, zise el în timp ce se îndreptau spre mașină. În tubul de fixativ, în șapca de baseball, pe ochelarii de soare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
familiaritate: israelienii și palestinienii locuiau la doar câțiva metri unii de alții dar, știa bine asta, nu făcuseră niciodată un lucru foarte simplu, să discute. Fiecare îl invita pe celălalt să continue. Atunci Uri își aminti să bage mâna în geanta lui de umăr ca să scoată radioul portabil pe care îl luase de dimineață. Îl dădu tare și îi explică printr-un singur cuvânt: microfoane. Apoi o luă de la capăt, întâi prezentând-o pe Maggie, abia după aceea trecând la subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț și privește ora.): Hm! Să nu întârzie! (Atmosfera se conturează treptat pe sentimentul de așteptare și nerăbdare mascată; personajele devin simpli călători care așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un madrigal, un haiku - orice, numai un roman, nu. Mai aștept și mai sper... După ce stewardesa ne-a adus gustarea, pe care, a servit-o cu meticulozitate, Într-o tăcere de care n-o vedeam capabilă, doamna a scos din geanta de voiaj o carte, pregătindu-se de lectură. Sau, cel puțin, așa am crezut eu În sfânta-mi naivitate. - Ați citit? m-a Întrebat, plină de interes, arătându-mi coperta. Codul lui Da Vinci, ce altceva? Am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am spus, atunci, la revedere și vezi ce faci pe-acolo. E ora unsprezece; te-aștept cel mai târziu la... - Ba m-aștepți exact acum. Pentru orice eventualitate, hai să ne luăm o mică măsură de precauție... A scos din geantă un telefon celular de culoare roșie (ce gusturi!...) și mi l-a pus În mână: - Ține-l. După cum vezi, e un telefon special, n-are decât o singură tastă. Funcționează pe o frecvență unică, nu poate fi interceptat și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
New York și prin oglinzile a peste două sute de camere de motel și de case cu chirie, În patruzeci și șase de state. Faptul că din toată moștenirea noastră din Rusia, cel mai temerar supraviețuitor s-a dovedit a fi o geantă de voiaj, este atât logic, cât și simbolic. „Ne budet-li, tî vedi ustal“ (Nu te-ai plictisit, nu ești obosit?) mă Întreabă mama și apoi cade pe gânduri În timp ce amestecă alene cărțile. Ușa compartimentului era deschisă și prin ea vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în altul, înghițind spațiile și vârstele, eliberându-te de poveri și purificându-te prin eliminări succesive. Totul mi se părea atât de simplu! Trebuia doar să găsesc nenorocitul acela de Birou de obiecte pierdute al I.T.B.-ului, să-mi recuperez geanta, să revin acasă și buimăceala acelei dimineți cețoase să dispară. Dar biroul nu apărea. N-aveam nici un ban la mine (mi se întâmpla frecvent). N-aveam nici măcar o fisă să dau un telefon la informații I.T.B., să întreb unde au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voia să fie văzută cu alții. — Dă-mi o votcă și niște bani. De-asta am venit. Altfel nici nu intram. N-am nici măcar o fisă, să dau un telefon la I.T.B. — Ce-ai cu I.T.B.-ul? — Să-mi dea geanta. Am pierdut-o în autobuz. A ridicat iar din umeri. S-a dus după perdea și s-a întors cu o hârtie de douăzeci și cinci. Mi-a întins-o, oftând încurcată. — Tot ce am. Ți-aduc și votca. Și o savarină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aburite, gândul că mă rătăcisem în depărtarea de mine, uimirea că mai pot fi totuși atent la tot ce-mi mai trecea prin minte în acel moment. „Dacă nu dau afară la prima înghițitură, găsesc obiectele pierdute și-mi recuperez geanta“, mi-am spus hotărât. Ana se retrăsese lângă perdea. Era pregătită de orice. Parcă aștepta, încordată, să pocnească pistolul și să ia startul spre mine. Probabil avea și o găleată sau un lighean la îndemână. — Asta-i, mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu mai aveam. Cumpărase de la bodegă un cartuș de beteuri, dar le avea în diplomat. L-am întrebat dacă pot scoate un pachet de acolo. Am dat să-i deschid servieta, proptită între burțile noastre. Ținea plasa cu albitură și geanta mea, studiind concentrat cum mă chinuiam să dibui deschizătorile diplomatului. Văzându-mă cum trag de clapele acelea care refuzau să se deschidă, dintr-odată s-a pornit: „Aoooleeeoooo! Hoții! Miliția! Jaf! Jaf! Jaf! Prindeți asasinuuuuu!“. Nici n-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]