9,375 matches
-
calitatea sa de comandant al unei legiuni de zdrențăroși și ambiția de a demonstra că puteau face lucruri incredibile, conducându-i la victorie. Și chiar fusese o victorie, dar care, cu siguranță, nu era menită să fie învăluită în aureola gloriei, căci despre acel triumf al dezmoșteniților Galiilor istoricii și cântăreții veacurilor viitoare nu aveau să scoată în mod sigur nici o vorbă. Ajuns printre corturile sărăcăcioase ale bagauzilor, constată, cu surprindere și cu dezamăgire, că mulți dintre ei părăseau tabăra. Luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu subiecte venețiene ne făcuseră pe trei (eu, prietenul de care vorbesc mai sus, și altul care, și el, a murit), ne făcuseră să ne constituim într-o societate: "consiliul de trei", după norma "consiliului de trei" din vremurile de glorie ale Veneției. Fiindcă acel consiliu venețian urmărea viața privată a cetățenilor venețieni, apoi am început și noi să căutăm a descoperi ce se petrece prin familii. Începusem un adevărat "spionaj". Și, în avântul nostru, aveam un curaj nebunesc. Intram prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rândul său, e influențat de scrisul lui. Iar dacă nu găsește mediul prielnic, atunci nu e gustat, citit, lăudat și consacrat. Se poate însă ca, după moartea lui, să vină o generație care să-l priceapă. Atunci e dezgropat, selectat - gloria lui e postumă. 8. ... când în scriitor va răsuna ecoul nefericirii mai multorclase, când nemulțumirile îi vor veni pe mai multe căi și când, la aceste nemulțumiri cu caracter "egoist", se vor adăuga și durerile altora, atunci în el va
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
muntelui colosal, ori alergând speriate în toate părțile și oprinduse brusc, halucinate. Când vineți, când roșii, munții înalți de pe Bistricioara, strălucind în soare cu toate stâncile lor... Departe, în singurătăți adânci, munții cei din urmă - aproape nori, albitranslucizi - încremeniți în gloria infinitului, impresionând mai mult sufletul decât ochiul, înfiorînd "voința", ca și muzica, răscolind în adâncurile ancestrale spaime, nostalgii, mitologii defuncte... Și-n fundul prăpastiei, la utrenie, aiurând, sunetul clopotului de la schitul invizibil... Încă și mai din adâncul vremii, Borca, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mic album legat în piele, pentru autografe. Gândul acesta fugitiv m-a făcut să mă simt și mai prost - ținând seama de faptul că ne găseam în anul 1942 și că trecuseră vreo nouă sau zece ani de la înfloritoarea mea glorie comercială. — Te întreb, a urmat doamna Silsburn, pentru că soțul meu obișnuia să urmărească, fără întrerupere, programul ăsta în fiecareă — Dacă te interesează, a întrerupt-o doamna de onoare, uitându-se la mine, era singurul program radiofonic pe care-l detestam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
el iar locuitorii acestei țări feroce naționaliști urând emigranții, posibilitățile de avansare În erarhia capitalului mondial erau reduse la zero. Tony Pavone avea convingerea nestrămutată... Numai În America, În lumea afaceriștilor, a mafiei totalitare unde peste noapte poți atinge culmile gloriei, zilele lui de mâine va lua o altă direcție, culminând cu catapultarea lui pe treptele cele mai Înalte a Împlinirii și unde destinul său care nu-l prea favorizase, Însfârșit, se va milostivi de suferințele Îndurate, dăruindu-i prosperitatea..!! Așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a băgat Într-un colț? — Da. — În propriul dumitale hol, și-a scos chestia la dumneata? S-a expus? Sammler nu mai voia să spună nimic despre asta. — Incredibil! spuse Feffer. Cum dracu’ era? Mai și râdea. Ce minunat, ce... glorie bruscă. Și dacă Sammler știa să interpreteze râsete, Feffer murea să vadă fenomenul acesta. Să-l protejeze pe Sammler, da. Să-l călăuzească printre pericolele New Yorkului, da. Dar să vadă, să se bage, să Își bage nasul, ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și luna e un fel de fosilă) - visează la viitor. Cu toate acestea toată lumea se luptă din răsputeri, fiecare În modul său neîndemânatic și În surdină, cu o putere, un Înger al lui Iacob, să obțină o satisfacție finală sau gloria ce Îi este oprită. În orice caz, vă rog frumos să cereți autorităților să-și Înceteze căutarea. Vă implor. Fiica mea evident credea că-i Împrumutați acest document, oricât ar indica trădare premeditată faptul că nu v-a dat numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spus că s-a Înțeles bine cu Papa Pius la castelul Gandolfo. Iar acum că nu mai e prieten cu nici un papă, Eisen e artist. Nu cred că e cine știe ce geniu, deși e suficient de nebun Încât să-și dorească gloria. Dar Angela nu vroia să audă asta acum. Părea a crede că Sammler Încearcă să Îndrepte discuția Într-o direcție teoretică - să discute despre dezaxații creativi. — Ei, a trecut pe aici. — L-ai văzut pe Eisen? L-a deranjat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
decât ardezia, mai negre decât cărbunele, mai roșii decât boala, iar schițele sale de natură moartă erau de două ori moarte, autobuzul care-l adusese de la aeroportul Kennedy fusese o limuzină; autostrăzile Îl Întâmpinaseră ca pe un astronaut Încărcat de glorie și Își privea În față Karyera cu dinți rânjiți, lucioși, Într-un extaz din cele mai disperate. (Ca să facă pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și Wallace făceau deja afaceri Împreună. Eisen făcea etichete pentru copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o are despre sine este pur și simplu asasinată. Dacă i se năzare că este atât de deosebit, o să-i arate ea. Nimeni nu e atât de deosebit. Angela reprezintă realismul rasei, care În permanență ne arată că Înțelepciunea, frumusețea, gloria, curajul la bărbați sunt doar vanități și treaba ei e să calce În picioare legenda pe care bărbatul și-a creat-o despre sine. De-aia a terminat-o cu Horricker, de-aia l-a lăsat pe boul ăla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de viclean, un ghicitor de geniu, un polemist și un retor de excepție. Hașișul lui ideologic era foarte puternic. Oricum, Înțelegeți ce vreau să spun - oamenii devin autorități și plebeii de geniu se ridică atingând mai Întâi noblețea și apoi gloria universală, și toate astea pentru că au avut parte de ceea ce toți copiii săraci au căpătat de la știința de carte: abecedarul, dicționarul, cărțile de gramatică, clasicii. Până când, avântându-se din mahalale sau din saloanele lor de mici burghezi, au ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Depinde de talentul său și de cât e de dezinteresat. E bine să ne displacă individualitatea născocită, pastișa proastă, banalitatea și restul. Este respingătoare. Dar individualismul nu prezintă nici un fel de interes dacă nu extinde adevărul. Ca distincție personală, mărire, glorie, este pentru mine lipsit de interes. Îmi pasă de el doar ca instrument de obținere a adevărului, spuse Sammler. Dar lăsând asta la o parte pentru moment, cred că putem rezuma ceea ce am vrut să spun astfel: mulți au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
jurnaliști faptul că o femeie respectabilă, în vârstă, cu aproape patruzeci de ani de experiență în educație a ales să fie asociată cu Sheba. Toți reporterii care au scris despre acest caz - absolut toți - și-au făcut un titlu de glorie din a-mi descrie, cu grade diferite de umor, geanta: un obiect cu totul obișnuit, cu mâner de lemn, cu un goblen cu doi pisici pe ea. Sigur, ar fi fost mai convenabil pentru ei dacă nu mai ieșeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Dacia Romana, Încă mai strigăm nostalgici: Vivat Ulpia Traiana! N-a putut zeița Danu să mai apere Balcanii, Iar Zamolxis adormise când au năvălit romanii. Toți corupții și bețivii, criminalii, violatorii Ce-au privat eterna Romă de-ale ei cântate glorii; Toată tagma cea murdară și-a găsit la noi popas - Unii s-au dus mai departe, alții încă au rămas. Aste obiceiuri sumbre le-au numit frumos: exil, Că-l auzi în poezie și în glasul de copil! Apoi, secole
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
când eram studentă. Îmi vine să cred că de supărare. Se simțea neiubit, părăsit undeva, pentru alți copaci transformați în cărți. Caisul. Ultimul copac. A fost al meu când eram la București în clasa a V-a. Anul meu de glorie totală. Vara m-am operat la ochi și nu mai eram fetița strabică la care se uitau milos oamenii mari și ironic-răutăcios oamenii mici. Mi s-a întâmplat ceva năucitor: trecătorii mă mângâiau pe plete și îi spuneau mamei: vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în față, nici în spate expresiile standard: sărăcuța, biciclista, chioara, aragaz cu patru ochi. Răsesem colegilor bucureșteni toate premiile posibile, mai puțin cel pentru lucru manual (lucrături pe etamină), la care am fost o incapabilă toată viața. Eram o mică glorie de cartier. Mă selectau la tot felul de concursuri și le câștigam. Mă duceau din clasă în clasă ca pe urs, să mă arate: provinciala cea deșteaptă care vă dă clasă la toți, mă mocofanilor! Cred că de atunci mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca pe urs, să mă arate: provinciala cea deșteaptă care vă dă clasă la toți, mă mocofanilor! Cred că de atunci mi s-a tăiat cheful de statutul de number one. Mă călca pe nervi exhibiționismul. Pentru mine însă, adevărata glorie a fost alta. Am scăpat de complexele copilului cu ochii sașii, mi-era drag să mă văd în oglindă și nu mai era nevoie să excelez prin conformism și cumințenie („Ce copil înțelept, doamnă!”). Pe strada Sfinții Constantin și Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bile albe la inspectorat, era cel mai tare dintre inspectori fiindcă elevii bucureșteni rădeau premiile la Olimpiada de filosofie și la sesiunile de comunicări științifice cu teme de filosofia științei, tot ce era îngăduit fără infestări ideologice. Autoarea principală a gloriilor lui eram eu. Și atunci trebuia să închidă ochii, să mă lase în plata Domnului cu epistemologia și cu sociologia mea. Dimineața aceea de august am plecat cu toții la Yurmala, pe malul Balticii. Ploua mocănește, căpos, fără speranță. Era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
empatie putem să avem noi pentru cei pentru care ceea ce a urmat e infinit mai puțin sau pentru unii mai rău. Sentimentul meu este acela că lumea, în majoritatea ei, era adaptată. Firește, suferea. Dar erau alte ierarhii și alte glorii. Veta, menajera mea săptămânală împărțită cu alte Ane, este o nostalgică a acelei vremi, bărbatul ei e chiar mai nostalgic decât ea. Să luăm acest caz, cel al Vetei. În ’89 nu era menajera nimănui, cu alte cuvinte, nu depindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Pe la începutul anilor ’80, individul băgase spaima în popor că vine bomba cu neutroni. Organizau marșuri ale păcii. Îmi amintesc instructajul pentru unul dintre ele: - Toași, ne adunăm cu toții pă întreprideri, ca niște pâraie și ne adunăm în Piața Cinema Gloria, ca un șuvoi, apoi ne vom uni cu tovarășii din alte sectoare pe Magheru, așa, într-un fluviu care se va revărsa ca-ntr-un ocean în Piața Comitetului Central. Toași, vă dau bilețele cu lozinci și acum le și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aici, prima dată, în secvența unei singure zile, în timpul istoric de atunci, i se păruse încântătoare. Poate și era, fără a-i bănui strălucirea dinainte. Eu îi ajutam impresiile lăudând orașul - mic patriotism local pentru cele ce fuseseră odinioară, pentru gloria lui trecută, ce se mai putea vedea în stampele de altădată, aveam câteva acasă, de proveniență germană, luate de la tata, le păstram cu nostalgia aberantă a unui timp în care nu existasem, pe la începutul secolului, tata însuși era copil. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai celor două țări, inclusiv la vârf, și în discutarea deschisă a problemelor de interes reciproc. Uneori, discuțiile alunecau și spre momente mai puțin plăcute, provocate de conflictul sovieto-iugoslav din anii 1948-1949, dar convorbirile erau repede aduse pe momente de glorie, cum au fost Mica Antantă și mai cu seamă respingerea invaziei anticehoslovace din august 1968. Întâlnirea de la Vârșeț (Iugoslavia) a președinților celor două țări și consultarea lor asupra contracarării eventualei continuări a invaziei de tipul celei din Cehoslovacia a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Sau poate că României i s-au făcut, la rândul ei, concesii pe care nu le cunoaștem noi oamenii de rând, pentru că tot plătim noi gazele importate la un preț de trei ori mai mare decât alții; așadar, sic transit gloria mundi. Drepturile omului drum accidentat DR. ION DIACONU* AMBASADOR(P) Summary Human rights remain a subject of tremendous interest, given its relationship with all fields of public life. As it is known, States adopted in time towards human rights a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mă mai despărțeau de bucuria revederii familiei mele. În mintea mea, încărcată de gânduri, care, parcă, se angajaseră într-un soi de lupte, neantagonice, speram eu, revenea cu insistență dictonul latin, atât de des evocat în vremea studenției: Sic transit gloria mundi! ANEXA I Laureații Premiului Internațional "Nicolae Titulescu" Prof. univ. dr. Constantin Vlad ambasador, pe anul 2006 Prof. univ. dr. Ion M. Anghel ambasador, pe anul 2007 Dr. Nicolae Ecobescu ambasador, pe anul 2008 Prof. univ. dr. Ion Diaconu ambasador
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]