4,781 matches
-
cărora nu existau populații romanice în Transilvania în momentul sosirii maghiarilor. În această teorie, limba aromână este cea mai apropiată de forma originală a limbii române. O caracteristică esențială a limbii dacoromâne este lipsa dialectelor. Pretutindeni la nord de Dunăre, graiurile din Banat, Ardeal, Maramureș, Moldova (atât regiunea din România, cât și Republica Moldova), Oltenia, Muntenia și Dobrogea sunt aproape identice, existând și relativ puține regionalisme. Un filolog de reputația lui Alexandru Philippide insistă chiar asupra unicității limbii dacoromâne ca limbă fără
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
pe baza trăsăturilor comune limbilor actuale romanice (neolatine) orientale și pe baza toponimelor, deoarece singurele două documente care s-o ateste sunt cronicile lui Teofan Spovednicul și ale lui Teofilact din Simocatta. Protoromâna consta dintr-un amalgam de dialecte și graiuri care proveneau direct din latina rustică provincială din Imperiul Roman de Răsărit. Aceste diverse dialecte latine, numite și „vulgare”, au intrat în Antichitatea târzie și în Evul mediu timpuriu în contact cu slava și greaca, de unde au intrat un anumit
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
România, ci în întreaga risipire a sârbilor în lume", a rostit în 1997 academicianul Matija Beckovic, unul dintre cei mai importanți poeți sârbi în viață, despre poetul Slavomir Gvozdenovici/ Slavomir Gvozdenovic (n. 1953, Belobresca, județul Caraș-Severin), un glas unic în graiul sârbilor din țară lui Eminescu. Roadele evidente ale efortului sau artistic sunt numeroase: 18 volume de poezii (3 traduse în românește de Lucian Alexiu, cu care autorul a realizat multe traduceri din literatura țării lui Njegos și Branko), un volum
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
poet apare aproape obligatoriu în multe antologii de poezie sârbă în țara de origine sau în străinătate, participă la cele mai mari festivaluri de poezie și întâlniri ale scriitorilor în țară sau peste hotare. Ca antologator, este printre primii din graiul sau care a dat o atenție specială poeziei pentru copii. Nu numai că unul dintre puținii care scriu și acest gen de poezii, ci și ca autor al unei antologii publicate în Șerbia, sub titlul Din camera copilului (1993). Că
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
("leșon kenaan" "לשון כנען", "kenaanit" "כנענית", "c’echit yehudit" "צ'כית יהודית", adică "ceha evreiască", în cehă: "lešon kenaan") este denumirea graiului vorbit în evul mediu de către populația evreiască din Cehia, Moravia, dar probabil și din Luzacia și actuala Polonie. În limba ebraică există mai multe denumiri ale acestui grai printre care cea mai corectă pare a fi denumirea "ceha evreiască". Conform
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
צ'כית יהודית", adică "ceha evreiască", în cehă: "lešon kenaan") este denumirea graiului vorbit în evul mediu de către populația evreiască din Cehia, Moravia, dar probabil și din Luzacia și actuala Polonie. În limba ebraică există mai multe denumiri ale acestui grai printre care cea mai corectă pare a fi denumirea "ceha evreiască". Conform Jiřinei Šedinová, specialistă în cultura și literatura evreilor din Cehia, termenul "leșon kenaan" desemnează chiar limba cehă. Deși în mod curent întâlnim afirmații conform cărora "leșon kenaan" ar
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
evreiască". Conform Jiřinei Šedinová, specialistă în cultura și literatura evreilor din Cehia, termenul "leșon kenaan" desemnează chiar limba cehă. Deși în mod curent întâlnim afirmații conform cărora "leșon kenaan" ar fi o limbă de sine stătătoare, singura sursă a cunoașterii graiului vorbit de evreii cehi în evul mediu sunt glosele care apar în texte religioase (bunăoară în "Or zarua" de Yitzhak ben Moshe sau "Arugat ha-bosem" de Avraham ben Azriel). Aceste glose sunt scrise cu alfabetul ebraic, dar limba lor nu
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
ha-bosem" de Avraham ben Azriel). Aceste glose sunt scrise cu alfabetul ebraic, dar limba lor nu diferă de ceha medievală. Prin urmare, nu dispunem de surse suficiente pentru a ajunge la concluzia că în evul mediu evreii cehi aveau un grai deosebit. Situația din Cehia diferă în mod considerabil de cea din Occitania, unde existența unei limbi evreiești de sine stătătoare este un fapt indiscutabil. Limba șuadit (sau limba iudeo-provensală) prezenta deosebiri față de dialectul provensal al populației creștine din regiunea respectivă
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
din regiunea respectivă; printre altele evreii din Provence pronunțau altfel unele sunete, mai ales unele consoane. Pe baza gloselor evreiești din Cehia putem afirma că situația din această țară semăna mai degrabă cu cea din Spania sau din Germania, unde graiul întrebuințat de populația evreiască nu se deosebea în mod frapant de limba mediului creștin. Graiul vorbit de evreii din Renania nici pe departe nu prezenta, față de limba germană de atunci, marile diferențe pe care idișul de astăzi le prezintă față de
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
consoane. Pe baza gloselor evreiești din Cehia putem afirma că situația din această țară semăna mai degrabă cu cea din Spania sau din Germania, unde graiul întrebuințat de populația evreiască nu se deosebea în mod frapant de limba mediului creștin. Graiul vorbit de evreii din Renania nici pe departe nu prezenta, față de limba germană de atunci, marile diferențe pe care idișul de astăzi le prezintă față de germană (același lucru este valabil și în cazul limbilor spaniolă și ladino). În altă ordine
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
presupune că a trăit în abisul Śniardwy. Una dintre legende spune despre regina prusaca Gustebalda, care a salvat accidental un pește de aur, fiica lui Sielawy și a primit în schimb o piatră magică care o va ajuta să înțeleagă graiul animalelor, plantelor și a vântului. Regina ar fi trebuit să păstreze acest cadou un secret, cu toate acestea, aflînd despre pericolul care amenință prusacii, ea a dezvăluit sursă ei de cunoștințe, după care în conformitate cu acordul ei cu Sielawy Gustebalda a
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
tradiție pentru orice echivalare a textului biblic, potrivit principiului hermeneutic „Ordo verborum mysterium est”, enunțat de Ieronim: „Iară, o, iubite, cucearnice cetitoriu, am voit a-ți aduce aminte că doară și acum întru unele locuri ți să va părea întunecat graiul, ci pentru aceaea să nu te smintești, nici să te pripești a vinovăți și a defăima lucrul, că întunecarea aceasta și dintru aceasta vine, că noi nici pentru mai luminat înțeles nu am vrut de la noi nici măcar un cuvânt cât
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
cu subiectul "ele" (un pronume personal la persoana a III-a plural), iar exprimarea "Ele citește" este considerată greșită în limba literară. Totuși, la contactul dintre vorbitorii unor idiomuri diferite poate apărea impresia falsă a unor dezacorduri. De exemplu, în graiul muntean al limbii române verbele prezintă o omonimie generalizată între formele de singular și plural ale persoanei a III-a, la toate modurile personale și toate timpurile acestora. Ca urmare, în graiul muntean se spune "el are" și "ei are
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
impresia falsă a unor dezacorduri. De exemplu, în graiul muntean al limbii române verbele prezintă o omonimie generalizată între formele de singular și plural ale persoanei a III-a, la toate modurile personale și toate timpurile acestora. Ca urmare, în graiul muntean se spune "el are" și "ei are"; forma "ei au" lipsește în acest grai. Un vorbitor al altui grai, în care nu există această omonimie generalizată, poate confunda o conjugare ca "ei are" cu un dezacord.
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
o omonimie generalizată între formele de singular și plural ale persoanei a III-a, la toate modurile personale și toate timpurile acestora. Ca urmare, în graiul muntean se spune "el are" și "ei are"; forma "ei au" lipsește în acest grai. Un vorbitor al altui grai, în care nu există această omonimie generalizată, poate confunda o conjugare ca "ei are" cu un dezacord.
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
de singular și plural ale persoanei a III-a, la toate modurile personale și toate timpurile acestora. Ca urmare, în graiul muntean se spune "el are" și "ei are"; forma "ei au" lipsește în acest grai. Un vorbitor al altui grai, în care nu există această omonimie generalizată, poate confunda o conjugare ca "ei are" cu un dezacord.
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
este denumirea colectivă dată graiurilor dialectului dacoromân vorbite în sudul Ardealului, dar mai ales în regiunile situate la sud și sud-est de Carpații meridionali, Muntenia și centrul, respectiv sudul Dobrogei. este cel mai apropiat de limba română standard (îndeosebi din punct de vedere fonetic și
Graiul muntenesc () [Corola-website/Science/313159_a_314488]
-
în sudul Ardealului, dar mai ales în regiunile situate la sud și sud-est de Carpații meridionali, Muntenia și centrul, respectiv sudul Dobrogei. este cel mai apropiat de limba română standard (îndeosebi din punct de vedere fonetic și lexical), fiind principalul grai care stă la baza acesteia. Graiul vorbit în vestul Olteniei, Mehedinți, are caracteristici fonetice (de ex. [t], [d] > [č], [dž]) care îi dau aparența unui grai de tranziție între cel muntenesc și graiul bănățean. O situație asemănătoare o are graiul
Graiul muntenesc () [Corola-website/Science/313159_a_314488]
-
în regiunile situate la sud și sud-est de Carpații meridionali, Muntenia și centrul, respectiv sudul Dobrogei. este cel mai apropiat de limba română standard (îndeosebi din punct de vedere fonetic și lexical), fiind principalul grai care stă la baza acesteia. Graiul vorbit în vestul Olteniei, Mehedinți, are caracteristici fonetice (de ex. [t], [d] > [č], [dž]) care îi dau aparența unui grai de tranziție între cel muntenesc și graiul bănățean. O situație asemănătoare o are graiul timocean.
Graiul muntenesc () [Corola-website/Science/313159_a_314488]
-
de limba română standard (îndeosebi din punct de vedere fonetic și lexical), fiind principalul grai care stă la baza acesteia. Graiul vorbit în vestul Olteniei, Mehedinți, are caracteristici fonetice (de ex. [t], [d] > [č], [dž]) care îi dau aparența unui grai de tranziție între cel muntenesc și graiul bănățean. O situație asemănătoare o are graiul timocean.
Graiul muntenesc () [Corola-website/Science/313159_a_314488]
-
de vedere fonetic și lexical), fiind principalul grai care stă la baza acesteia. Graiul vorbit în vestul Olteniei, Mehedinți, are caracteristici fonetice (de ex. [t], [d] > [č], [dž]) care îi dau aparența unui grai de tranziție între cel muntenesc și graiul bănățean. O situație asemănătoare o are graiul timocean.
Graiul muntenesc () [Corola-website/Science/313159_a_314488]
-
grai care stă la baza acesteia. Graiul vorbit în vestul Olteniei, Mehedinți, are caracteristici fonetice (de ex. [t], [d] > [č], [dž]) care îi dau aparența unui grai de tranziție între cel muntenesc și graiul bănățean. O situație asemănătoare o are graiul timocean.
Graiul muntenesc () [Corola-website/Science/313159_a_314488]
-
fost preluate de către guvernul comunist al Poloniei. În timpul anilor 1980, vânzării de votcă i-au fost fixate norme. După victoria mișcării solidaritare, toate distileriile au fost privatizate, ducând la o explozie de mărci. "Horilca" (în ucraineană "горілка", transliterat "gorilka", în graiul maramureșean "horinca") este termenul ucrainean pentru „votcă”. Horilca poate fi folosit în sens general în limba ucraineană, adică să înseamne whiskey sau alte băuturi alcoolice tari. Printre oamenii de origine slavă, termenul de horilcă este folosit pentru a sublinia originea
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
trebuit să apară în 1806, iar "Lexiconul de la Buda" este publicat în 1825). Adesea literații și-au unit eforturile pentru a "construi" o limbă presupus „pură”, obținută fie prin „curățirea” unui dialect, fie elaborată pe calea compromisului din mai multe graiuri mai mult sau mai puțin răspândite într-un anumit teritoriu. Toată această muncă de creație era justificată prin „moștenirea strămoșească” și prin „educarea noilor generații” ce ar fi permis generalizarea folosirii acestor limbi mai mult sau mai puțin noi. În
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
presupus prezervarea unor cutume și tradiții moștenite de la formele de organizare socio-politică anterioare, ci s-a tradus prin inventarea unor liante sociale noi, cum ar fi standardizarea lingvistică (ce a provocat nu doar căderea în desuetudine a dialectelor și a graiurilor, ci și fixarea unor limite arbitrare între dialecte, limite care în unele cazuri s-au soldat cu apariția unor „limbi naționale”), impunerea unor sisteme educaționale unitare (ceea ce a permis uniformizarea și controlarea informației comune indivizilor dintr-o societate), instituirea muzeelor
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]