KorAP: Find »[drukola/base=gunoi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...179 180 181 ...445 >

11,105 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

e o pedeapsă deja destul de grea și că nu ar trebui s-o mai pedepsesc și eu interzicîndu-i să-l vadă pe Tom. La Început, citeam toate scrisorile. Acum, nici nu le mai deschid, le arunc direct la coșul de gunoi. Le citeam cu impasibilitate, pufnind În batjocură cînd cerea să-l vadă pe Tom. De parcă mi-ar trece măcar prin cap să o las vreodată În preajma fiului meu. A Încercat să-l convingă și pe Dan În zilele În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

Dar, cel puțin în public, am acceptat să joc rolul acesta. Așa că m-am silit să răspund îmbrățișării, spunându-mi că Teja, în fond, lăsa să se vadă ceea ce făcea și era în viața de zi cu zi. Așa cum, după gunoiul unei case, se ghicește bunăstarea stăpânilor. Fapt e că el își petrecea mare parte din zi în cripta din spatele altarului. Vâna șobolanii care se hrăneau cu cadavre și restaura trupurile pe care adesea putrefacția le descompunea. E-adevărat, prezența nesuferită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Ce-a fost? Un mormânt? O pușcărie? I-am dezamăgit dorința de mister, răspunzându-i: - Pur și simplu un gineceu de iarnă. Asemenea celor pe care le făceați voi înainte de a veni în Italia și pe care le acopereați cu gunoi de grajd ca să țină de cald. M-a condus într-un colț. Ascunse sub o veche piele de cerb, erau o dagă romană în stare bună, vârfuri ruginite de lance și săgeți, fibule, monede, vase de sticlă colorată. A scos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
foarte obosit. În realitate eram din nou îngrozit de ceea ce-mi fusese dat să văd. A doua zi în zori, de unul singur, am luat-o din nou pe strada Mesè, spre marea mea mirare măturată și curățată de gunoaiele și excrementele de peste zi, și m-am dus la Sfânta Sofia. Am văzut multe biserici și mănăstiri, dar pe aceasta n-am s-o uit cât voi trăi datorită imensității și frumuseții, și cred că nimeni n-o să mai poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
vârstă, nevasta și cei trei copii încă mici. - Gărzile regale, a spus, au cărat tot ce se afla înăuntru. Trăia ca un porc în cocină, obligându-și nevasta să-și vândă trupul pe bani. Am văzut cu ochii mei: sub gunoiul dintr-un coș imens, ascunsese o comoară cu care și-ar fi putut cumpăra șapte palate. În privința zdrențărosului, domnul meu, l-am văzut plecând în zori. Un tip ciudat, ce mai, n-am priceput nici măcar dacă era tânăr sau bătrân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
și de mătușa Gundeperga, într-o seară de vară pe când se aflau în grădină, Ariberto le-a făcut o promisiune scelerată: odată cu prima zăpadă, îl va scoate pe Rotari din criptă și-i va ascunde cadavrul într-o groapă de gunoi. Aceste vorbe au fost auzite de un grădinar; urându-l pe rege din cauză că pusese să fie de mai multe ori biciuit pentru niște fleacuri, a mers la Ansoald să-i spună ce auzise cuvânt cu cuvânt. Prinzând de veste, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

sparse trosnind, un nor de cioburi se Împrăștie În toate părțile și căzu ca o grindină peste el, chiar dacă aruncase de departe și deja fugea. Bomba artizanală căzu pe pământ, se rostogoli sub mesele goale, se lovi de coșul de gunoi și ajunse lângă tejghea. Zero se opri - gâfâind - doar când consideră că nu se mai afla În raza de acțiune a exploziei. Cel puțin așa calculase el. Se ascunsese după colț, protejat de zidul unui bloc. Numără până la douăzeci. Fă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
tu la Santa Caterina, eu nu vin. A, da? țipă Antonio. Ce pula mea ai În cap? Unde crezi că mergi? Emma luă ceașca lui Antonio, Încă plină de cafea, și o aruncă, cu cafetieră cu tot, În coșul de gunoi. Antonio o prinse de haina pijamalei și, cum ea nu se Întoarse, mâneca se sfâșie și-i rămase În pumn. Pleacă, ieși, spuse Emma. Pijamaua era oricum de aruncat, o cârpă, se justifică Antonio, ridicându-se. Îl prinse pe Kevin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
n-avea cum ajunseseră acolo, sau de unde veneau. Îi părea că visase bomba, explozia, flăcările. Dar cioburile care-i scânteiau Încă pe hanorac stăteau mărturie faptului că totul se Întâmplase cu adevărat. Coborî geamul. Îl izbi un miros urât de gunoaie, apoi un autobuz nocturn, complet gol - În afară de șofer și de un om adormit cu capul pe fereastră -, trecu prin dreapta și o stradă pustie fugi cu secretele ei, iar apoi o cruce se dovedi a fi firma unei farmacii, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ardea ceafa ca o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul și Îl digeră În pântecele lui uriaș. Semafoare verzi și pancarte galbene, autobuze În manevră, autobuze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vor să-i spună ceva - și nu era un compliment. Înmulțirea pescărușilor Într-un oraș fără ieșire la mare Îi părea de o absurditate inexplicabilă. Dar poate că ăsta era un semn al timpurilor: pescărușii sunt paraziți și trăiesc din gunoaie. Roma Îl primise. Roma Îi primește pe toți. Și nu iartă pe nimeni. Sorbind cea de-a doua cafea amară din acea zi, răsfoi frenetic vraful de ziare. Il Sole 24 Ore. La Stampa, Il Messaggero, Il Giornale, L’Unita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
conținutul unui păhărel de plastic, și o Întrebă, bine dispusă, dacă primise mesajul. — Care mesaj? exclamă Emma. — A, mă rog, nu știu... se grăbi să spună cealaltă, dându-și seama de greșeala făcută. Aruncă păhărelul de plastic În coșul de gunoi și se grăbi la postul ei Înainte ca Emma să-i mai poată pune vre-o Întrebare. Mors tua, vita mea - aici așa funcționa. Emma, uimită, introduse moneda În aparat, și pentru că nu se Întâmpla nimic, trase un șut mașinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
dată că acela era singurul loc. Avea să se Îmbuibe ca un burduf și să-și distrugă ficatul, avea să Înghită pumni Întregi de Alka Seltzer, apoi să-și bage degetele În gât și să vomite totul În coșul de gunoi de la sediul vreunui sindicat, dar totul era inutil: Președintele Îl lăsase să cadă. Îl sacrificase. Acum vedea totul foarte clar. Maja Încercase să-l atenționeze, dar el n-o crezuse. Iată de ce nu-i aprobaseră colegiul de prima mână, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pe buza inferioară, drept care era considerată rană lacero-contuzivă cu diferite echimoze vindecabile În opt (8) zile, cu condiția să nu apară complicații. În ceea ce privește cauza, raportul se limitase să noteze: violență fizică declarată. Nimic altceva. Emma aruncă bandajul În coșul de gunoi. Umezi un șervețel În jetul de apă și-și tamponă gura Îndelung, căci poate astfel nu avea să se umfle mai tare. Poate, cu un strat generos de ruj, avea să acopere copcile. Dacă Kevin o va săruta, va simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Și totuși În Încăpere nu este nimeni, iar glasvandul care dă spre terasă e bine Închis. — Vino, repetă agentul simplu. Se Întoarce. Traversează din nou salonul și intră În pasajul Îngust care duce spre o bucătărie strâmtă. Vede coșul de gunoi - aproape gol. Vede o pată mică, roșie ca o picătură de ceară pe dalele Întunecate. Privește apoi dulapurile, rafturile, frigiderul mascat În perete - Îi pare că a mai văzut undeva bucătăria aceea, și de fapt chiar așa este, pentru că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

Pampu. Însă, în momentul în care simțise mâna străină pe pieptul său, Zogru reacționase instinctiv. Pe jumătate neatent, pe jumătate speriat, prinsese cu o mână gâtul tâlharului, îl ridicase brusc și îl aruncase, cum arunci o hârtie la coșul de gunoi. Corpul trecuse ușor ca un fulg pe deasupra celorlalți și dispăruse departe, în pădure. Încă erau uluiți, când Zogru, dezlănțuit și cuprins de teamă, în aceeași vreme, se repezise și la celălalt frate și, pentru că acesta ridicase bâta, îl prinsese dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
a repezit cu portiera spre ei și le-a făcut fața zdrențe. Voia să fie sigur că nu va mai exista nici o relație cu sergentul. Și așa a și fost: în seara următoare, cadavrul polițistului zăcea pe-un morman de gunoi, la Glina. Când scandalul ajunsese-n floare și se adunase lume multă, a iești tiptil. Din sergent, Zogru a sărit într-o femeie care privea scena dintr-un taxi, cu mâna spânzurată pe geamul deschis. - La Institutul de Istorie! - Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
A început școala și clasa a XI-a. Ea se gândea cu disperare că timpul trece și că în curând are să i se vadă burta. Îi era scârbă și se simțea de parcă ar fi fost închisă într-un container cu gunoi, deasupra căruia urma să fie pus capacul și bătut în cuie. Într-o zi a intrat într-un internet-cafe și-a dat o căutare pe avort. Încerca să stea dreaptă și cu geaca pe umeri ca să nu se uite cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
banii, uite, îmi opresc 100 pentru consultație și lasă-mă. La așa ceva nu se așteptase. Giulia venise hotărâtă să scape de copil ca de o murdărie, iar cuvintele femeii o așezaseră într-o realitate pe care tocmai o aruncase la gunoi: crescând un copil făcut cu Greață, tot restul vieții prinsă de copil, să-l spele, să-i dea să mănânce, să-l ducă la școală. Toată viața ei îi apărea făcută zob. Greșise, se învinovățea, dar greșise la 16 ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
nu iese, îi spui lu’ coana mare. Iar dacă faci febră, iei imediat niște antibiotice. A trecut aproape o săptămână, dar nu s-a-ntâmplat nimic. N-o durea nimic, nu simțea nimic, era la fel ca înainte: doldoroșită cu gunoi până-n gât. Și-a cumpărat niște ampicilină și a așteptat. După aceea a sunat-o pe Eliza pe mobil: - Nu mi se-ntâmplă nimic, femeia aia nu mi-a făcut nimic. - Stai liniștită, c-o întreb eu pe mămica, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-o la Școala Centrală și s-a mutat acasă, în Gelu Căpitanul. După ce începuse facultatea, mai ieșise cu băieți, în special de la ea din facultate, dar nu se mai legase de nimeni. Se uita în urmă ca spre groapa de gunoi de la Glina, știind că n-o să povestească nimănui despre prima ei iubire, dar nici n-avea de gând să rămână priponită acolo, ca o balenă eșuată. Andrei Ionescu i se părea o încercare de pe nivelul al doilea al jocului. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
o mai sărutase de mai bine de-o lună de zile și se simțea cuprins de toropeală, de parcă ar fi înghițit flacără după flacără. Dar, pe când înainta spre Giulia, s-a simțit brusc împins, azvârlit pe trotuarul rece, ca un gunoi. Andrei a spus noapte bună, te sun, și-a urcat în mașina lui albastră, în timp ce Giulia deschidea portița să intre pe sub bolta de viță. Strada era pustie și mirosea a liliac. Zogru era prăbușit, aproape că nu se mai putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
poeta Florentina Bârză. Lui Zogru i se păruse un moment potrivit ca să mai încerce încă o dată, autosugestionându-se că de data aceasta nu va mai fi alungat. A intrat repede și într-o secundă se afla între scaune, aruncat ca un gunoi. Îi era imposibil să înțeleagă forța nouă a lui Andrei Ionescu și era nefericit ca orice ființă exclusă. În cele din urmă, grupul se risipise, după ce Andrei Ionescu promisese să vină la Cantacuzino și să-și examineze gâtul, care acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
spre ieșire. Era prins în Giulia ca într-o carapace. 35. Prizonieratul lui în Giulia îl schimbase fundamental. Știa că se putea elibera doar prin moartea ei, iar acest gând îl tulbura și-i aducea la suprafață toate fricile, toate gunoaiele, toate micile mizerii ascunse în scoarța sufletului. Era vinovat și nu mai putea să facă nimic. Îi rămâneau 40 de zile cu ea, 40 de zile infernale, la care se gândește acum, când îl așteaptă de Andrei Ionescu, și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227

nu suntem proprietarii prospețimii aerului și limpezimii apei... De aceea trebuie să colaborăm și să-ți redăm acea viață pe care ai avut-o acum milioane de ani. Pentru asta trebuie să plantăm copaci, să reciclăm, să nu mai aruncăm gunoaie pe jos, mai bine zis să te ocrotim. Această apă strălucitoare ce curge prin torente și râuri, nu este numai apă, ci și sângele strămoșilor noștri. Dacă vindem pământul, trebuie să știm că e sfânt. Pământul nu aparține omului. Omul

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]