5,257 matches
-
la Motănica, e ca la mama acasă aicea, drept pentru care și-a slăbit catarama nichelată a curelei și s-a răstignit pe o saltea. Trebuie că plesnește de câtă fiertură d-aia fierbinte a băgat În el. N-are habar de Steluța spunându-ne În limba ei că aici e cel mai bine, dacă nu cumva om avea și noi damblaua lui Andrei, pe care de când Îl știe ea Îi place s-o călărească Înghesuită de-a-npicioarelea Între masă și aragaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
caute. Părințelul a instituit regula asta, și tot el a călcat-o câteva seri mai târziu. Ce să mai spun că de-acum ieșea În fiecare seară, bineînțeles, ca să caute centrala aia termică unde lucrează Pepino, despre care nevastă-sa habar n-avea unde ar putea să fie. De altfel ea avea o bănuială cum că Pepino nu-i la serviciu, ci s-ar putea să umble cu văr-su iese un ban ca lumea, fiindcă trec mulți dincolo și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce suntem, și pentru ce? Pentru ce-a făcut el, și el umblă liber ca pasărea din local În local, cu teșcălău’ de sute În buzunar. Văd că până la urmă văru’ Laur nu știe sau se face că n-are habar pentru ce ne trebuie banii ăia și de ce ține părințelul așa strâns de ei, și că la o adică el, Andrei, ar fi cel mai În drept. Și se mai face că nu știe că l-am luat după noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și compătimitor. - Da’ mă mir. Nu i-ați văzut prin oraș? - Ce să vedem, Hansi? - Miliție, armată, trupe Întregi. Doar n-ați mers cu ochii Închiși. Ba om fi mers cu pula-n cur. Aia e că n-are ăsta habar de necazurile noastre. Ce dracu’ să mai vedem prin oraș cu capul plin de nenorocirile care ne-au mâncat viața și cu spurcăciunea aia de vânt șuierându-ne și vâjâindu-ne amarnic prin buzunare și prin burți și pe lângă urechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dăduse de târguială, și-avea un ditamai teancu’ de sute, cât s-o ducem Împreună aicea ani de zile-n pace și bucurie și voie bună, mmmââââ-aimmâî pierdutâââmmm?! Pepino mugea pradă deznădejdii. Suferea și el alături de noi, măcar că văr-su habar n-avea și nu-l durea nicăieri de necazul și durerea noastră. Ar fi trebuit totuși să spună și el ceva, bunăoară că-i greu, știm și vedem și noi și ne dăm seama, e vânzoleală mare și balamuc, războiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dăduse cu flit. Mă Înșelasem, pusesem botu’ ca un dobitoc Închipuindu-mi că m-a avut vreodată În vedere. Nu-i ardea și nu-i trebuia, nu s-ar fi Încurcat cu unul ca mine nici măcar de curioasă. În rest, habar n-avea probabil cu ce se ocupă ea de fapt aici, În stația de metrou, spre deosebire de Carol pe care-l vedeam pregătindu-se să mă Însoțeaască. Socoteam Însă că nu mă umilisem Îndeajuns. - Hai, Ortansa! Bem o cafea la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Viorel știa, el catadicsise să-i spună. Au fost doar prieteni, fiindcă se simțeau bine Împreună, tot așa cum se simte și cu mine până nu m-apucă s-o sâcâi și s-o iscodesc despre perversiuni de care n-are habar, iar În momentul următor Își aminti ca din senin: Viorel a fost arestat cu trei luni până-n Revoluție, fiindcă l-ar fi omorât pe tac-su. Știam? I-am spus că am auzit ceva de felul ăsta și Ortansa, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
niciodată la nimic bun. * Astfel am ajuns cu noaptea-n cap pe plaja asta, ca să-mi caut desigur de lucru. După ce le-am lăsat ieri Ortansei și lui Gabriel o sută nouăzeci de mii din banii Uniunii Scriitorilor din România, habar n-aveam Încotro o voi lua cu zece mii de lei În buzunar. Cu zece mii de lei am cumpărat cândva un loc de veci ca-n povești pentru mămica mea Felicia, să crape fierea-n surorile ei, și mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei. Văru’ Laur Își numără banii pe care-i ținea prinși cu o clemă Între coperțile de piele ale unui portofel. Îl cumpărase la prânz când se Întorsese de la plajă, dăduse șapte mii pe el și mă Întrebă dacă merită. Habar n-aveam, nu prea târguisem portofele În vremea din urmă, dar de bună seamă că-i foarte util, fiindcă ține banii acolo fără să-i mototolească prin buzunare și să-I piardă, oricât de mulți ar avea. Avea un tanc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
autoarele remarca unui critic, "femeie și poet reprezintă o contradicție de termeni." Desigur nu este așa, deși de multe ori când proiectăm ceva, proiecția se materializează... În 1979, când a apărut studiul "revoluționar" al celor două feministe de care eu habar nu aveam, aveam doisprezece ani și nu începusem de mult să învăț limba pentru care am simțit un coup de foudre (parcă sună mai bine în franceză, limbă pe care începusem să o învăț mai devreme). Coup de foudre nu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
în care mi se predefinise viitorul de femeie. În acest context m-am întâlnit cu feminismul, iar impactul a fost major. Eram în anul doi de facultate la Științe Politice. În programă figura un curs obligatoriu de Gen și Putere. Habar nu aveam ce ar fi putut să însemne. Eram deja o studentă conștiincioasă, așa că nu am ratat prima întâlnire. Amfiteatrul 12, sala plină, majoritar fete. În fața noastră Mihaela Miroiu povestea despre viața mea, despre viața mamei și a bunicii mele
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
spatele spre CC și cu fața spre Palat, de unde se trăgea. Am chemat comandanții de batalioane. Era și Comandantul Companiei de infanterie, locotenent Belivacă. "Vedeți despre ce e vorba! Nu trageți! Nu cumva să trageți în oameni!" "Ce se-ntâmplă?" Habar n-aveam. Mă duceam la telefon: "Tovarășu', ce date avem?" "Băi, n-avem niciun fel de date". Cine conduce forțele din Piață?" "Nu știu, că acolo-s mai mulți. Sunt și de ăia de la Gărzi patriotice, e o vânzoleală"... N-
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
am întrebat: Dar voi cu ce-ați făcut instrucție?" "Cu puști de lemn". M. M.: Nu știu. Ai mei au tras, pe timpul pregătirii, înainte de a pleca în economie. S. B.: Aceștia nu erau plecați de la dumneavoastră și întorși. Erau veniți habar n-am de unde. Și se uitau și ne rugau să le desfacem un pistol-mitralieră să vadă și ei cum este. Or, noi și-n somn dacă ne punea cineva îl demontam și-l remontam. M. M.: Am reușit cât de
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
sunetului h nu este o greșeală ci o achiziție importantă, dar trebuie să supraveghem ca vibrațiile să nu vină din partea vălului palatin. Sunetul h se exersează izolat apoi în cuvinte în poziție inițială, intermediară și finală: haină, horă, Horia, hai!, habar, hrană, hârtie, pahar, zahăr, paroh, șah. Se alcătuiesc propoziții cu o compoziție bogată în fonemul h: Hai la horă! Storc o lămâie cu zahăr în pahar. Habar nu am! Câinele face ham! Horia joacă șah! Deformarea fonemului h - Omiterea sunetului
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
apoi în cuvinte în poziție inițială, intermediară și finală: haină, horă, Horia, hai!, habar, hrană, hârtie, pahar, zahăr, paroh, șah. Se alcătuiesc propoziții cu o compoziție bogată în fonemul h: Hai la horă! Storc o lămâie cu zahăr în pahar. Habar nu am! Câinele face ham! Horia joacă șah! Deformarea fonemului h - Omiterea sunetului h este un defect frecvent, datorat lărgirii canalului constrictiv sau unei suflu expirator insuficient de puternic. Surdomutul va pronunța aina în loc de haina, ora în loc de hora, am în loc de
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
hoții și vardiștii. Aveau un dispreț profund față de coduri și nici nu vroiau să învețe să utilizeze nici cel mai simplu cod. Unuia pe care-l considerăm superior celorlalți i-am spus: "voi știți cum să muriți pentru Irlanda, dar habar nu aveti cum să luptați pentru Irlanda"." Imposibilitatea de a face rost de armament performant, dezbinările interne și lipsa unei viziuni politico-militare coerențe, precum și vigilenta serviciilor secrete britanice și sud-irlandeze, au dus la eșuarea conjuncturalei alianțe dintre ÎRA și Germania
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
VETA (sculându-se șovăind, scoate capul pe fereastră): Chiriac! Chiriac! Binișor! Să nu cazi!” (s.n.). Soțul e plasat În umbra amantului, se află În plan secund, vocea lui devine ecoul vocii acestuia. E de neimaginat că Jupân Dumitrache n-are habar despre relația amoroasă dintre cei doi. E tolerant și preocupat să salveze aparențele (În prezența celorlalți trebuie să se manifeste solidar, mai ales că situația critică o cere și că celălalt, amantul, vine ferm În sprijinul lui Întru apărarea «onoarei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ca pe o continuă sursă de dezordine. „Țiganii vin la pelerinaj pentru că aici este și un loc de întâlnire pentru ei. Schimbă adrese, încheie afaceri pe bani grei, au fete de măritat, căsătorii he, he... ce știți de fapt dumneavoastră ? Habar nu aveți de lumea lor. Da, mai dau și ei un covor, o icoană ceva, dar după aia intră douăzeci buluc în față, să ne strice nouă rândul. De unde provin ? Păi, cea mai mare parte sunt de-ai noștri de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a coastei de munte. În crăpăturile din stâncă sunt înfipte monede de 10 bani, iar într-un fel de minialtar ard în permanență lumânări. Se fac fotografii. O mulțime de fotografii. Sunt convins că marea majoritate a celor prezenți acolo habar nu au cine a fost Sfântul Ioan de la Prislop. Iar la urma urmei, urcușul până la chilia din stâncă nu a fost pentru ei decât un simplu detaliu turistic. Rândul format lângă cimitirul mănăstirii, acolo unde se găsește și mormântul cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pe care o să le auziți cel mai des aici la noi, la Curtea de Argeș !” Chiar în timpul discuției, mai multe femei în vârstă adună niște pietre albe, mici și rotunde de pe aleea centrală. Îl întreb pe paznic despre ce „obicei” este vorba. „Habar nu am”, răspunde el, „dar așa l-am apucat și eu. Nouă pietre, trebuie să strângi nouă pietre ca să-ți meargă bine tot anul care vine”. Notez și faptul că tineri seminariști, teologi în formare, cu alte cuvinte, fac același
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sacrul și încep iarăși viața și pâinea noastră cea de toate zilele. Mulți oameni plâng în jurul nostru, cel mai simplu ar fi să cred că este vorba de o simplă descărcare nervoasă din cauza emoției și oboselii, poate plâng de bucurie, habar nu am ce este în sufletul și mintea lor acum, oricum și eu sunt complet anesteziat de moment. Nu voi fi niciodată un „antropolog” adevărat, nu voi putea practica „neutralitatea axiologică”, pe care o cere meseria aceasta. Îmi iau la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oameni din CC al PCUS și a decis să evite cu orice preț genul acesta de linșaj politic. Pentru a se proteja de acest pericol, Ceaușescu a schimbat sistemul: secretarul general urma să fie ales de congres, de delegații care habar nu aveau care sunt relațiile și competențele la vârfurile puterii". Pe cale de consecință, "Lecția lui Hrușciov i-a servit lui Ceaușescu pentru a-și asigura, până la moarte, conducerea" (Betea: 1997, 203). Însă tocmai moartea acestuia reprezintă rezultatul unor lecții politice
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tineretul erau pe front; rămăseseră femeile. Săracii, vai de capul lor, i-au mai dat unu’ o barabulă... Unu’ Îl Întreabă pe tata: „Băi, Între voi, Între evrei, acolo, nu este vreun doctor?”. Tata zice: „Uite, eu Întâmplător Îs doctor”. Habar n-avea. Zice: „Ce s-a Întâmplat? Ce aveți?” - „Uite, domnule, este o epidemie de scabie În sat”. Erau plini din cap până În picioare de bubulițele alea. Zice: „Uite, dacă ar putea cineva să ne scape de râia asta v-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-am mai văzut de atâtea ori -, povestește-mi și mie cum a fost acolo, că eu eram copil”. Zice: „Eu te-am Învățat acolo pe tine să scrii și să citești, și să socotești, Îți mai aduci aminte?”. Zic: „Habar n-am, nu știu nimic”. Dar știu că atunci când am intrat În clasa I știam să scriu, să citesc, știam eu ce știam - că, de fapt și de drept, eu nu vorbeam numai limba română acolo. Vorbeam și idiș, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vorbești despre ceva frumos Îți place foarte mult să comentezi, dar când este ceva dureros, nu prea. Pe urmă, pe vremea aceea, Înainte de revoluție, nu se vorbea despre asta. Am avut colegi de la serviciu, de la policlinică, asistente, doctorițe - le spuneam, habar n-aveau, nu știau că s-a Întâmplat, nimeni nu știa. Din cauza că așa era politica; se ascundea. Ei, acum s-a schimbat treaba, acum se arată realitatea așa cum a fost și chiar asta e tendința - de a spune adevărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]