6,099 matches
-
o clipă, uluiți și vrăjiți de liniștea locului. Chiar după ce deschiseră ușile și făcură un pas, ezitară, simțindu-se ca niște intruși - pentru că nu auzeau altceva În afară de apa care se rostogolea, chemările păsărilor și foșnetul frunzelor. Evident, nu-i ca iadul din Piccadilly, zise Reggie coborînd din mașină. — E minunat, spuse Viv. Vorbeau În șoaptă. Își Întinseră mîinile și picioarele, apoi traversară prin iarbă pînă la marginea pîrÎului. CÎnd priviră de-a lungul malului, văzură, ascunsă pe jumătate de copaci, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făcîndu-le mai greu de suportat. Nu-și dezlipea privirea de la cer, În timp ce ea și Betty se Îndreptau spre John Allen House, spunîndu-și că vrea să vadă proiectoarele Îndreptate În sus, să vină avioanele și tunurile să Înceapă să tragă, iar iadul să se dezlănțuie pe pămînt... Dar cînd primele tunuri Începură să bubuie, undeva În nordul Londrei, se neliniști și o făcu pe Betty să meargă mai repede - chiar În starea mizerabilă În care se afla, Îi era teamă de bombardament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urlau. Vecinul lui Duncan era un bărbat pe care-l chema Leddy, un funcționar de poștă, Închis pentru falsificarea unor ordine de plată. LÎngă Viv, era nevasta lui Leddy. Duncan o văzuse și Înainte. Îi făcea lui Leddy viața un iad, ori de cîte ori venea. Dacă tu crezi că sînt fericită acum, Îi spunea ea acum, că vine o femeie de teapa aia la mine În casă... La masa de lîngă ea, era o tînără cu un copil. Îl legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că... și rămaseră acolo, pe treaptă, cu fețele Încordate, rostind, Unu, doi, trei... CÎnd trebuie să ne oprim? Întrebă Helen. —... doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece - acum! Deschiseră ochii și clipiră. — E mai bine așa? — Nu cred. E Întuneric ca-n fundul iadului. Își aprinseră lanternele și coborîră treptele. Figura Juliei apărea În toată paloarea ei, stranie, Încadrată de liniile gulerului ridicat și ale șepcii. Unde vrei să mergem? Întrebă ea. — Tu ești veteranul În chestiile astea. Alege tu. — Bine, zise Julia, hotărîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ce rost mai are să fii atent, dacă se Întîmplă? — Nu știu. Ghinion. — Ghinion? Isuse. După voce, părea dezgustat. Mută telefonul din nou; și-l imagina cum se trage de păr. — Nu fii așa, Îi spuse ea. Pentru mine e-un iad. Mor de grijă. Am Încercat tot soiul de lucruri... am luat ceva. El n-o auzea. — Ce? Își acoperi gura din nou, dar Încercă să vorbească mai clar. — Am luat ceva, dar n-a mers. Mi-a făcut mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca mine ar trebui dați pe mîna nemților, de vreme ce sîntem dispuși să-i ajutăm pe naziști. Fiul ar trebui să fie sursa de rușine a tatălui său, nu crezi? Dac-o să am un fiu, sper să-mi facă viața un iad. Cum ar exista progres altfel? Duncan Însă nu zîmbea. — Îți bați joc, zise el. Lucrurile stau altfel pentru oameni ca tine, pentru oamenii din lumea ta. — Ți-a mers chiar atît de rău? — Aș zice că n-ar părea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
posibilitățile... Alec se gîndi la asta, cu lama apropiată de gît. — Nimic, zise el Încet. O să ne stingem, ca luminile. Nu poate fi altceva. Nu poate exista un Dumnezeu. Dumnezeu ar fi oprit războiul! Nu cred că există rai sau iad, sau chestii de genul ăsta. Iadul e aici unde ne aflăm. Dacă există un asemenea loc, o să fim Împreună oricum. Îl țintui pe Duncan cu ochii lui strălucitori și roșii. Cel mai urît lucru ar fi să te afli acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu lama apropiată de gît. — Nimic, zise el Încet. O să ne stingem, ca luminile. Nu poate fi altceva. Nu poate exista un Dumnezeu. Dumnezeu ar fi oprit războiul! Nu cred că există rai sau iad, sau chestii de genul ăsta. Iadul e aici unde ne aflăm. Dacă există un asemenea loc, o să fim Împreună oricum. Îl țintui pe Duncan cu ochii lui strălucitori și roșii. Cel mai urît lucru ar fi să te afli acolo de unul singur, nu crezi? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Supermini O haină mai divină Cine-ar putea concepe: Piciorul se termină, Iar fusta nici nu-ncepe. Mironosița Fata asta te vrăjește, Dacă vrei ceva să-i spui; Într-atâta se sfiește Că cedează orișicui.G.L.U.P.I. Raiul și iadul Cu secretara mea frumoasă Ne mai reținem „la un ceai”, La sânul ei mă simt ca-n rai... Dar iadul mă așteaptă-acasă. Secvență din prima căsătorie I-am spus frumos, ca la o soață: Să nu-mi pui coarne, că
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
te vrăjește, Dacă vrei ceva să-i spui; Într-atâta se sfiește Că cedează orișicui.G.L.U.P.I. Raiul și iadul Cu secretara mea frumoasă Ne mai reținem „la un ceai”, La sânul ei mă simt ca-n rai... Dar iadul mă așteaptă-acasă. Secvență din prima căsătorie I-am spus frumos, ca la o soață: Să nu-mi pui coarne, că te-omor! Și ea m-a înfruntat semeață: Amantul e...toreador! Consoartei Cu dinți ca un șirag de salbe, Cu
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
asta?) Îmi pare rău să aud de genunchiul lui Felix și infecția la ureche a lui Ruby. Ar putea cineva să inventeze un cuvânt pentru o vacanță cu copiii care nu implică a/ vacanță b/ odihnă c/ distracție? Vacanță În iad. K xxxxx 14.35: Chiar când intru În ședința cu Grupul European, mă sună Paula. Crede că a luat de la Emily boala de la care i-a fost rău de Crăciun. E vreo problemă dacă pleacă mai devreme azi? Gândesc: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din timp. Ar fi Înțelept să fac rezervări pentru Paște acum, Îmi spune agentul: Încă mai are câteva locuri pentru Paște. Ce-ați zice de Centerparcs, doamnă Shattock? Da, m-am gândit la Centerparcs: e ca și cum te-ai duce În iad Într-o cutie de plastic. Încerc Cornwall, Cotswolds și Insulele Canare. Toate rezervate. Într-un final obțin legătura cu o firmă numită Cymru Cottages. Valda spune că În mod miraculos cineva a anulat o rezervare undeva lângă St. David. — În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ne determină să ne dorim un copil sau, după ce avem unul, ne determină să-l protejăm.) Până anul trecut, sufeream doar de un ușor sindrom premenstrual; nu era chiar o nimica toată, dar nu se compara nici pe departe cu iadul crampelor prin care trec alte femei. Apoi, În momentul În care am Împlinit treizeci și cinci de ani, a Început războiul. Acum, În fiecare lună, hormonii mei ies În stradă Înnebuniți agitând pancarte și strigând: „Salvați ovulele!“ Se pare că trupul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ușa turnantă a decalajului de fus orar. Nu există roomservice până la ora 6, așa că-mi iau o cafea râncedă cu gust metalic de la distribuitorul din hol și adaug un strop dintr-o sticluță din minibar. Whisky-ul dă fierturii din iad o notă de distincție susținută. Zăresc o femeie bătrână În oglinda din baie și mă uit În altă parte. În dimineața asta, mă Îmbrac pentru bătălie În armură Armani completă. E incredibil de reconfortant să pun pe mine o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În copiii lor și nu au mai fost niciodată văzute. Așa că atunci când cei doi copii ai mei sar pe trupul din care au ieșit țipând „ca mine“, o voce dinăuntrul meu repetă „ca mine, ca mine, ca mine“. 07.42: Iadul se dezlănțuie când Încerc să ies din casă. Emily Îmi aduce la cunoștință că toate cele trei rânduri de haine propuse de mine sunt inacceptabile. Noua ei culoare preferată e galben, se pare. — Dar toate hainele tale sunt roz. Rozul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cerem scuze, apelul dumneavoastră nu poate fi preluat momentan. Vă rugăm Încercați mai târziu! Și mă gândesc la cât timp trebuie că se pierde În fiecare zi În acele anticamere pline de ecouri unde aștepți să-ți fie preluat apelul. Iadul nu sunt ceilalți: iad e să aștepți să ți se facă legătura cu ceilalți și să asculți În timpul ăsta șapte minute de Vivaldi cântat la nai. M-am hotărât să mă Îmbrac și să mă duc mai devreme la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu poate fi preluat momentan. Vă rugăm Încercați mai târziu! Și mă gândesc la cât timp trebuie că se pierde În fiecare zi În acele anticamere pline de ecouri unde aștepți să-ți fie preluat apelul. Iadul nu sunt ceilalți: iad e să aștepți să ți se facă legătura cu ceilalți și să asculți În timpul ăsta șapte minute de Vivaldi cântat la nai. M-am hotărât să mă Îmbrac și să mă duc mai devreme la serviciu. Ăsta e momentul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a trecut Mireasa Mîntuitorului, ucenicii credincioși ai trădatului Învățător nu ar fi avut nici o mîngîiere dacă înainte de a fi crucificat nu le-ar fi lăsat aceste cuvinte: "Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porțile Iadului nu o vor birui"129. 72. Un alt efect deplorabil al acestei false poziții a Episcopilor, care i-a separat din ce în ce mai mult între ei, a fost invidia Suveranilor împotriva lor. Prelații deveniți domni trecători au suferit din partea suveranilor invidia și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la fel de Îndepărtat precum Camelotul.) Oamenii de aici sînt foarte convinși de tot felul de lucruri. — Și? Ce vrei să zici, că se poate să fi fost Frank implicat? Ce știi despre incendiu? — Nimic. S-a deschis deodată o gură de iad. PÎnă să se Închidă la loc, au murit cinci oameni. — Erai și tu acolo? — Sigur că eram. Toată lumea era acolo. Nu asta era ideea? — În ce sens? Uite... N-am apucat s-o iau la refec, fiindcă s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pînă atunci. Sigur că da, domnule inspector. Poate mă duc să-l văd peste cîteva zile. SÎnt foarte ocupat cu slujba asta, după cum vedeți. Nu sînt doar directorul clubului, sînt În agentul general al doamnei Shand. — Reprezentantul său În limburile iadului. Cabrera se ridică și-mi cedă scaunul. Privi pe geam În jos, la mesele de bar Încă nedespachetate, apoi se așeză pe colțul biroului - o intruziune teritorială deliberată pentru a-mi bloca vederea spre piscină. Amintiri de la seminare despre rivalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
două categorii, uniformității străzii suburbane, care dă În altă stradă cu aceleași case, aceleași temeri, aceleași pretenții. Însă În clipa În care s-a terminat războiul, tata a hotărât că trebuie să abandonăm paradisul Înverzit și să ne Întoarcem În iadul cenușiu. Nici unul dintre motivele invocate de el - afacerile și nevoia de a fi aproape de Londra - nu mi se părea corect. Firma familiei era aproape Închisă, iar el, personal, nu avea interese culturale (doar dacă nu includem aici crichetul profesionist) pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a simțit obligat să ofere fiecărui specimen, Într-un vălmășag de cuvinte polisilabice latinești, câte o nouă subdiviziune sau varietate, ca și cum ar fi fost copii necreștinați care, dacă n-ar fi primit nume individuale, ar fi putut arde În flăcările iadului. Ar fi absurd să neg realizările extraordinare ale victorienilor În domeniile științifice mai raționale, și nu mă avânt aici În nici un fel de fantezie ludită, dorindu-mi ca mașinăria inventată de ei să fi fost altfel sau chiar să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
căutăm o explicație pentru lumea exterioară prin scop, să ne justificăm căutarea prin scop. Această Înrobire față de motiv, funcție, beneficiu cuantificabil s-a infiltrat acum În toate aspectele vieții noastre - și a devenit efectiv sinonimă cu plăcerea. Versiunea modernă a iadului este lipsa de scop. Naturii Îi lipsește mai ales acest lucru, iar indiferența și ostilitatea noastră se leagă strâns de faptul că singurul ei scop pare să fie existența și supraviețuirea. Putem crede că asta se extinde asupra Întregii existențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
literale ale grădinii Raiului, ale Paradisului, ale Fecioarei Măria și ale docilei licorne Într-un desiș. Chiar și atunci când sălbăticia și haosul - cele două erau, de fapt, sinonime - trebuiau să fie reprezentate În fundalul picturilor cu sihastri sau scene din iad, ele erau aranjate la fel de pedant ca un parc, la fel ca și grădina Împrejmuită; ca și cum limitele fizice ale picturii erau ziduri metaforice de grădină și nimic din interior nu putea fi prezentat așa cum de fapt era, se comporta și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
îl conjura de la marginea bostănăriei: Vino, omule, la țeremonia cumetriei fetei tale! Vino, nu fi nebun, vino, măcar să o vezi cât e de frumoasă! Că doar nu te-o fi cununat Partidul vostru comunist cu Pepenoaica! Arde-v-ar focul Iadului capitalist din toată America, cu partidul vostru de puturoși! Vino, că, altfel, o să ajungem de râsul lumii!... În nopțile de dinaintea cumetriei, Nicanor dormi în fânul din podul grajdului, ciulind urechea la hămăiturile care veneau spre el din Baisa, subțiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]