7,075 matches
-
-i place să se uite așa la ei. Poate că ăsta e doar procesul lui de selecție. Urmărește niște copii, le face poze, alege un câștigător norocos pentru loteria pedofililor. Își făcu un pistol din degete și alese un copil imaginar. Are parte de pornografie cu copii de primă mână, În carne și oase. Reală și imediată. Logan nu era convins, dar Își ținu gura Închisă. În cele din urmă, un polițist Își băgă capul pe ușă și le spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ei, atunci, la plecarea pe traseu, decât de Mircea. Ei sunt doar Începători, ca mine. Oare vor șovăi? Vreau să nu șovăie nimeni. Ar fi atât de minunată victoria și viața ce i-ar urma... Ridic În mână un pahar imaginar. Îmi urez succes. Și râd. Oare voi râde la fel și joi?Acum, că stau acasă, la căldură și În pat, mi-e ușor să spun că nu voi șovăi. Dar acolo, În fața stâncii goale și a prăpastiei negre, În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
peisajului expresionist. Am petrecut uneori asemenea clipe de Înstrăinare atunci când urcat pe grădiștea de pe malul Oltului, la Slatina, mi se părea că ființa mea se rupea din stăvilarul ei de nervi și oase și se diviza, pornind Într-o călătorie imaginară și reală În același timp; ceva pleca din mine, o parte materială se desprindea Încet fără să se mai Întoarcă. Eu eram aici și În altă parte În mod simultan și cel plecat din mine altundeva nu mai revenea parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Începe cu o imagine simbolică: un tată extenuat de puteri se joacă cu copilul pe malul unei ape; e o imagine pură ca În filmele lui Antonioni, de exemplu Blow-up, unde doi tineri simulează jocul de tenis cu o minge imaginară; copilul e gol, un corp rotunjit de carnea albă, se apropie neștiutor de tatăl său, care e În apă; acesta Îl Împinge ușor afară, fără să vrea Îl scapă din mână; atunci când Îl prinde din nou, Îl mânjește cu lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am vrut să alerg după ea și s-o Întreb dacă În mod intenționat Își compusese aceeași figură cu a țigăncii, dar mi-am amintit de replica primită de la aceasta și m-am oprit. Aici, la limita dintre real și imaginar, căscată Între Bărăție și Hanul lui Manuc, sunt momente când timpul și spațiul se contractă Într-un pliu bizar, din care se varsă o puzderie de Înfățișări rebele, fără legătură cu noi, spectatorii Întâmplători ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doilea număr al spectacolului nostru presupune alte calități din partea protagonistului nostru dar va fi, vă asigur, la fel de palpitant precum „Călăul Leneș”. Aceste vorbe - și multe altele - zburau neîntrerupt prin mintea lui Malerick. Onorată audiență... Vorbea în mod constant către mulțimea imaginară de oameni (câteodată îi auzea aplaudând, râzând și chiar țipând de groazăă. Un șuvoi de cuvinte revărsându-se pe o intonație specifică spectacolelor de teatru și amfitrionilor lor din epoca victoriană. Acest tip de discurs era îndreptat către audiență cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de raport, care ajuta la crearea unor impresii foarte puternice în rândul privitorilor. După incendiu, Malerick renunțase la orice legătură cu oamenii, iar onorata sa audiență, căreia obișnuia să i se adreseze, deveni singura sa companie. Discursurile către spectatorii săi imaginari începură să îi ocupe toate gândurile, de când se trezea și până punea capul înapoi pe pernă, fiind adesea prezente și în visurile pe care le avea noaptea. Îi era teamă uneori că va înnebuni, dar de cele mai multe ori, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
abil, reuși să-i dea jos atât pantalonii, cât și boxerii. Aruncă apoi lama către piele, care nu mai era acum apărată de nimic. Rhyme tresări. - Oare ce se gândește acum protagonistul nostru?, vorbi Magicianul din nou către audiența sa imaginară. Știind că o lamă pe piele, pătrunzând probabil în ea, sau tăind organele sale genitale, vreo venă sau arteră. Dar neavând cum să simtă! Rhyme privea marginea pantalonilor, așteptând ca sângele să apară. Apoi Magicianul zâmbi. - Dar poate că lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
voi scăpa. Ești prea bun. Trebuia să fac într-un fel să scap de tine până mâine după-amiază. - De ce? Ce se întâmplă mâine de dimineață? Magicianul nu răspunse. Se mulțumi să privească spre locul în care se afla publicul său imaginar. - Acum, onorată audiență, numărul nostru principal: „Omul Carbonizat”. Priviți întâi la protagonistul nostru: nu este imobilizat cu lanțuri, cătușe sau frânghii. Și totuși, nu poate scăpa. E chiar mai greu decât a fost pentru primul maestru al evadărilor din istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca și cum ar fi dat o reprezantație? Părea departe de această lume. Se tot uita la peretele gol și se adresa cuiva. Era ceva de genul „audiența mea nu-știu-cum”. Nu-mi aduc aminte sintagma exactă. Era maniac cu asta. - Un public imaginar. - Exact. Stai puțin. Cred că sintagma corectă era „audiență stimată”. Și se adresa direct acestui public, „stimată audiență”... Sachs privi stăruitor către Kara, care ridică din umeri. - Noi vorbim totdeauna cu audiența. Un fel de sporovăială. Pe vremuri, artiștii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
planuri complicate să-i găsească și să-i ucidă? întrebă Rhyme. Probabil că i-au trebuit câteva luni pentru asta. - Mintea trebuie să-și scarpine mâncărimile, răspunse Dobyns. - Încă un lucru, Terry. Părea să se adreseze tot timpul unui public imaginar... Stai, credeam că e „stimată audiență”. Dar acum mi-am adus aminte - adjectivul era „onorată”. Vorbea ca și cum ei ar fi fost acolo: „Și acum, onorată audiență, vom face asta și aia”. - „Onorată”, spuse psihologul. E foarte important. După ce cariera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-se perfect cu temperatura pielii umane - temperatura pielii mamei ei, de exemplu, piele încă roz, încă strălucitoare. - Scena a fost doar a mea pentru 45 de minute. Ce zici de asta? - Tu...? Acest cuvânt nu făcea parte dintr-un dialog imaginar. Femeia chiar se trezise și rostise cuvântul cu o voce foarte fermă. Tu. Kara nu avea nici cea mai vagă idee despre ce voia să însemne acest cuvânt. Ar fi putut să însemne: Tu ai spus ceva? Sau: Tu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
disperare să fi avut o baghetă magică, cu care să bată ușor în gardul de protecție din fața ei, să arate apoi spre intrare și să-l facă pe Kadesky să apară Haide, spuse ea din nou în gând, îndreptând bagheta imaginară spre ușă. Haide... Din nou, nimic. Apoi câțiva oameni își făcură apariția. Niciunul dintre ei nu era Kadesky. Erau, de fapt, trei femei îmbrăcate în costume medievale și purtând măști, ale căror expresii de tristețe erau contrazise parcă de pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de a ghici gândurile, lui Erick Weir. Traseul fusese parcurs, desigur, cu ochii închiși, și doar în mintea sa. Cu toate acestea, i se păru că ar fi potrivit să se angajeze într-o urmărire ca-n filme, întru totul imaginară, mai ales că prada pe care o căuta era un om care „se dispărea”. Semaforul arătă verde și Malerick apăsă lent accelerația. Se gândea la Andrew Constable, un iluzionist pe drept cuvânt, dacă se lua după Jeddy Barnes. Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acolo lângă tine, iubita, și veghează asupra ta, cum face Iisus. Au fost multe momente când am crezut că îngerii mi-au atins viața. Odată mă uitam la televizor și un medium vorbea de copii și de faptul că „prietenii imaginari“ sunt îngeri pe care doar copiii îi văd (eu am avut trei când eram copil). Am avut o grămadă de probleme când eram mică și eram foarte nefericită pe vremea aia din cauza la greutatea mea și la tot felu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
iarna asta ca să-l asculte. Poate că avea și ea propriile vise urîte. În mod ciudat, aceste imagini mișcătoare de tancuri și bomardiere În picaj erau complet mute, de parcă mintea lui adormită Încerca să separe războiul adevărat de aceste conflicte imaginare inventate de Pathé și British Movietone. Jim știa foarte bine ce era real și ce nu. Văzuse el Însuși ce Înseamnă un război adevărat de la invadarea Chinei de către japonezi, În 1937 - vechile cîmpuri de luptă din Hunjao și din Lunghua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de moș Crăciun și o barbă de vată chirurgicală, doctorul Lockwood le făcea semne cu mîna, În timp ce domnul Maxted Își bea paharul cu whiskey lîngă piscina goală, iar scamatorii chinezi se cățărau pe scările lor și se transformau În păsări imaginare. Încă amărît că Își pierduse aeromodelului său, Jim ședea Între părinții săi În spatele Packard-ului. Oare le era teamă că ar fi putut intra În altă belea dacă ședea În față, lîngă Yang? Reușise să strice petrecerea doctorului Lockwood și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai atîrna din tavan. Jim trase salteaua Înapoi pe pat și se Întinse pe ea. Urmări cum aeromodelul se Învîrtea În vîntul rece care adia prin Încăperile pustii ale apartamentului. El și Patrick petrecuseră ore În șir inventînd bătălii aeriene imaginare pe cerul acestui dormitor de pe Avenue Joffre. Jim urmări avioanele Spitfire și Hurricane Învîrtindu-i-se deasupra capului. Mișcarea lor Îl liniștea, potolindu-i durerea din maxilar și Îi veni să rămînă acolo, dormind liniștit În camera prietenului său plecat pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În cuie pe un stîlp de bambus, lîngă potecă. Jim Îl ignoră, așa cum făcea și cu celelalte semne asemănătoare pe care era scris „Piccadilly“, „Knightsbridge“ și „Petticoat Lane“, și care marcau principalele poteci din lagăr. Aceste relicve ale unei Londre imaginare - pe care mulți dintre deținuții britanici născuți la Shanghai nu o văzuseră niciodată - Îl intrigau pe Jim, dar Într-un fel Îl plictiseau. Doar pentru că discutau mereu despre Londra antebelică, familiile britanice mai vîrstnice din lagăr se pretindeau privilegiate. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
investise demult toate speranțele În acest tînăr pilot, În acel vis deșart că vor zbura amîndoi de acolo, lăsînd În urma lor pentru totdeauna Lunghua, Shanghai-ul și războiul. Avusese nevoie de pilot ca să-l ajute să supraviețuiască războiului, acest geamăn imaginar pe care Îl inventase, o replică a sa, pe care Îl urmărea prin gardul de sîrmă ghimpată. Dacă japonezul era mort, Înseamnă că murise o parte din el Însuși. Nu reușise să Înțeleagă adevărul pe care milioane de chinezi Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deosebit de original al lui Petru Maier-Bianu este greu de definit sau de Încadrat Într-o singură direcție a literaturii române sau universale. El este și roman textualist, și proza optzecistă, și operă de realism fantastic sau magic, și roman cinematografic imaginar. Este și autobiografie, și memorialistică, adică Petru Maier-Bianu În totalitate. Și Înainte de toate, este o carte despre viață și fericire, despre dramele și tragediile mizerabilei, sfîșietoarei epoci. O carte cu rădăcini mai vechi În proza lui Mircea Eliade de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Episodul o speriase mai mult decât lăsase să se vadă. Stăteam pe canapeaua din sufragerie în după-amiaza în care ea a plecat la cumpărături, cu un ochi în ziar și cu celălalt la fiicele mele. Abigail îmi pregătea o prăjitură imaginară într-un cuptor mic și roz pe care i-l cumpărase de ziua ei soacra mea. Betsy spunea unei grămezi de jucării o poveste nemaiauzită. Prezența copiilor mei încă mă mai surprindea. Sentimentul era la fel de copleșitor ca în seara în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ascuțite și zburau foarte jos. Filmul se termină, dar nu era chiar finalul. Mai urmau Westerbork, Auschwitz și Bergen-Belsen. Erau chiar și scene de acolo, dar fuseseră tăiate la montaj. Citisem undeva că regizorul filmase scena finală într-un Auschwitz imaginar, dar publicul de la avanpremieră mâzgălise în chestionarele cu opinii că era revoltător. Anne pe care o știau și o iubeau ei nu murise într-un lagăr de concentrare. Cel puțin, nu voiau să o vadă murind într-un lagăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cuvinte, „strict“ sau „numai“, i se păru lui Fima În plus, dar nu se putu hotărî care din ele. Expresia „produsul preferat“ i se păru grosolană, iar formularea „de gravidele“ de-a dreptul jignitoare. Trecu mai departe și șterse praful imaginar de pe patul ginecologic. Se luptă cu tentația de-a se culca pe el cu picioarele desfăcute, ca să experimenteze senzația. Era convins că În careul Tamarei se strecurase o eroare, pentru că nu-și putea cu nici un preț aminti o țară africană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lemnărie închisă la culoare. Stofele trebuiau să fie de culoare deschisă, husele, jaluzelele, dar și covoarele, deși acestea erau mai „sensibile“. Ea ar fi pus în încăpere piese selectate, i-ar fi creat mai mult spațiu - și mergea prin camerele imaginare pe care familia Saner urma încă să le construiască și făcea în închipuirea ei, fără să-și dea seama prea bine, tocmai ceea ce făceau ’jde mii de vizitatori la „cel mai mare centru de mobilă“, chiar dacă în camere concrete amenajate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]