8,822 matches
-
lui Proust, care la începutul romanului nu este decât un prenume feminin, și care în final evocă un număr important de trăsături. (În acest sens, reușind să realizeze aderența dintre nume și personaj, Caragiale, "ca mai toți marii creatori, a imprimat realității concepția sa. A imprimat-o și cu privire la nume"72). Adeseori trăsăturile inerente sunt neutralizate în contexte și înlocuite cu trăsături aferente, semul inerent fiind subminat de cel aferent (ca de ex., numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
romanului nu este decât un prenume feminin, și care în final evocă un număr important de trăsături. (În acest sens, reușind să realizeze aderența dintre nume și personaj, Caragiale, "ca mai toți marii creatori, a imprimat realității concepția sa. A imprimat-o și cu privire la nume"72). Adeseori trăsăturile inerente sunt neutralizate în contexte și înlocuite cu trăsături aferente, semul inerent fiind subminat de cel aferent (ca de ex., numirea unui băiat, Marthe). Autorul arată că mecanismul de lexicalizare a unei antonomase
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încearcă să găsească legătura dintre explozia de la Fabrica de Cerneală din Slatina, incidentul uniformelor de la Muzeul Armatei (recondiționarea ilicită a unor uniforme, folosind o cerneală care coincide cu cea folosită la tipărirea numerelor clandestine din Scânteia), tipografia clandestină unde se imprimă numerele false din Scânteia și chimista Sanda Irineu, specialistă în cerneluri și care imigrase în Suedia și apoi în Uganda. Paralelismele cronologice (despărțirea de Sanda Irineu întâmplată în perioada înscrisă pe exemplarele apocrife din Scânteia, 1966), contrastele simbolice dintre etapele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
raționalității" minus-cunoașterii, în sensul că, din moment ce raționalitatea în cunoaștere presupune reductibilitatea iraționalului, este perfect admisibilă și o reducție în sensul minus: "Cum nicăieri cunoașterea în contact cu "lumea" nu izbutește să înlocuiască iraționalul prin "rațional", cum cunoașterea reușește doar să imprime o variație iraționalului, nu știm de ce nu s-ar admite să se imprime iraționalului (...) și variația epistemologică în direcția minus"115. Desigur, aceasta este doar o "raționalizare" principială, minus-cunoașterea fiind singura formă de cunoaștere în care reducția iraționalelor nu se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
perfect admisibilă și o reducție în sensul minus: "Cum nicăieri cunoașterea în contact cu "lumea" nu izbutește să înlocuiască iraționalul prin "rațional", cum cunoașterea reușește doar să imprime o variație iraționalului, nu știm de ce nu s-ar admite să se imprime iraționalului (...) și variația epistemologică în direcția minus"115. Desigur, aceasta este doar o "raționalizare" principială, minus-cunoașterea fiind singura formă de cunoaștere în care reducția iraționalelor nu se manifestă decât în forma unei potențări sau radicalizări a iraționalului. În Censura transcendentă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sunt opuse și necesare unuia și aceluiași concept, nu pot fi admise ca valabile fiecare pentru sine, în unilateralitatea lor, ci sunt adevărate numai suprimate și totodată conservate în unitatea conceptului lor"361. Aici este prefigurată ideea de sinteză, care imprimă o marcă distinctă gândirii lui Hegel. Tensiunea antinomiilor se rezolvă într-o sinteză a laturilor lor, unde acestea se regăsesc conservate și totodată transformate. Orice concept, fiind o unitate de momente antinomice, funcționează și ca o sinteză, ca un concept
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din proteinele G cu greutate moleculară mică poartă cele mai variate prescurtări: Ras, Rac1, Rac2, Rab, Rho etc. Multe dintre ele intervin în procesele mitogenice. Proteinele mici G pot participa (împreună cu GDP) în activarea unor aminoacizi (histidina, de exemplu), care imprimă anumite caracteristici moleculei din care face parte și care devine și ea „activată”. În celula β, proteinele G heterotrimerice interacționează cu câțiva inhibitori ai secreției de insulină, precum: PGE2 (Prostagladina E3), adrenalina, somatostatinul și galanina. Aceste căi sunt activate pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
identificat în undă. Energia este "unda captivă în spațiu, principiul care se zbate în marile lucruri ale lumii"7, și de aceea zbaterea ei e asemănătoare unor aripi care își iau zborul sau cuvintelor abia rostite, unduirea în care se imprimă ființarea lor în drumul spre ființa posibilă: "Acest spațiu îmi apare ca un deșert de paseri ce-și iau zborul - plecări mai line ca exodul norilor, limpezi, eterne plecări. Aceste gesturi vagi, aceste cuvinte abia rostite, au și plecat, imprimate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imprimă ființarea lor în drumul spre ființa posibilă: "Acest spațiu îmi apare ca un deșert de paseri ce-și iau zborul - plecări mai line ca exodul norilor, limpezi, eterne plecări. Aceste gesturi vagi, aceste cuvinte abia rostite, au și plecat, imprimate în apriga rigiditate a undei. Sau dacă vrei, timpul lor e imprimat, o, prietene, în respirația spațiului, în proiecțiunea lui de energie"8. Un intermundiu diafan, nevăzut prin sine, euritmia trepidantă în care "armonia țese cu aripa ei, prin firele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca un deșert de paseri ce-și iau zborul - plecări mai line ca exodul norilor, limpezi, eterne plecări. Aceste gesturi vagi, aceste cuvinte abia rostite, au și plecat, imprimate în apriga rigiditate a undei. Sau dacă vrei, timpul lor e imprimat, o, prietene, în respirația spațiului, în proiecțiunea lui de energie"8. Un intermundiu diafan, nevăzut prin sine, euritmia trepidantă în care "armonia țese cu aripa ei, prin firele lumii, o zare măiastră de tonuri"9, transparența brăzdată de forme ale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o imagine invizibilului, îl arată așa cum se arată, în chipul - altfel de neprivit - al unei forme. Aici, ceea ce e inaparent sau diafan, spuneam, nu e imaginea vizibilă, ci mediul în care ea arată invizibilul, vălul transparent în care ea se imprimă drept chip al invizibilului, prin care acesta se arată. Iar ceea ce se arată sunt "cristalinele sfere din cer", "zările cerului-crin"39, imagini prototipice care trec și transpar, așa cum "trec prin aer adânci serafimi,/ Serafimi cu àripi cari văd/ Mii de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumi uriașe", deschide unghiul de vedere a celor nevăzute, "unghiul de aur al eternității"3 ce strălucește în urma zeului? Or zeul e forma universală a eternei frumuseți, care nu răspunde prin el însuși, ci - indirect - în urma luminoasă pe care o imprimă în cele ce sunt: "Oglinzi și ochi întreabă, și toate vor răspunde/ Că domn al frumuseții, pur archetip, tu ești"4. Răspunsul se dă prin ricoșeu; tot ce este frumos în cuprinsul lumii văzute își are frumusețea prin reflectarea frumosului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
devenind intervalul translucid - inaparent - al destăinuirii, loc de trecere prin apariția netrecătorului 72. Dacă "mi-e dragostea cer" și pentru "o clipă, inima mi se făcuse cer"73, aceasta în virtutea formei transparente a inimii strălucind în lumina frumosului care îi imprimă suflul, ducând cerul mai departe 74. Diafana povară e acum izbăvire, ritm al suflării și orientare a vederii spre orientul inaparent; ochiul care vede iubind și ceea ce el vede în iubire ard împreună "de-același foc ceresc"75, răsfrânt în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semnifică în absența reprezentării, dar se asociază unei semnificări non-referențiale. "O casă albă-n străzi dosnice" apare și pare; pare așa cum apare, adică reală în irealitatea contextului aparițional. Albul ei strălucește pieziș, semnifică "dosnic", în chiar devierea în care se imprimă liniștea și creșterea. La fel, "adolescenta cu trup sfios,/ Înflorind umbre de-a lungul rochiei". Trup real sau trup imaginal? Răspunsul îl dau umbrele ce înfloresc imaginea în care ele nu mai sunt umbre ale unui corp, ci există prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nisip/ Și se izbesc în lespezile calde/ Ne vom schimba la suflet și la chip/ Și ne vom depărta ca să se scalde". Imaginea păsărilor se scaldă pe fondul inaparent care o pune în lumină, apare în miezul dispariției, așa cum schimbarea imprimă pe suflet și pe chip semnul departelui, pecetea evanescenței elocvente. Ceea ce dispare din vedere apare în vederea imaginii; doar ea rămâne vizibilă în forma poemului care o rostește: "Din tot ce-a fost au să rămână plopii/ Pe marginile drumului pustiu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e încă în curgere, substituindu-i vizibilul proxim cu invizibilul avut în vedere? Și apoi, acest neajuns al clipei care va să fie apare el în oprirea bruscă, în carența unui prezent retezat, sau în chiar miezul mișcării căreia îi imprimă un alt sens? O clipă imprevizibilă care vine din față, previne dintr-o exterioritate neapropriată, neexperiată, se arată așa cum va fi. Dar tot ceea ce încă nu este se desprinde din ceea ce este, se deschide în corpul prezentului pe care îl
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a urmării, el - trecătorul, pieritorul - trebuie să treacă și să piară, să-și destructureze configurația aparițională, materia ca obiect al manifestării. Dezobiectivat prin nemanifestare, devine substanță permeabilă luminii, o pastă moale care poate fi remodelată, reorientată către modelul ce îi imprimă forma. Un astfel de proces de rafinare și de sublimare întâlnim în poemul Feofan. Slavă de Nichita Danilov 77: "Unghiile mi-au ruginit/ asemenea frunzelor arțarului/ și oasele mi s-au subțiat/ asemenea pietrelor/ peste care curge râul Lethe". În
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
creșterea care îi deviază percepția, înscriind-o în orbita unui fenomen pe care nu îl are în vedere. Un imposibil paradoxal al manifestării, căci trandafirii de acolo cresc în nevăzut la fel cum cresc și în vedere. Ce creștere își imprimă sensul în această distanțare fără limite, în absența căreia imaginea nu ar fi cu putință? Cum putem înțelege ceva ce se pune și crește în vedere, dar pe care nu îl avem ca atare în vedere? Nu e însă o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Bonaventura (Itinerarium mentis in Deum, cap. I, Editura Științifică, București, 1994, p. 11; pentru versiunea latină, p. 78). Este, potrivit lui Eckhart (Predica 37), o mică scânteie (Vünkelîn) a intelectului, "o Lumină divină, o rază și o imagine de natură divină imprimată în suflet", care "pătrunde în Fondul simplu, în deșertul tăcut în care nicio distincție nu și-a aruncat vreodată privirea, (...) căci acest Fond este o tăcere simplă, nemișcată în ea însăși, iar prin această nemișcare toate lucrurile sunt mișcate" (Predica
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fi fondul pentru că "se ține la distanță" (Poeticul, Editura Univers, București, 1971, pp. 199, 203, 204). Distanța divinității e însăși definiția transcendenței sale iar fondul - dacă nu e cerul ca atare - e în direcția cerului fără fund, a înălțimii care imprimă orientarea. "Divinitatea păstrează distanța", afirmă Lévinas (Totalitate și Infinit. Eseu despre exterioritate, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 264), dar, fiind o distanță instaurată de inegalabilul inepuizabil care e chiar raportul de transcendență, ea nu desparte ci unește, ca atare trebuie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru cristalizarea insulinei (inițial dimeri de insulină, și în prezența zincului, hexameri de insulină). Zn+2 se leagă de histidina din poziția 10 a lanțului B al insulinei. Hexamerii de Zn+2 se asociază sub forma unei trame cristaline. Aceasta imprimă densitatea mare a miezului granulelor observate la microscopul electronic. Peptidul C nu intră în compoziția rețelei cristaline, rămânând la periferia granulelor, ca un halou ce înconjoară miezul. Proinsulina poate forma și ea hexameri, realizând o structură care expune legăturile dintre
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
se lasă să se răcească puțin și se adaugă 1-2 ml ulei eteric (de lavandă, mentă, pin, coriandru sau cimbru) pentru a mări puterea aseptică, antiinflamatoare, analgezice și cicatrizante ale unguentului, În special prin conținutul În terpene și derivați terpenici, imprimând totodată și un miros plăcut. Unguentul Încă fierbinte se strecoară, se storc reziduurile și se trece În cutii bine Închise, păstrate la rece. *Unguent de plop negru (20 g muguri uscați și mărunțiți se macerează timp de 24 ore În
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
Cel mai frecvent mijloc de infectare cu microbi, virusuri sau paraziți Îl constituie consumul de apă infectată sau alimente contaminate și nespălate (fructe, legume). De asemenea un rol important Îl au mâinile murdare În timpul mesei. De aceea trebuie să se imprime obiceiul bun al respectării unui ritual al mesei, În ordine și curățenie, iar masa să fie considerată ca un moment solemn al zilei. Din punct de vedere al evoluției bolii, poate exista diaree acută sau diaree cronică. a. Diareea acută
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
conjure de dincolo de orizont aurora unei lumi mai bune. Turbulența locală atrase însă efluviul de bunăvoință inaugurală în anafoarele ei nebănuite, amestecându-l cu viguroase emanații de mizantropie și nădejdi în putrefacție, ferfenițindu-l astfel strașnic, diminuându-i substanța și imprimându-i o traiectorie curbă, un ocol derutant al indirecției. Nu-i de mirare că, în fumul ce împânzea atmosfera, adresanții auziră în politicoasa interpelare mai mult un șuier de lasou ce-i viza (deși totuși greu explicabil, dată fiind absența
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lume, iar Ian a fost crâmpeiul din ea prins între coarnele dătătoare de caducitate. Manipulator al aparențelor, toreadorul e reprezentantul lumii în fața taurului; cu arta lui, el încearcă să transforme o violență animală haotică în material artistic, adică să-i imprime previzibilitate, regularitate, stabilitate, astâmpăr relativ - asta pentru a putea fixa pe el, ca un giuvaer în montura sa, strălucirea spectacolului. Înainte de ceea ce cunoscătorii numesc momentul adevărului, în arenă el inculcă taurului regulile luptei nobile. Ei, aici e buba: dacă taurul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]