6,831 matches
-
Kriterium unterworfen und daher unbegrenzt.“ Similaritățile, astfel sesizate, conferă lucrurilor un chip, identificabil tocmai ca diferență: o prezență fizică (leib hafter Präsenz) a lucrurilor pe care privirea o parcurge, urmând trăsăturile care se arată și care compun lucrurile într-o infinită oglindire reciprocă. Interesantă este observația pe care Benjamin o face pe urmele lui Georg Simmel: simțul spe cific orașului este văzul, nu auzul. Epiderma orașului, brăzdată de trăsături supuse legilor similitudinii, se arată prin chipurile trecătorilor, clădirilor, mărfurilor. Obiectele sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
capcana evocării; citită invers, aceeași relație evită capcana subiectivismului și a șocului rememorării personale. Mesianicul „Jetzt der Erkennbarkeit“ este în cazul flaneurului de recunoscut sub chipul „privirii ilustrative“, care saturează de tensiuni obiectul, îi deschide limitele și îl percepe prin infinită similaritate. Colportajul spațial și temporal generează imaginea dialectică a orașului și, astfel, momentul când acesta din urmă se confruntă cu sine în momentul „judecății“ istorice. La fel, indecizia politică a flaneurului este, în negativitatea ei infinită, corespondentul „secularizat“ al teo
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și îl percepe prin infinită similaritate. Colportajul spațial și temporal generează imaginea dialectică a orașului și, astfel, momentul când acesta din urmă se confruntă cu sine în momentul „judecății“ istorice. La fel, indecizia politică a flaneurului este, în negativitatea ei infinită, corespondentul „secularizat“ al teo crației radicale specifice iudaismului. În mod implicit, flaneurul devine, prin experiența sa, un profet. Analogia dintre flaneur și istoric („profetul care privește în urmă“, cum îl numește Benjamin) poate continua pe mai multe coordonate: colportajul despre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă în raport cu materialitatea textului. Rescrierea proiectului kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere. Mai degrabă, textul este el însuși o materialitate „ideală“, o funcție alegorică infinită pe care actul lecturii o transpune în experiență. În același fel, flaneurul „citește“ orașul ca alegorie istorică, iar similaritățile pe care le sesizează - unele amintite mai sus - dau orașului pe care îl parcurge un chip care se desfășoară între infinite
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
infinită pe care actul lecturii o transpune în experiență. În același fel, flaneurul „citește“ orașul ca alegorie istorică, iar similaritățile pe care le sesizează - unele amintite mai sus - dau orașului pe care îl parcurge un chip care se desfășoară între infinite suprafețe, în spații infinitezimale ale istoriei sau, cu alte cuvinte, în tensiunea imaginii dialectice. Profunzimea imaginii orașului, dispunerea sa temporală nu reprezintă rezultatul unei interpretări subiective, fie ea și infinită, a depășirii actuali tății în vederea unei semnificații supra-istorice sau supra-mundane
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe care îl parcurge un chip care se desfășoară între infinite suprafețe, în spații infinitezimale ale istoriei sau, cu alte cuvinte, în tensiunea imaginii dialectice. Profunzimea imaginii orașului, dispunerea sa temporală nu reprezintă rezultatul unei interpretări subiective, fie ea și infinită, a depășirii actuali tății în vederea unei semnificații supra-istorice sau supra-mundane, ci tocmai asumarea actualității, a suprafeței în caracterul ei de urmă aflată într-o rețea infinită de similarități și corespondențe: „er [Benjamin] im Flaneur einen sozialen Typ sah, den er
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
imaginii orașului, dispunerea sa temporală nu reprezintă rezultatul unei interpretări subiective, fie ea și infinită, a depășirii actuali tății în vederea unei semnificații supra-istorice sau supra-mundane, ci tocmai asumarea actualității, a suprafeței în caracterul ei de urmă aflată într-o rețea infinită de similarități și corespondențe: „er [Benjamin] im Flaneur einen sozialen Typ sah, den er für geeignet hielt, eine Stadt magisch zu lesen“. Inte resantă este, în continuarea acestei analogii, și o notație a lui Benjamin cu privire la actul lecturii și care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
modernității secolului al XIX-lea, își atinge consecințele radicale prin formula spațiului virtual și prin noua „comunitate“ pe care o generează. În această comunitate, flaneurul își regăsește și el funcția critică pusă anterior în lumină de Benjamin prin survolul informației infinite aflate la dispoziție și al societății invizibile a celor care populează spațiul virtual. Lindgren avertizează însă cu privire la necesitatea de a revizui (update) imaginea anterioară a flaneurului, pentru a putea fi compatibilă cu caracterul participativ (participatory) al culturii Internetului. Comunitatea virtuală
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
oricărei forme de substanțialitate temporală sau spațială, caracterul anonim al personajelor care îl populează, dispariția unui cen tru veritabil care să ofere consistență fac în așa fel încât descrie rea marilor orașe să penduleze între funcționalitate pură și fan tasmă infinită. Cunoașterea flaneurului, despre care am vorbit în capitolul anterior, are rolul de a rescrie „suprafața“ ur bană ca lume familiară, iar temporalitatea încâlcită a orașului ca ruină a unei copilării. Flaneurul „behauptet die grundsätzliche Lesbarkeit der Großstadt nach den Regeln
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Nu trecerea de la regimul „material“ al orașului către cel „ideal“ este importantă. Ba chiar, din punct de vedere metodologic, Benjamin invalidează acest transfer. „Caracterul“ orașului reprezintă tocmai tensiunea dintre diferitele forme de manifestare, actuale și posibile, ale spațiului urban, aproximarea infinită a vieții care se dezvoltă între limitele sale, și nu esența sau nota sa caracteristică. Ceea ce este orașul e revelat ca fantasmă în interiorul experienței urbane. Conturarea unei fizionomii a orașului presupune de fapt deconstrucția formulelor sale impersonale și eliberarea câmpului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
XX se traduc în problematizarea radicală a identității. Orașul devine fantasmatic datorită înlocuirii rapide a formelor și a tensiunii între vechi și nou. Textul jurnalistic creează, după cum anunțam în introducere, orașul. Henri Lefebvre, de exemplu, consideră lumea urbană o mediație infinită între forme materiale, instituționale, istorice și forme subiective, interpersonale sau private. Prin urmare, datorită acestei mediații orașul devine o operă (œuvre), mai degrabă decât un obiect. El „se produce“ continuu, ca text și ca fantasmă imanentă, încorporată în piatră. Ordinea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
modernitatea amenință, în viteza proceselor sale de selecție, să-l uite; o perspectivă memorialistică, opusă „propensiunii moderne pentru amnezie“, cum numește Gilloch orientarea spre viitor a privirii istorice; o perspectivă dialectică, prin care prezentul și trecutul sunt așezate în tensiunea infinită a unei clipe. 4.1.1. Dimensiunea politică a experienței urbane Deconstrucția clipei prezente în vederea eliberării po ten ția lităților primejduite ale trecutului are, într-un prim mo ment, o semnificație politică. Este vorba de înțelegerea orașului ca loc al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Berlinul pare a fi iremediabil pierdut sub presiunea celui de-al Treilea Reich, este un exemplu de „teologie a memoriei“. Flaneurul, care străbate traseele magice ale orașului său, omul matur care își rememorează copilăria urbană se plasează într-o sarcină infinită, aceea de a recupera fantasmatic trecutul, fără a-l reînființa: „Nie wieder können wir Vergessenes ganz zurückgewinnen. Und das ist vielleicht gut. Der Chock des Wiederhabens wäre so zerstörend, daß wir im Augenblick aufhören müßten, unsere Sehnsucht zu verstehen. So
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Chock des Wiederhabens wäre so zerstörend, daß wir im Augenblick aufhören müßten, unsere Sehnsucht zu verstehen. So aber verstehen wir sie, und um so besser, je versunkener das Vergessene in uns liegt.“ Privită astfel, lumea urbană este una a colportajului infinit de reprezentări, mai bine spus, un interval neacoperit al acestora. Fără o esență în sensul metafizic tradițional al termenului, aflată într-o schimbare accen tuată impusă de modernitatea tehnică, orașul devine obiectul unei experiențe teologice în măsura în care reprezentarea unitară a prezentului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Benjamin was above all a city of ghosts.“ Textualitatea metropolei reprezintă unul dintre elementele decisive ale caracterului fantasmatic al acestei lumi: reclamele care se „înscriu“ în natura mărfurilor expuse, scriitura jurnalistică prin care evenimentele cotidiene devin personaje ale unei povestiri infinite, numele străzilor, toate acestea creează o realitate alegorică văzută drept corespondență dialectică a regimului fizic și a celui metafizic al ora șului. Mai mult, trecutul și viitorul se înscriu în urmele pre zente ale lucrurilor, la fel cum, în drama
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unde ea este în primejdie de a se pierde, de a fi înlocuită cu identitatea abstractă a trăirilor singulare; gestul deconstructiv nu are ca încheiere o „pace speculativă“ hegeliană, o identitate finală a subiectului și a lumii, ci o regresie infinită către o ordine originară, pentru care dispersia reprezintă semnul eliberării posibilităților. Marginalul nu intră niciodată în scenă ca personaj central, memoria trecutului nu este niciodată reactualizată ca atare. În ambele cazuri, caracterul fantasmatic pe care îl produce experiența atât la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu intră niciodată în scenă ca personaj central, memoria trecutului nu este niciodată reactualizată ca atare. În ambele cazuri, caracterul fantasmatic pe care îl produce experiența atât la nivelul subiectului, cât și la cel al obiectului este doar un corectiv infinit, având rolul de a-i salva de la reificarea cotidiană. Lucrarea lui Michel de Certeau The Practice of Everyday Life poate servi, cu unele rezerve, ca ilustrare a conceptului lui Benjamin de „experiență urbană“. Autorul francez face distincția între două modalități
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lor mundane, pentru a deveni fragmente ale unei lumi de basm, încărcată de semnificații și înconjurată de un orizont larg de posibilități. A vorbi despre lumea copilăriei înseamnă a vorbi despre regimul paradiziac al lucrurilor pe care memoria are sarcina infinită de a-l regăsi. Funcția mimetică, magică a cunoașterii, regăsită la flaneur sub chipul colportajului reprezentărilor, joacă în lumea copilăriei un rol fundamental. Lucrurile întrețin între ele raporturi magice bazate pe similarități și gesturi alegorice complexe. Descrierea jocului de-a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
său de simplă limită; îi conferă valențe calitative, îl ritualizează, îl multiplică. Casa scărilor străjuiește intrarea și delimitează interiorul. Parcurgerea labirintului înseamnă, din acest punct de vedere, o neîncetată părăsire a interiorului, depășirea pragurilor succesive, ca și cum strada ar fi o infinită casă a scărilor. Benjamin își amintește în repetate rânduri de cele câteva aventuri dincolo de cartierul burghez al Berlinului de Vest, depășiri inițiatice ale pragurilor lumii sale și ale siguranței pe care aceasta o conferea: „Kein Zweifel jedenfalls, daß ein Gefühl
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cutiei, monumente ale siguranței și eficienței burgheze. Pândite în permanență de spectrul haosului, al vidului, al dezordinii, ele generează un tip aparte de experiență urbană: nu cea a evadării, a refuzului categoric al instrumentalizării orașului, ci aceea a problematizării sale infinite, a ezitării în fața pragului dintre cele două registre „ontologice“. Berliner Chronik descrie o astfel de stare, ca „obstinante, voluptuoase târcoale date pragurilor“ (eigensinnig-wollüstiges Verharren auf der Schwelle) sau ca ezitare (Zögern) în preajma nimicului. Este esențială această precizare a lui Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
funktionales Dasein herantreten, desto mehr schrumpft der Umkreis des Pho togra phierbaren an ihr.““ Ceea ce poate fi fotografiat constituie, de fapt, singura modalitate în care poate fi revelată esența unei lumi care, în mod primar, este fără de esență, fluidă, incertă. Infinitul șantier urban, șantier al spațiului și al timpului, ge nerează o dilemă importantă a reprezentării: cum poate fi surprinsă sau descrisă tocmai absența oricărei obiectualități constituite a orașului; cum poate fi înțeleasă lumea metropolei ca interpelare a memoriei, ca ecou
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ca un pojar““. Decadența de vine ea însăși personaj în roman, odată ce stă, parcă, în țesă tura intimă a lumii Crailor..., a personajelor, a orașului, a întâmplărilor. Ion Vianu observă acest fapt, vorbind despre „Balcania“ românească aflată în dispariție continuă, infinită, decadența bizantină intrată deja „în al treilea mileniu““. Istoria este, în roman, prilej de nostalgie. Ea este vârsta de aur, veacul lăudat la care visează prezentul îndreptat aproape exclusiv spre trecut. Viitorul este marcat doar de sugestia parastaselor și de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a umanității în ceea ce ele au emoționant, caracteristic, vital" fără să țină cont de o serie de elemente care configurează noua estetică, pe care Bachelin nu o numește, dar care se suprapune peste tematica literaturii simboliste și anume: "mister", "dincolo", "infinit", "inexprimabil". Comparația cu un realism elementar, relevabil prin tipologiile clasice, precum cea a avarului, subliniază distanța pe care o ia noua estetică, ce evidențiază "o altă domnie decât aceea a realităților care trec, domnia ideilor eterne, degajate de orice senzualitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste patru picturi cu "simbolica idilă" Muzica: Un tânăr cântă din fluier, pe când o femee stă plecată pe genunchi ascultându-l. Cel dintâiu e cu privirea absorbită în el însuși, cea de a doua se pierde cu privirea în depărtări infinite. Tabloul acesta te chiamă mereu spre dânsul. Peste tot același caracter de intimitate și de reverie, de basm scoborât în viața reală, de realitate înălțată în lumea basmelor"226. I. Teodorescu asociază eclerajul și peisajul breton cu o atmosferă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înfățișează un țăran contemplativ așezat pe un bolovan, o sapă aflată la îndemână pare să n-aibă nicio legătură cu acest țăran gânditor, menit să ilustreze nu atât o categorie socială, ci condiția umană. Peisajul se deschide către o adâncime infinită, un orizont de la care nu vine niciun răspuns. Tabloul este menit să înfățișeze mai degrabă categoria simbolică a vieții ca trecere dificilă spre neant și condiția umilă a umanității originare, confruntate cu paradoxurile existenței în absența unor repere sustenabile. Tema
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]