5,241 matches
-
În timp ce astmul este o afecțiune binecunoscută, nu există o definiție universal acceptată a acestei boli. Global Initiative for Asthma o definește ca pe „o afecțiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii, unde mai multe celule și elemente celulare joacă un rol. Inflamația cronică este asociată cu o hipersensibilitate a căilor respiratorii, care duce la episoade recurente de stridor, dificultăți de respirație, senzație de apăsare în piept și tuse, mai ales noaptea sau dimineața devreme. Aceste episoade sunt asociate de regulă cu obstrucția
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
bolile pulmonare obstructive cronice deoarece acest termen se referă în mod specific la combinații de boli ireversibile, precum bronșectazia, bronșita cronică și emfizemul. Spre deosebire de aceste boli, obstrucția căilor respiratorii în cazul astmului este, de obicei, reversibilă; totuși, dacă rămâne netratată, inflamația cronică cauzată de astm poate duce la obstrucția ireversibilă a plămânilor datorată remodelării căilor respiratorii. Spre deosebire de emfizem, astmul afectează bronhiile, nu alveolele. O criză de acutizare a astmului este cunoscută pe scară largă sub denumirea de "atac de astm". Simptomele
Astm bronșic () [Corola-website/Science/310869_a_312198]
-
realizată de celulele macrofage, limfocite și granulocite neutrofile, care prezintă receptori celulari cu care recunosc agentul patogen pătruns în organism. Alarma este declanșată și răspândită și de alte celule, numite celule mesagere, la locul de fagocitoză apar fenomene specifice unei inflamații „calor, rubor, dolor” (febră, roșeață și durere). Este dobândit în timpul vieții, după ce organismul a venit deja în prealabil în contact cu agentul patogen. Acest mecanism specific de apărare este orientat spre un anumit agent patogen, care este identificat prin antigeni
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
fost folosită pentru producerea vinului înainte de secolul al II-lea î.Hr. Seva viței de vie a fost folosită de vindecătorii tradiționali europeni pentru tratarea bolilor de piele și de ochi. Alte utilizări includ folosirea frunzelor pentru oprirea sângerării, dureri și inflamații ale hemoroizilor. De asemenea, pentru tratarea durerilor de gât au fost folosiți strugurii necopți, iar stafidele au fost folosite pentru tratarea tuberculozei, constipației și setei. În tratamentul cancerului, holerei, variolei, amețelilor, infecțiilor de piele și ochi, bolilor de rinichi și
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
ca produse lactate care provin din lapte nepasteurizat, sau prin pătrunderea bacteriei prin piele și mucoase la îngrijitorii de animale sau personalul veterinar, fiind considerată la aceștia ca o boală profesională. Pătrunderea agentului patogen produce la poarta de intrare o inflamație, stimulând reacția de apărare. Bacteria va fi fagocitată de granulocite, în care bacteria poate supraviețui și ajunge în ganglionii limfatici. Din ganglionii limfatici Brucella va fi transportată de sânge (pe cale hematogenă) în alte organe. Organismul constituie granuloame încercând, prin încapsulare
Bruceloză () [Corola-website/Science/308991_a_310320]
-
Spermă poate să fie un purtător pentru multe boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV, virusul care cauzeaza SIDA. Prezența sângelui în spermă poate fi insesizabila(poate fi observat doar microscopic) sau vizibil în fluid. Cauza acesteia poate fi rezultatul unor inflamații, infecții, blocaje sau râniri ale tractului reproducător masculin sau o problemă de natură internă a uretrei, testiculelor și prostatei. Stabilirea cauzei sângelui în spermă necesită numeroase analize și teste urogenitale. În cazuri rare, unii oameni au experimentat reacții alergice cauzate
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
boală, care au fost descrise, cu un procent de letalitate (mortalitate) de 2 %, există și forme cu evoluție mai gravă, în care mortalitatea atinge 80 %. Aceste forme grave sunt cauzate de un agent infecțios mai virulent, miotrop, care cauzează miocardite (inflamația mușchiului inimii), mai ales la viței, la care se constată o mortalitate ridicată, boala având o evoluție supraacută, cu exitus în 24 de ore. Imunitatea față de tipul de virus care a generat infecția durează 12 luni la animelele vindecate. Pericolul
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]
-
ridicată, boala având o evoluție supraacută, cu exitus în 24 de ore. Imunitatea față de tipul de virus care a generat infecția durează 12 luni la animelele vindecate. Pericolul mare constă în complicațiile apărute prin suprainfecții bacteriene secundare, ca: mastite cronice (inflamații ale ugerului), pododermatite cronice (inflamații ale copitei) sau miocardite cronice, care pot lăsa sechele definitive. Diagnosticul diferențial se face cu bolile cu simptome asemănătoare, ca:
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]
-
supraacută, cu exitus în 24 de ore. Imunitatea față de tipul de virus care a generat infecția durează 12 luni la animelele vindecate. Pericolul mare constă în complicațiile apărute prin suprainfecții bacteriene secundare, ca: mastite cronice (inflamații ale ugerului), pododermatite cronice (inflamații ale copitei) sau miocardite cronice, care pot lăsa sechele definitive. Diagnosticul diferențial se face cu bolile cu simptome asemănătoare, ca:
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]
-
Meningita este o inflamație a membranelor de protecție care învelesc creierul și măduva spinării, cunoscute sub denumirea colectivă de meninge. Inflamația poate fi provocată de infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme, sau, în cazuri mai rare, de anumite medicamente. Meningita poate fi letală
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
Meningita este o inflamație a membranelor de protecție care învelesc creierul și măduva spinării, cunoscute sub denumirea colectivă de meninge. Inflamația poate fi provocată de infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme, sau, în cazuri mai rare, de anumite medicamente. Meningita poate fi letală din cauza proximității inflamației față de creier și măduva spinării; prin urmare, afecțiunea este clasificată drept urgență medicală. Cele
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
de protecție care învelesc creierul și măduva spinării, cunoscute sub denumirea colectivă de meninge. Inflamația poate fi provocată de infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme, sau, în cazuri mai rare, de anumite medicamente. Meningita poate fi letală din cauza proximității inflamației față de creier și măduva spinării; prin urmare, afecțiunea este clasificată drept urgență medicală. Cele mai frecvente simptome ale meningitei includ: durere de cap și redoare (înțepenirea cefei) asociate cu febră, confuzie sau nivel scăzut de conștiență, vărsături și intoleranță la
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
spinării. Analiza LCR se efectuează în cadrul unui laborator medical. Tratamentul primar în cazul meningitei acute constă în administrarea imediată de antibiotice și, în unele cazuri, de medicamente antivirale. De asemenea, se pot administra corticosteroizi pentru a împiedica eventualele complicații în urma inflamației excesive. Meningita poate determina consecințe de durată, cum sunt pierderea auzului, epilepsie, hidrocefalie și deficiențe cognitive, îndeosebi dacă nu este tratată prompt. Unele forme de meningită (cum sunt cele asociate infecției cu meningococ, "Haemophilus influenzae" tip B, pneumococ sau cu
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
cefalorahidian poate fi cauzată de dispozitive permanente implantate la nivelul encefalului, fracturi cerebrale, sau infecții ale nazofaringelui sau sinusurilor nazale, care au format un tract cu spațiul subarahnoidian (vezi mai sus); ocazional, pot fi identificate defecte congenitale ale dura mater. Inflamația masivă care apare în spațiul subarahnoidian în timpul meningitei nu este rezultatul direct al infecției bacteriene ci, mai curând, poate fi larg atribuită răspunsului sistemului imunitar la pătrunderea bacteriilor în sistemul nervos central. Când componentele membranei celulare bacteriene sunt identificate de către
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
stimulează alte țesuturi care participă la răspunsul imun. Bariera hematoencefalică devine mai permeabilă, ducând la edem cerebral "vasogenic" (umflare a creierului din cauza scurgerii de lichid de la nivelul vaselor sanguine). În LCR pătrunde un număr mare de globule albe sanguine, provocând inflamația meningelor și ducând la "edem interstițial" (umflare din cauza prezenței lichidului intercelular). În plus, apare o inflamație a pereților vaselor sanguine (vasculită cerebrală), ceea ce duce la scăderea fluxului sanguin și apariția celui de-al treilea tip de edem, "edem citotoxic". Toate
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
cerebral "vasogenic" (umflare a creierului din cauza scurgerii de lichid de la nivelul vaselor sanguine). În LCR pătrunde un număr mare de globule albe sanguine, provocând inflamația meningelor și ducând la "edem interstițial" (umflare din cauza prezenței lichidului intercelular). În plus, apare o inflamație a pereților vaselor sanguine (vasculită cerebrală), ceea ce duce la scăderea fluxului sanguin și apariția celui de-al treilea tip de edem, "edem citotoxic". Toate cele trei forme de edem cerebral duc la creșterea tensiunii intracraniene; împreună cu scăderea tensiunii arteriale, deseori
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
însă este posibil să fie necesară continuarea tratamentului cu antibiotice până când există dovezi pozitive concludente cu privire la cauza virală a bolii (de exemplu, test PCR pozitiv pentru enterovirus). Meningita poate fi diagnosticată în urma decesului. La examenul anatomopatologic se constată de obicei inflamația generalizată a meningelor pia mater și arahnoidă. Granulocitele neutrofile tind să migreze în lichidul cefalorahidian și la baza creierului; este posibil să fie înconjurate de puroi, împreună cu nervii cranieni și măduva spinării, precum și vasele de sânge din meninge. Pentru anumite
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
controlul, luînd în acest caz reflexele nervoase. Se relizează prin "Arteria spinalis anterior", posterior "Arteriae spinales posteriores", în regiunea cervicala din Arteria vertebralis "Arteriae cervicales", în cea toracica "Arteriae intercostales dorsales" iar în zona lombara "Arteriae lumbales". Prin compresiuni (tumori) (inflamații: mielitis), secționare prin accident, multiplă scleroza, ischemie, procese degenerative.
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
cazuri, în pofida unor teste atente. Uneori, termenul "pneumonie" se aplică, în sens mai larg, oricărei afecțiuni care are ca rezultat inflamarea plămânilor (cauzată, de exemplu, de bolile autoimune, de arsurile chimice sau de reacțiile la medicamente); totuși, mai corect, această inflamație este denumită pneumonită. Istoric, agenții infecțioși erau împărțiți în „tipici” și „atipici”, pe baza manifestărilor prezumate ale acestora, dar dovezile nu au susținut această distincție, astfel încât nu mai este evidențiată. Afecțiunile și factorii de risc care predispun la pneumonie includ
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
plămânii în mod indirect, prin intermediul altor locuri afectate. Unii paraziți, în special cei aparținând genurilor "Ascaris" și "Strongyloides", stimulează o puternică reacție eozinofilică, putând avea drept urmare o pneumonie eozinofilică. În alte infecții, cum este malaria, implicarea plămânilor este consecința unei inflamații sistemice induse de citokine. În țările dezvoltate, aceste infecții sunt cel mai frecvente în rândul persoanelor care se întorc din călătorii sau în rândul imigranților. La nivel mondial, aceste infecții sunt cel mai frecvente în rândul persoanelor imunodeficitare. Pneumonia interstițială
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
ajunge în plămâni prin sânge. Invazia plămânilor poate duce la grade variate de moarte a celulelor. Atunci când sistemul imunitar reacționează la infecție, plămânii pot fi afectați și mai mult. Celulele albe din sânge, mai ales celulele mononucleare, generează în principal inflamația. Pe lângă faptul că afectează plămânii, multe virusuri afectează în mod simultan și alte organe perturbând astfel alte funcții ale organismului. De asemenea, virusurile fac ca organismul să fie mai predispus la infecții bacteriene; astfel, pneumonia bacteriană poate apărea ca o
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
și citotoxinei asociate CagA în 2 fenotipuri: I (VacĂ+, CagA+) și ÎI (VacĂ-, CagA-). Tulpinile tip I induc un raspuns inflamator gastric mai intens și se asociază mai frecvent cu ulcerul, cancerul gastric și limfomul MALȚ. "Helicobacter pylori" determina o inflamație continuă a mucoasei gastrice la toate persoanele infectate. Acest răspuns inflamator constă inițial în recrutarea neutrofilelor, urmate de limfocitele Ț și B, plasmocite și macrofage, cu alterarea stratului epitelial. Cum "H. pylori" rareori invadează mucoasa gastrica, răspunsul gazdei este inițiat
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]
-
poate apărea sângerare la nivelul locului puncției. Cu toate acestea, sângerarea se oprește fără tratament. După efectuarea endoscopiei poate apărea senzația de vomă sau de balonare. De asemenea mai poate apărea senzația de gât iritat, uscat, răgușeala ușoară sau ușoară inflamație a faringelui; aceste simptome pot dura câteva zile; pot fi utile pastilele pentru gât sau gargara cu apă caldă și ușor sărată; se interzice consumul de alcool după efectuarea testului. Se recomandă contactarea medicului dacă: Testul pentru "Helicobacter pylori" este
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]
-
limfatice, o rețea de transport alcătuită din vasele limfatice și din limfa circulantă. Țesutul limfoid terțiar conține de obicei mult mai puține limfocite și își asumă un rol imunitar doar atunci când a interacționat cu antigeni care au avut ca rezultat inflamația. El realizează acest lucru importând limfocitele din sânge și limfă. Timusul și măduva osoasă constituie principalele organe limfoide implicate în producerea și selecția clonală precoce a țesuturilor de limfocite. Măduva osoasă e responsabilă de crearea ambelor tipuri de celule T
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
sunt eficienți în distrugerea celulelor canceroase, ganglionii pot devenii locuri ale tumorilor secundare. Limfadenopatia se referă la unul sau mai mulți ganglioni limfatici măriți. Grupuri mici sau ganglioni limfatici individuali măriți sunt în general reactivi ca răspuns la infecție sau inflamație. Aceasta este denumită limfadenopatie locală. Când mai mulți ganglioni limfatici din diferite părți ale corpului sunt implicați, se numește limfadenopatie generalizată. Limfadenopatia generalizată poate fi determinată de infecții precum mononucleoza infecțioasă, tuberculoza și HIV, boli ale țestului conjunctiv precum LES
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]