41,505 matches
-
numai 10% de adipocite și ficat. În condiții de euglicemie deci, principalul țesut care utilizează glucoza prin intermediul insulinei este mușchiul. Într-o oarecare măsură, consumul mare de glucoză în mușchi este datorat și efectului vasodilatator al insulinei asupra vaselor musculare. Insulina promovează în mușchi atât oxidarea glucozei cât și depunerea ei sub formă de glicogen (acesta din urmă ocupând, cantitativ, primul loc). În condiții practice, însă, hiperinsulinemia se asociază cu hiperglicemia. În aceste condiții, hiperglicemia și creșterea insulinemică extremă pot mări
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
și ulterior și creierul) pot utiliza destul de eficient corpii cetonici. Când producția lor este foarte mare, depășind capacitățile tisulare de utilizare, creșterea lor marcată se însoțește de acidoză metabolică și alterarea metabolismului în mai multe țesuturi sensibile (rinichi, miocard, creier). Insulina stimulează lipogeneza de novo, adică biosinteza acizilor grași din glucoză, glicerol și alte substraturi. Lipogeneza de novo, care are loc în ficat și țesutul adipos, este un proces ineficient la om, chiar în condiții de aport glucidic foarte mare. Lipogeneza
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
novo, adică biosinteza acizilor grași din glucoză, glicerol și alte substraturi. Lipogeneza de novo, care are loc în ficat și țesutul adipos, este un proces ineficient la om, chiar în condiții de aport glucidic foarte mare. Lipogeneza este stimulată de insulină prin accelerarea captării glucozei și a altor substraturi lipogenetice. Insulina stimulează și enzimele lipogenetice: sintetaza acizilor grași și acetil-CoA carboxilaza. Insulina inhibă lipoliza periferică și afluxul de AGL disponibil pentru lipogeneză hepatică. 8.4. Metabolismul proteic Este frustrant pentru noi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
substraturi. Lipogeneza de novo, care are loc în ficat și țesutul adipos, este un proces ineficient la om, chiar în condiții de aport glucidic foarte mare. Lipogeneza este stimulată de insulină prin accelerarea captării glucozei și a altor substraturi lipogenetice. Insulina stimulează și enzimele lipogenetice: sintetaza acizilor grași și acetil-CoA carboxilaza. Insulina inhibă lipoliza periferică și afluxul de AGL disponibil pentru lipogeneză hepatică. 8.4. Metabolismul proteic Este frustrant pentru noi să constatăm că datele experimentale menționate de diferiți autori ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
adipos, este un proces ineficient la om, chiar în condiții de aport glucidic foarte mare. Lipogeneza este stimulată de insulină prin accelerarea captării glucozei și a altor substraturi lipogenetice. Insulina stimulează și enzimele lipogenetice: sintetaza acizilor grași și acetil-CoA carboxilaza. Insulina inhibă lipoliza periferică și afluxul de AGL disponibil pentru lipogeneză hepatică. 8.4. Metabolismul proteic Este frustrant pentru noi să constatăm că datele experimentale menționate de diferiți autori ale diferitelor tratate de diabet nu fac referire la magistrala demonstrație făcută
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
disponibil pentru lipogeneză hepatică. 8.4. Metabolismul proteic Este frustrant pentru noi să constatăm că datele experimentale menționate de diferiți autori ale diferitelor tratate de diabet nu fac referire la magistrala demonstrație făcută de Paulescu referitoare la efectele anabolice ale insulinei pe toate cele trei principii nutritive, inclusiv asupra metabolismului proteic. Unele dintre mecanismele care stau la baza efectului anabolic asupra proteinelor este stimularea captării celulare de aminoacizi, care este reglată de un transport activ. La acesta se adaugă efectul antiproteolitic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
toate cele trei principii nutritive, inclusiv asupra metabolismului proteic. Unele dintre mecanismele care stau la baza efectului anabolic asupra proteinelor este stimularea captării celulare de aminoacizi, care este reglată de un transport activ. La acesta se adaugă efectul antiproteolitic al insulinei. Desfacerea proteinelor în aminoacizii săi constituenți este un proces continuu. Pentru menținerea structurilor organismului în stare funcțională, sinteza proteică trebuie să fie egală cu procesul catabolic. În această resinteză sunt folosiți în mod egal aminoacizii aduși din alimentele ingerate și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
prin proteoliză (10). Transportul activ intracelular al aminoacizilor se face împotriva gradientului de concentrație existent, cel mai mare gradient fiind înregistrat pentru glutamat și cel mai mic pentru aminoacizii ramificați. Transportul activ este consumator de energie și este stimulat de insulină. Sistemele de transport variază de la țesut la țesut. În circulația cerebrală, aminoacizii pătrund la concentrații plasmatice mai mici decât cele necesare pentru transportul intramuscular. Insulina influențează transportul aminoacizilor în mușchi, hepatocite și fibroblaști. În plus, influența este limitată la aminoacizii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
mai mic pentru aminoacizii ramificați. Transportul activ este consumator de energie și este stimulat de insulină. Sistemele de transport variază de la țesut la țesut. În circulația cerebrală, aminoacizii pătrund la concentrații plasmatice mai mici decât cele necesare pentru transportul intramuscular. Insulina influențează transportul aminoacizilor în mușchi, hepatocite și fibroblaști. În plus, influența este limitată la aminoacizii neesențiali (alanină, glicocol și glutamină). Perfuziile folosite în clampul euglicemic/hiperinsulinemic conduce la o scădere a proteolizei cu maxim 40%, sugerând că numai o parte
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
folosite în clampul euglicemic/hiperinsulinemic conduce la o scădere a proteolizei cu maxim 40%, sugerând că numai o parte din țesuturi răspund prin scăderea proteolizei. Efectul antiproteolitic poate fi localizat în reacțiile biochimice intracelulare (10). Sinteza proteică este stimulată de insulină prin creșterea masei ribozomale și a eficienței lor translaționale. Aceste mecanisme au fost evidențiate mai mult la animal și sunt confirmate ca prezență și la om. Oxidarea aminoacizilor (ca sursă energetică) crește în deficiența insulinică, în timp ce în cursul clampului hiperinsulinemic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
ca sursă energetică) crește în deficiența insulinică, în timp ce în cursul clampului hiperinsulinemic/euglicemic oxidarea lor scade. În ficat, aminoacizii sunt utilizați pentru sinteza de proteine, pentru oxidarea în ciclul Krebs și pentru sintezele de novo ale glucozei și corpilor cetonici. Insulina inhibă gluconeogeneza, în timp ce întreruperea insulinoterapiei în T1DM crește neoglucogeneza din proteine. Făcând o paralelă între gradul de influență pe care insulina îl exercită asupra producției de glucoză, asupra lipolizei și proteolizei, se poate constata că primele două procese (producția endogenă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
pentru sinteza de proteine, pentru oxidarea în ciclul Krebs și pentru sintezele de novo ale glucozei și corpilor cetonici. Insulina inhibă gluconeogeneza, în timp ce întreruperea insulinoterapiei în T1DM crește neoglucogeneza din proteine. Făcând o paralelă între gradul de influență pe care insulina îl exercită asupra producției de glucoză, asupra lipolizei și proteolizei, se poate constata că primele două procese (producția endogenă de glucoză și lipoliza) sunt foarte sensibile la modificări mici ale insulinemiei, în timp ce influențarea proteolizei necesită concentrații mai mari de glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
în faza G1 a ciclului celular, stimulând dezvoltarea și diferențierea acestora. Funcția IGF este legată de creșterea multor organe (rinichi, splină, ficat, os, mușchi scheletic, țesut cerebral etc.), dar și de asigurarea homeostaziei energetice a organismului. Factorii insulinici de creștere (insulina, IGF I și IGF II) reprezintă numai una din cele 8 familii de factori de creștere (Tabelul 4). Acești factori de creștere acționează preferențial autocrin sau paracrin (influențe locale). Administrarea sistemică a acestora este nepotrivită dacă se urmărește inducerea unor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
legate de hiperexpresia sau malexpresia acestor factori. Aici ne vom referi numai la moleculele de tip IGF. Factorii insulinici de creștere sunt peptide mici cu o greutate moleculară de ~ 7600 Da. Poartă acest nume întrucât ei se aseamănă structural cu insulina și mai ales cu proinsulina. Zone importante ale moleculei de IGF au o secvență aminoacidică identică cu cea a moleculei proinsulinei. Ambele sunt molecule alcătuite dintr-un singur lanț aminoacidic, având 3 legături disulfhidrice. IGF I (70 AA, greutate moleculară
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
IGF I și IGF II posedă o omologie aminoacidică de 43% și respectiv 41%. La om, gena IGF I este localizată pe brațul lung al cromozomului 11, iar gena IGF II pe brațul scurt al cromozomului 11, în continuarea genei insulinei. S-a constatat că regiunile aminoacidice ale IGF, importante pentru legarea lor de receptorii specifici, sunt asemănătoare cu cele necesare legării insulinei de receptorul său, de exemplu, aminoacizii tirozină din pozițiile 24, 31 și 60. În schimb, peptidul C din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
brațul lung al cromozomului 11, iar gena IGF II pe brațul scurt al cromozomului 11, în continuarea genei insulinei. S-a constatat că regiunile aminoacidice ale IGF, importante pentru legarea lor de receptorii specifici, sunt asemănătoare cu cele necesare legării insulinei de receptorul său, de exemplu, aminoacizii tirozină din pozițiile 24, 31 și 60. În schimb, peptidul C din proinsulină este mai lung decât cel din moleculele de IGF I și IGF II. De asemenea, structura aminoacidică a peptidului de legătură
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
-IGF-I, de exemplu, are amputată secvența terminală alcătuită din 3 aminoacizi: Gli-Pro-Glu. A fost izolată din țesutul cerebral. Semnificația diferitelor variante de IGF (cu molecule mai mari sau mai mici) nu este complet cunoscută. Cât privește interacțiunea moleculă/receptor între insulină și IGF-uri, ea poate fi sumarizată astfel: receptorul insulinic leagă, pe lângă insulină, IGF II ceva mai puțin, și IGF I încă și mai puțin. Receptorul IGF I leagă, pe lângă IGF I, IGF II ceva mai puțin și insulină încă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
fost izolată din țesutul cerebral. Semnificația diferitelor variante de IGF (cu molecule mai mari sau mai mici) nu este complet cunoscută. Cât privește interacțiunea moleculă/receptor între insulină și IGF-uri, ea poate fi sumarizată astfel: receptorul insulinic leagă, pe lângă insulină, IGF II ceva mai puțin, și IGF I încă și mai puțin. Receptorul IGF I leagă, pe lângă IGF I, IGF II ceva mai puțin și insulină încă și mai puțin. În fine, receptorul IGF II leagă puțin IGF I, dar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
între insulină și IGF-uri, ea poate fi sumarizată astfel: receptorul insulinic leagă, pe lângă insulină, IGF II ceva mai puțin, și IGF I încă și mai puțin. Receptorul IGF I leagă, pe lângă IGF I, IGF II ceva mai puțin și insulină încă și mai puțin. În fine, receptorul IGF II leagă puțin IGF I, dar nu și insulina. Întrucât IGF-urile circulă în organism legate de proteinele plasmatice, aceasta explică absența efectului hipoglicemiant (apreciat la ~ 5% față de cel indus de insulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
ceva mai puțin, și IGF I încă și mai puțin. Receptorul IGF I leagă, pe lângă IGF I, IGF II ceva mai puțin și insulină încă și mai puțin. În fine, receptorul IGF II leagă puțin IGF I, dar nu și insulina. Întrucât IGF-urile circulă în organism legate de proteinele plasmatice, aceasta explică absența efectului hipoglicemiant (apreciat la ~ 5% față de cel indus de insulină), chiar dacă concentrația lor din ser este mare. O diferență importantă între IGF I și II față de insulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
insulină încă și mai puțin. În fine, receptorul IGF II leagă puțin IGF I, dar nu și insulina. Întrucât IGF-urile circulă în organism legate de proteinele plasmatice, aceasta explică absența efectului hipoglicemiant (apreciat la ~ 5% față de cel indus de insulină), chiar dacă concentrația lor din ser este mare. O diferență importantă între IGF I și II față de insulină este aceea că IGF circulă legate de proteine transportoare de mare afinitate. Această proprietate ține de structura diferită a primilor 16 aminoacizi ai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
insulina. Întrucât IGF-urile circulă în organism legate de proteinele plasmatice, aceasta explică absența efectului hipoglicemiant (apreciat la ~ 5% față de cel indus de insulină), chiar dacă concentrația lor din ser este mare. O diferență importantă între IGF I și II față de insulină este aceea că IGF circulă legate de proteine transportoare de mare afinitate. Această proprietate ține de structura diferită a primilor 16 aminoacizi ai lanțului B. Diferențele mici de structură aminoacidică a IGF I și IGF II în pozițiile 4, 5
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
proteine transportoare de mare afinitate. Această proprietate ține de structura diferită a primilor 16 aminoacizi ai lanțului B. Diferențele mici de structură aminoacidică a IGF I și IGF II în pozițiile 4, 5 și 15, 16 ale lanțului B (față de insulină) conduce la o scădere de 400 de ori a afinității insulinei față de proteinele de legare, circulând aproape exclusiv sub formă liberă. Fracțiunile proteice care leagă IGF-urile sunt de două tipuri: una cu greutate moleculară mai mare (150 kDa) legând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
a primilor 16 aminoacizi ai lanțului B. Diferențele mici de structură aminoacidică a IGF I și IGF II în pozițiile 4, 5 și 15, 16 ale lanțului B (față de insulină) conduce la o scădere de 400 de ori a afinității insulinei față de proteinele de legare, circulând aproape exclusiv sub formă liberă. Fracțiunile proteice care leagă IGF-urile sunt de două tipuri: una cu greutate moleculară mai mare (150 kDa) legând circa 70% din toate IGF-urile, și alta mai mică (~ 50
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
În schimb, IGF II a fost asociat hipoglicemiilor din tumorile ne-insulare extrapancreatice, fără celule β. Mai mult, spre deosebire de IGF I, care are un receptor asemănător cu receptorul insulinic, IGF II are un receptor diferit. Totuși, când IGF I ori insulina interacționează cu receptorul asemănător, cascada fosforilărilor și defosforilărilor ce urmează, mediază efecte diferite. Betacelulina este un peptid aparținând familiei factorilor de creștere epidermici, capabil să inducă, la animalele aloxanizate, o regenerare a celulelor β prin neogeneză, din liniile celulare ductale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]