6,119 matches
-
comunica: a atinge un sens împărtășit de ambele părți. Această afirmație este valabilă în contextul intercultural pentru că adevărata comunicare presupune a ajunge la un acord, prin faptul că mesajul emis de către destinatar primește același sens în momentul receptării lui de către interlocutor. Specific comunicării interculturale este faptul ca protagoniștii ei nu au aceleași referințe culturale sau nu utilizează aceeași limbă. Astfel, când acest proces de cunoaștere prin comunicare este îngreunat apar deseori disensiuni între grupurile de referință, ceea ce numim conflict. În viziunea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și tehnici de comunicare. Orice comunicare interculturală poate fi situată pe un continuum între interpersonal și intergrup în funcție de gradul în care celălalt ni se pare a fi un străin. Scopul acestui tip de comunicare este acela de a-i arăta interlocutorului nostru ca deși suntem diferiți, toți avem aceleași drepturi, baza pentru o comunicare deschisa fiind constituita din respect reciproc. În context intercultural neînțelegerile pot provoca deseori disensiuni. De aceea se folosește tehnica numită: asigurarea feed-back-ului. A verifica o decodare pentru
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
A verifica o decodare pentru acuratețe se numește feed-back și folosirea lui îmbunătățește calitatea comunicării. Fără el este ușor să devii un ascultător pasiv niciodată neștiind sigur dacă ai înțeles mesajul vorbitorului sau nu. Dar prin verificarea înțelegerii ideilor lui interlocutorii vor deveni mai implicați. Există și situații în care, chiar dacă s-a ajuns la un acord acceptabil, partea adversă le poate respinge dintr-o simplă suspiciune izvorâtă din excluderea ei de la procesul de elaborare. Răspunzător pentru reacția inversă este cel
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
al ascultătorului pentru a comunica faptul că acesta din urmă îl înțelege și îl acceptă pe vorbitor, ajutându-l să exploreze subiectul în profunzime Astfel, din când în când se poate interveni pentru a spune: "Am înțeles corect că ....?" iar interlocutorul va realiza faptul că nu e numai o rutină pe care o îndeplinesc pentru a-și consuma timpul . În acest sens, există anumite modalități de reflectare, care sunt folosite pentru a asigura eficacitatea comunicării, printre care: parafrazările, sumarizările, reflectările de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
bine să ținem cont de: ascultarea activă de care trebuie să dăm dovadă, timpul pe care îl acordăm conversației, și de tendința de a ne impune propriile noastre idei. Apare uneori un sentiment de teamă și nu îndrăznim să solicităm interlocutorului enunțul deoarece ne temem de reacția lui, credem că el va gândi că nu l-am ascultat. Tocmai această solicitare de a repeta îl va convinge pe celălalt că ne străduim să îl înțelegem mai adecvat arătându-i că nu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
că Germania are nevoie de o perioadă scurtă douăzeci sau treizeci de ani pentru a-și reveni după înfrângere și a redeveni ce a fost"758. În continuare, la Teheran și cu orice alte ocazii, Stalin relua această temă în fața interlocutorilor săi. Într-o alocuțiune din 6 noiembrie 1944, el declara că ținta oricărei organizații internaționale postbelice trebuia să fie prevenirea unei noi agresiuni din partea Germaniei 759. Concretizarea acordului privind sferele de influență s-a făcut, pentru spații europene mai largi
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cu Rudolf Hess, s-a arătat ostil planurilor expansioniste naziste, care urmau să dea lovitura de grație oricăror intenții de constituire a unui "bloc continental euroasiatic" (Haushofer a fost inspiratorul Pactului de neagresiune germano-sovietic). Hitler nu a fost decât un interlocutor distant al lui Haushofer și nu va reține din teoria sa decât ceea ce îi va conveni, în consens cu planurile sale. Haushofer a devenit victima lui Hitler, întrucât s-a opus ca teoria lui să fie deformată și pusă în
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pentru o frază este constituit din frazele ce o preced (ceea ce pragmatica și analiza discursului numesc azi cotext) și alta esențială, atunci când contextul pertinent este extralingvistic. Preocupat de analiza actelor de limbaj, Stalnaker propune analiza contextului în ceea ce privește intenția (sau intențiile) interlocutorilor, credințele, cunoștințele, interesele și așteptările lor comune, momentul și locul, efectele, valoarea de adevăr a mesajului etc. El introduce două concepte importante: cel de presupoziție pragmatică și cel de situație lingvistică, ce implică ansamblul presupozițiilor făcute de o persoană într-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să înțelegem de ce pragmatica se prezintă ca un conglomerat de domenii reciproc permeabile, toate preocupate să studieze "limbajul în context"2. Françoise Armengaud 3 propunea discutarea a patru tipuri de contexte: 1) Contextul circumstanțial, factual, existențial, referențial, preocupat de identitatea interlocutorilor, de locul și de timpul comunicării; 2) Contextul situațional sau paradigmatic, ce are în vedere practici discursive comportând o anume finalitate și rutină, specifice unei anumite culturi, ca de pildă: o liturghie, o discuție de afaceri, o discuție între parlamentari
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
implică înlănțuirea actelor de limbaj (a acuza, a amenința, a mulțumi, a obiecta, a propune, a retracta, a sugera) într-o secvență interdiscursivă care se desfășoară conform unor constrângeri logice; 4) Contextul presupozițional, reprezentat de tot ceea ce este presupus de către interlocutori și este legat de credințele, așteptările și intențiile lor. Analiza sa presupune cunoștințe de tip enciclopedic. Pentru Stalnaker și Francis Jacques, pragmatica este, în primul rând, studiul dependenței propozițiilor de context. Alți cercetători au evidențiat identificarea contextului cu ansamblul reprezentărilor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
legat de credințele, așteptările și intențiile lor. Analiza sa presupune cunoștințe de tip enciclopedic. Pentru Stalnaker și Francis Jacques, pragmatica este, în primul rând, studiul dependenței propozițiilor de context. Alți cercetători au evidențiat identificarea contextului cu ansamblul reprezentărilor pe care interlocutorii îl au despre context, reprezentări care pot fi sau nu împărtășite de participanții la comunicare 4 și au relevat relația dialectică dintre text și context, căci fiecare act de limbaj afectează contextul. Pivotul relației dintre enunț și context este enunțarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deja, trebuie să facem diferența între cuplul eu-tu, deictice și adevărate "persoane" de dialog, și pronumele el, adevărat pro-nume, pe care Benveniste preferă să-l situeze în ceea ce el numește registrul non-persoanei, o realitate care nu-i cuprinde pe interlocutori. Desigur, într-un fel, lucrul despre care vorbesc interlocutorii "participă" la enunțare, însă nu în același mod ca persoanele. Eu și tu trimit la anumite roluri, cel al enunțătorului și al co-enunțătorului, indisociabile și reversibile: în "schimbul" lingvistic, numit astfel
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deictice și adevărate "persoane" de dialog, și pronumele el, adevărat pro-nume, pe care Benveniste preferă să-l situeze în ceea ce el numește registrul non-persoanei, o realitate care nu-i cuprinde pe interlocutori. Desigur, într-un fel, lucrul despre care vorbesc interlocutorii "participă" la enunțare, însă nu în același mod ca persoanele. Eu și tu trimit la anumite roluri, cel al enunțătorului și al co-enunțătorului, indisociabile și reversibile: în "schimbul" lingvistic, numit astfel pe bună dreptate, orice eu este un tu viabil
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar contopi trei statuturi: cel al producătorului fizic al enunțului (individul care vorbește sau care scrie); cel al enunțătorului, punctul de reper al referinței deicticelor; cel al responsabilului de "acte ilocutorii"; fiecare enunțare realizează un act care modifică relațiile dintre interlocutori (aserțiune, promisiune, ordin etc.): se vorbește astfel despre acte "ilocu-torii", acte "de limbaj" sau acte "de discurs"142. Cel mai adesea, aceste statuturi sunt asumate simultan de cel care rostește un enunț. Când îi spunem, de exemplu, unui vecin "Mîine
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
decât la interpretarea neironică, dialogul poate continua, însă publicul este luat martor la caracterul scandalos al opiniilor susținute. Dacă naratorul-"locutor" nu ar recurge la ironie, el ar trebui să-și asume spusele și deci să-l contrazică violent pe interlocutor, punând astfel capăt acestor întâlniri fictive. Folosirea ironiei permite deci în același timp: menținerea cooperării conversaționale cu iezuitul, cooperare necesară pentru a-l face să vorbească; marcarea unei distanțe față de cazuistică; valorizarea naratorului (capabil să facă apel la ironie); devalorizarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
indirect. Asistăm la dispariția exclamațiilor, a interogațiilor, a imperativelor... din discursul citat. Se știe că orice enunțare este afectată de o modalitate globală (orice frază este fie interogativă, fie asertivă, fie exclamativă, fie imperativă) care definește o anumită relație dintre interlocutori. În măsura în care citatul din discursul indirect nu mai are autonomie enunțiativă, el pierde această modalitate și se confundă cu discursul care citează. Este cea mai vizibilă consecință a traducerii unui act de enunțare în conținut. "Vii?" devine, de exemplu: "L-a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trebuia unul aproape exploziv, care să strălucească pe peretele ăsta... exact așa cum își imaginase ea de prima dată... 226 Citind primele rânduri din incipit, ne-am putea gândi la un pur monolog interior: distanța față de momentul enunțării, absența naratorului, a interlocutorului, sintaxa dezlânată... Însă apariția non-persoanei ("că nu putea...") acolo unde ne-am fi așteptat la un "eu" încurcă puțin lucrurile. Prin urmare, suntem mai degrabă tentați să vedem aici un eșantion de discurs indirect liber, de vreme ce există un narator care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Dacă enunțătorul pune o întrebare, adică cere o informație, este pentru că el ignoră valoarea de adevăr a propoziției și așteaptă ca răspunsul să plaseze sau nu grupul nominal în categoria vizată; astfel, când întreabă: Luc este drăguț?, el îi cere interlocutorului să îl plaseze sau nu pe Luc în clasa ființelor drăguțe. Într-o asemenea structură, chiar dacă în afara contextului apare mai degrabă subiectiv, adjectivul tinde să fie interpretat ca obiectiv. În schimb, în exclamația: Cât este de drăguț Luc!, enunțătorul nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
neaceptând argumentele radiologice ale acestuia. Profesorul a sistat disputa precizând: “operația va decide”. Examenul anatomo-patologic al piesei prelevate intraoperator a confirmat diagnosticul preoperator al profesorului: tumoră cu mieloplaxe. Disputa fiind tranșată obiectiv, profesorul nu a făcut nicio observație la adresa insistentului interlocutor. În criza economică a anilor 1946-1947, conștient de efortul colaboratorilor, profesorul a fost apropiat de aceștia. Profesorul a fost un om sensibil și la suferințele pacienților săi fără posibilități materiale. Colaboratorii își reaminteau de numeroase cazuri În care postoperator profesorul
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
și pomenit nume de asemenea sportivi, din mai multe echipe franceze: Socol, Manta, Bălan, Toderașc și alții, de care, spre regretul meu, nu-mi mai aduc aminte. Afară de Marius Tincu, despre care voi scrie separat. Nu știu câtă plăcere i-a fă-cut interlocutorului meu, Laurent Moreau, dar am pomenit și de un timp ceva mai depărtat, când echi- pa de rugby a României învingea echipa Franței. Iar în acea echipă, dacă îmi amintesc bine, juca și ieșeanul din Dolhasca, Gigi Drobotă, care își
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
totuși Maramureșul, Rohia prea mici pentru un spirit a cărui erudiție copleșitoare pare că trece dincolo de orice, ca să se reverse dincoace de orice? R.D.M.: Să știți că erudiția aceasta, pe care Steinhardt neîndoielnic o avea, nu-l copleșea niciodată pe interlocutorul său. Avea o grijă pentru interlocutor, ancorată în bunul simț, astfel că putea să dialogheze fără să te strivească cu erudiția lui. A.S.: Fără să epateze? R.D.M.: Da, fără să epateze. Era ceea ce am numi modelul ideal al cărturarului: cel
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
un spirit a cărui erudiție copleșitoare pare că trece dincolo de orice, ca să se reverse dincoace de orice? R.D.M.: Să știți că erudiția aceasta, pe care Steinhardt neîndoielnic o avea, nu-l copleșea niciodată pe interlocutorul său. Avea o grijă pentru interlocutor, ancorată în bunul simț, astfel că putea să dialogheze fără să te strivească cu erudiția lui. A.S.: Fără să epateze? R.D.M.: Da, fără să epateze. Era ceea ce am numi modelul ideal al cărturarului: cel care îmbină erudiția cu smerenia. A.S.
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
dezbateri în jurul lui Steinhardt au căpătat, adeseori, un caracter stereotip. Este ceea ce am încercat să evit în aceste trei dialoguri. Am vrut ca aceste convorbiri să fie cât mai deschise cu putință și, în măsura în care era posibil, mi-am dorit ca interlocutorul meu, indiferent cine este el, să resimtă în acestea o provocare. Un alt aspect pe care aș vrea să-l subliniez este acela că toate cele trei interviuri s-au realizat prin dialog față către față, ca să spun așa, adică
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
arhim. Serafim Man, stareț al Mănăstirii Rohia la vremea respectivă și cel care-l călugărește clandestin în 16 august 1980. Azi Serafim Man e considerat unul dintre marii duhovnici români contemporani. Deși inferior din punct de vedere intelectual celorlalți doi interlocutori, părintele Serafim m-a impresionat în mod profund. Din fiecare răspuns al său simți modestia, discreția și generozitatea pe de-o parte, dar și hotărârea, curajul, înțelepciunea care fac din el un călugăr autentic și care i-au făcut lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
oblăduirii nu voi să am tovaroși; șade și rău, părinte, să-ți pui mintea cu copiii.“ Faptele se petreceau în 1823; fără cunoașterea lor, nu am înțelege tonul polemic al prefeței din 1828 și nici structura ei dialogică. Așa-zisul „interlocutor imaginar“ de acolo, cum îl numim din obișnuință, nu e deloc un produs al imaginației. Prin Gramatica românească tipărită la Sibiu în 1828, simplificarea ortografică inițiată în clasele de la Sf. Sava ajunge la cunoștința generală. Dar în ce consta exact
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]