4,649 matches
-
lui Ishiguro. Drumul duce de la faimosul pictor care putea lansa sau distruge o carieră (Ono le-a făcut pe ambele) la bătrânul pictor uitat, cu un trecut rușinos. Conversații pe furiș și reproșuri nerostite creează un permanent sentiment de culpabilitate. Intriga e construită din mici fragmente. Ea se poate deduce din amintirile pictorului, din fierbintea lume plutitoare a inteligenței și sensibilității lui. Istoriile sunt parțiale și trebuiesc sudate la un loc. Romanul asistă neputincios la înlocuirea binelui cu răul (la fel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e un ocean de adevăruri contradictorii. Dreptatea și nedreptatea sunt interschimbabile, în final. Iată punctul unde inteligența vie a autoarei frizează patologicul, nebunia. La finalul oricăruia dintre romanele ei, lectorul caută certitudini și se înneacă în întrebări. Nu contează că intriga e neîncheiată; aceasta e deja o invenție depășită. Ne copleșește capacitatea romancierei de a ne popula mintea cu posibilități, cu idei neterminate, cu dorința uriașă de a continua să explorăm. Pofta de a gândi și a scrie a lui Doris
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Onestitatea ei demontează orice acuzație. Mobilitatea intelectuală a acestei non-comuniste și non-feministe care s-a delectat cu ambele și apoi s-a dezis de ea însăși o fac un creator de mare forță. Eroii ei sunt mai reali decât realul. Intrigile ei ciuntite de lipsa oricărui final sunt coșmaruri de care, odată ce i-am citit romanele, nu mai scăpăm. Visele ei frumoase și urâte, greșite ori lăudabile trec definitiv în subconștientul lecturii. "Mi s-au aplicat toate etichetele posibile, de la scriitor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mișcă marionetele. Ceea ce unește personajele este faptul că toate merg la cinema în weekend, toate par să se proiecteze pe ecran. David Lodge începe prin a le radiografia gândurile în manieră Joyceană. Către sfârșit își schimbă maniera și alege o intrigă à la Hardy, cu presimțiri și coincidențe. Romanul nu are o intrigă unitară. Există o povestire în prim plan, cea a lui Clare și Mark (fosta aspirantă la călugărie și tânărul care decide să se facă preot tocmai când fata
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în weekend, toate par să se proiecteze pe ecran. David Lodge începe prin a le radiografia gândurile în manieră Joyceană. Către sfârșit își schimbă maniera și alege o intrigă à la Hardy, cu presimțiri și coincidențe. Romanul nu are o intrigă unitară. Există o povestire în prim plan, cea a lui Clare și Mark (fosta aspirantă la călugărie și tânărul care decide să se facă preot tocmai când fata se așteaptă cel mai puțin), înconjurată de un curcubeu de incidente, fragmente
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost predat editurii în decembrie 1968, înainte ca Lodge să plece din Anglia pentru șase luni, ca profesor la Berkeley, California. Era al patrulea roman pe care îl publica și autorul avea deja o experiență în spate. Cartea are intrigă, atmosferă, personaje și chiar o vagă tentativă de a oferi un final. Timothy Young crește într-o Anglie postbelică mizeră, de unde sora lui, Kate, reușește să scape angajându-se ca secretară în armata americană. Povestirea e obsedată de sex și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de vedere al lui Timothy Young, elev, talentat la desen, pe punctul de a decide dacă va urma cursuri universitare de arhitectură. Cartea se sfârșește când Tim este el însuși universitar. Domeniul lui este "Studiul mediului", mai ales "renovarea urbanistică". Intriga e o evadare înceată dar sigură din "adăpost". Totul începe cu un adăpost adevărat împotriva bombelor, apoi adăpostul familiei, care l-ar dori pe Tim ancorat într-o slujbă sigură, adăpostul geografic reprezentat de Anglia, și, nu în ultimul rând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Work. Pentru moment, pe primul loc e umorul. Să-i fie autorului frică de complicațiile psihologice ale romanului modern? * * * Small World (1984), "O idilă universitară", continuă în aceeași tonalitate. Coincidențele se țin lanț. O lume de conferințe universitare, aventuri amoroase, intrigi. Persse McGarrigle, din Dublin, participă la o conferință în Rummidge și se îndrăgostește de Angelica Pabst. Suntem în 1979. Povestirea ne duce în Italia, Franța, Olanda și America. Angelica are o soră geamănă, care e prostituată de lux. Urmărind-o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din ochi. Când auzi un nume, trebuie să te gândești îndelung care e istoria lui. Nu întotdeauna izbutești să-ți amintești. Manevra multor Desperado de a alterna scurte străfulgerări e amețitoare și David Lodge e inventiv, dar insuficient de ordonat. Intriga e o harababură. Superficialitatea personajelor, pe care nu le cunoaștem niciodată în profunzime, ne deprimă. Autorul ne captează interesul, dar procedeele lui nu sunt suficiente ca să-l mențină, să ne pună pe gânduri când cartea ia sfârșit. Trăsăturile care fac
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nu se mai mulțumesc cu simple fapte. Când Lodge încearcă să ignore Fluxul conștiinței și mai că se îneacă în vârtejuri de incidente, e un Desperado tipic, în căutarea unei abordări originale. O reușită este Nice Work, care reunește intrigă (incidente într-o ordine inteligibilă), umor, realism și psihologie. În unele capitole chiar stoarce câte un strop de compasiune. În mod obișnuit detașat de personaje, Lodge reușește să se implice în încurcăturile lui Robyn și Vic. Așa se salvează Nice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prejudecată": titlu rău tălmăcit). Spuneam cândva că e o trăsătură Desperado să înlocuiești idila, basmul, cu singurătate, tandrețe, sex, chiar homosexualitate. Moderniștii nu o aveau, deși de la Virginia Woolf a pornit teoria că romanul nu are nevoie de love interest (intrigă sentimentală), cum zicea ea în Modern Fiction (The Common Reader) în 1919. Abia după Modernism, după 1950 (perioadă în care există care are cel puțin două valuri până azi) încep autorii să aplice cu adevărat ceea ce Virginia Woolf predicase și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Affair (1951). Ironia lui Lodge face încercările ei să pară hilare. Conștiința naratorului nu permite ființelor lui decât să gândească. Chiar și sexul e doar un gând consemnat în jurnalele celor doi eroi, cu vorbe mai degrabă inteligente decât senzuale. Intriga romanului, rolul sentimentului în ea sunt mici. Martin, bărbatul lui Helen, a murit. Ea e scriitoare și vine să predea creative writing (disciplină tipic englezească, la care latinii nu par a se fi gândit, din moment ce nici nu au un cuvânt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
complicații în final. Perspectiva morții reduce dramatic apetitul sexual și Ralph uită de Helen cu totul. Carrie uită și ea de aventura ei. În cele din urmă ajungem să ne întrebăm dacă eroii au memorie afectivă. Singurătatea lor e totală. Intriga acestui roman e o încâlceală de incidente care se dovedesc utile narațiunii la un moment dat. Ceea ce face romanul interesant e varietatea modurilor narative. Alternează trei procedee, în mare. Mai întâi Ralph dictează printr-un casetofon direct computerului (ori scrie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înainte de toate "probă... probă.". Helen scrie la laptop, iar Ralph înregistrează la casetofon, dictează ori scrie la computer. Ambii eroi descriu aceleași incidente, drept care avem două puncte de vedere diferite, plus cel al lui Carrie, care e citată de Helen. Intriga se axează pe binecunoscutul triunghi, dar hazul se declanșează abia când Ralph îi propune lui Helen să "facă schimb" de jurnale. În clipa aceea ne dăm seama cât de individualizate sunt vocile, cât de intim e ce spune fiecare, cât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pună pălăria altui autor, să se joace cu uneltele acestuia. David Lodge e de fapt un colecționar de procedee. Romanul Thinks... e o demonstrație de șiretlicuri narative. Pentru autor e important ca lectorul să vadă jocul, nu să participe la intrigă. Jocul din acest roman s-ar putea numi "ghici cine gândește aici". Când Ralph, când Helen, când lectorul însuși, care se identifică cu fiecare erou creat de Lodge. Lodge captează lectorul și-l aduce să aprobe ceea ce n-ar fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
strada, o să trăiești mereu. Limbajul acestor poeme e precis ca proza și plin de suspans ca ultimele vorbe ale unui roman. Fleur Adcock nu e amatoare de finaluri fericite, dar poemele ei creează o senzație de final, poemele sunt o intrigă în miniatură. Adcock e mândră de incisivitatea versului ei. Advice to a Discarded Lover (Sfat dat unui iubit părăsit) descrie o "legătură sfârșită" în imagini cum ar fi cadavru, descompunere, viermuială. "Văd / în tine viermi scoțând capul", i se spune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
facem (lectorul trebuie să ajungă la o comuniune cu textul), dar e pe riscul nostru. Toate poemele lui Adcock sunt astfel de riscuri solitare, acte de bravură ridiculizate. Din ce în ce mai multe romane Desperado se apleacă asupra vârstei de mijloc, își iau intriga din îmbătrânire și nu din iubire. E un semn Desperado faptul că poezia readuce vârsta de mijloc în prim plan, că spune clipei, " Rămâi, ești așa de frumoasă". Acesta este complexul Faust al poeziei Desperado, iar pentru Fleur Adcock el
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
individul în stilul prozei mele oferind astfel lectorului receptiv un mijloc de a descifra natura exactă a scrierilor lui. LV. Cu ce începi, când te apuci de un roman? O stare de spirit, o istorie? Îți faci un plan al intrigii? PA. Întotdeauna am mai întâi istoria, dar cu greu se poate face o separare între poveste și "starea de spirit" pe care încerc s-o induc. LV. Moartea e o temă obsesivă pentru sensibilitatea Desperado, de la Graham Swift (Last Orders
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
detectarea unei teorii literare, căutați-o. Nu văd de ce nu ați găsi-o, în fond, chiar dacă ea nu are nimic de-a face cu intenția mea. Dacă teoria se află în narațiune, e-n ordine. Alții mă citesc doar pentru intrigă, ceea ce e la fel de bine din punctul meu de vedere. Unii caută conștiința istorică evocată... Orice lectură e bună, câtă vreme sunt citit. Student: Unii eroi ai Dvs, cum ar fi Nicholas Dyer, recurg la ocultism pentru a comunica cu trecutul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să fac o carte din acest procedeu, dar ar fi interesant. Sigur, numai copiii știu dacă le-ar place. Student: Când scrieți romane, ce e mai important: povestea, personajele, limbajul, îmbinarea vorbelor? PA: Toate sunt la fel de importante. Nu pun nici intriga, nici eroii pe primul plan. Pe primul loc dacă există așa ceva e limbajul, felul cum scriu, ce iese. Limbajul creează și eroii și intriga. Sună stupid, însă cu multe din cărțile mele habar n-aveam ce va urma până ce nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e mai important: povestea, personajele, limbajul, îmbinarea vorbelor? PA: Toate sunt la fel de importante. Nu pun nici intriga, nici eroii pe primul plan. Pe primul loc dacă există așa ceva e limbajul, felul cum scriu, ce iese. Limbajul creează și eroii și intriga. Sună stupid, însă cu multe din cărțile mele habar n-aveam ce va urma până ce nu-mi spuneau cuvintele încotro mă îndrept. Sigur că uneori schițezi elementele importante ale intrigii, ca un fel de viziune mentală, dar înșiruirea capitolelor, narațiunea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
felul cum scriu, ce iese. Limbajul creează și eroii și intriga. Sună stupid, însă cu multe din cărțile mele habar n-aveam ce va urma până ce nu-mi spuneau cuvintele încotro mă îndrept. Sigur că uneori schițezi elementele importante ale intrigii, ca un fel de viziune mentală, dar înșiruirea capitolelor, narațiunea, e invaraibil determinată de expresie și câteodată perosnajele se ivesc dintr-o greșeală, când nici nu le așteptai, o întorsătură de frază, o descriere și gata, personajul prinde viață, intră
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o schimbă. Totul se trage din actul concret de a așterne vorbe pe hârtie. Cum am mai zis, scrisul e scris, iar experiența scrisului este esențială în crearea oricărui fel de carte, roman ori altceva. Student: Dacă vă schițați uneori intriga în minte, vi s-a întâmplat vreodată să ajungeți unde nici nu v-ați fi așteptat la început? PA: Mai tot timpul. Nu în biografii, unde, evident, perosnajul a existat și nu te poți juca prea mult cu datele lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
romane polițiste te silește să fii cu ochii pe acțiune înainte de toate. Scrii aceste romane cu pseudonim fiindcă intenționezi să ajungi, în restul operei, mai departe, ori în alt punct decât intriga? JB. Sigur, romanele polițiste sunt mai axate pe intrigă, cu toate că unul dintre reproșurile aduse romanelor mele polițiste a fost că prea au multă atmosferă, creație de personaje și stare de spirit amenințătoare, în loc să ofere acțiune. Cele patru romane polițiste ale mele au fost scrise rapid, ca relaxare. Nu le
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
recentă de a pune artistul să explice ceva de îndată ce creația s-a încheiat e absurdă. Iar artiștii nu se prea pricep la asta, oricum. LV. Consideri că romanul "îi va supraviețui și lui Dumnezeu". Izvorăște oare vitalitatea lui din limbă, intrigă sau o tehnică ce trebuie permanent inovată? Este inovația un factor ce mărește sau reduce șansa la supraviețuire a romanului? JB. Da, chiar cred că Dumnezeu a fost născocit de un romancier (deși mă mai pot răzgândi, dacă am un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]