5,195 matches
-
bălăbăneam picioarele pe marginea podului, lăsându-le să se scalde în zburătorul curcubeu de spumă. Încercam o sumbră plăcere fatalistă să urmăresc valurile, năvălind în groapa rotundă, adâncă și misterioasă, autonimicindu-se în furia clocotitoare a apelor potrivnice de care se izbeau, și pulverizându-se în spumă lăptoasă. Pe urmă, când fluxul se sugea, se pornea în cazan un vârtej mânios care smântânea apa într-o volbură circulară, în graba ei disperată de a se repezi prin canalul strâmt de sub arcul podului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ceva mai departe, ondulându-se și fulgerând lumini, de parcă talgere mari argintii pluteau la suprafața ei. Orizontul se trasa ca o dungă de aur. Mormane de valuri pântecoase dar foarte netede înaintau spre mine, înspumându-se în tăcere când se izbeau de stânci; în mișcarea lor grațioasă, dar de o regularitate și un automatism ca de mașină, exista parcă o mută amenințare. Am așteptat nerăbdător ca junele Titus să-și isprăvească înotul. Nu era nimerit să-și vadă de distracțiile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stai de vorbă cu ea? Ai înnebunit? În momentul acela am auzit un zgomot cumplit, de fapt, zgomotul de care mă temusem de când mă îmbarcasem în primejdioasa mea aventură. În camera de sus, Hartley începuse deodată să strige și să izbească cu pumnii în ușă: „Dă-mi drumul, dă-mi drumul!“. Am alergat afară din bucătărie, trântind ușa în urma mea, și am zbughit-o pe scări. Când am ajuns la ușa lui Hartley, ea continua să strige și să bată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scări. Când am ajuns la ușa lui Hartley, ea continua să strige și să bată cu pumnii în ușă. Era pentru prima oară că făcea așa ceva. „Dă-mi drumul! Dă-mi drumul!“ Aș fi vrut să strig și eu. Am izbit nebunește cu pumnul în ușă. — Încetează! Termină o dată! Taci! Încetează să strigi, te rog! Tăcere. Am alergat din nou pe scări în jos. Din bucătărie nu se auzea nici un murmur. Am ieșit pe ușa din față, am luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
radiator, stâlcind caroseria, și apoi se prăvăli pe drum. Peregrine scoase un urlet de furie. Titus sărise afară din mașină și eu l-am urmat. Gilbert rămăsese locului, neclintit. James trecu la volan, și cu mâna înfășurată într-o batistă izbi sticla parbrizului, făcând o gaură. Apoi ieși și el. — Acolo! Acolo! striga Peregrine, arătând în sus. O piatră trecu razant pe lângă capul meu. M-am uitat în sus și, profilată pe cerul albastru, am văzut-o pe Rosina. Se lăsase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gură de aer. În același timp, eram în stare să-mi spun: „Acesta e sfârșitul“. Luptam, întregul meu trup se zbătea, strivit până la insensibilitate într-o vâltoare de forțe ce păreau să mă dezmembreze. Pe urmă, capul mi s-a izbit violent de stânca netedă și mi-am pierdut cunoștința. Zăceam întins pe spate, pe stânci. Am deschid ochii și am văzut o stea. Avusesem un ciudat vis familiar, deși niciodată nu mai visasem asemenea vis. Am visat că vărul James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l vârâră în ambulanță. Niște automobile se opriseră în jur. Mașina poliției plecase, ca să-i informeze pe părinți, la Nibletts. Verdictul anchetei fusese: „Deces în urma unui accident“. Titus murise în urma unei lovituri la cap. Se bănuia că un val îl izbise de o stâncă. Ce s-a întâmplat exact a rămas pentru totdeauna un mister. Oricum, pentru mine, devenise orbitor de clar că Titus fusese ucis. Aveam de-a face cu un nebun omicid. Mâna care nu reușise să mă omoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frânt, mort de istoveală. Când s-a suit pe creștet, s-a prăbușit de-a dreptul pe jos. Ce cred eu că s-a-ntâmplat e că s-a trudit să iasă și valurile l-au măturat și l-au izbit de stânci. Pun rămășag c-așa s-a întâmplat. Nu trebuia să-l lași să înoate acolo. Marea asta-i ucigașă, ți-am atras atenția, ții minte? — Da. N-ar fi trebuit să se întâmple așa. Am pornit mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Arkwright. Titus refuzase să se lase înfrânt de „munte“. Încercase în repetate rânduri să se agațe, și de fiecare dată valurile compacte îl smulgeau îndărăt. Și la urmă, când era istovit și disperat, un val și mai masiv l-a izbit de stâncă. Am intrat în bucătărie și mi-am turnat puțin whisky din sticla lui Perry. Pe ușa deschisă pătrundea briza mării, și auzeam perdeaua de mărgele clincănind pe palier. Am băut paharul de whisky. Acum, întregul univers depindea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căderea aceea în puțul cu ape clocotitoare, la „cunoașterea“ faptului că mor, la verdele apei de peste creștetul meu, vizibil chiar în lumina tulbure. Și atunci mi-am amintit că numai cu o frântură de secundă înainte de a mi se fi izbit capul de stâncă și de a mă fi cufundat în beznă, văzusem altceva. Văzusem lângă capul meu un alt cap mic și straniu, cu dinți înfiorători, și un gât lung, negru și arcuit. Monstruosul șarpe marin fusese în cazan, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la nivelul capului lui, iar trupul mi s-a lipit de trupul lui. Îmi mai aduc aminte și de o senzație de căldură și că abia în acel moment mi-am pierdut cunoștința. Dar asta înseamnă că nu mi-am izbit capul de stâncă și că nu am suferit din cauza traumatismului? Mi-am atins ceafa și am simțit un cucui încă distinct și destul de sensibil. Firește, e posibil să mă fi izbit ceva mai înainte, fără să-mi fi pierdut cunoștința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pierdut cunoștința. Dar asta înseamnă că nu mi-am izbit capul de stâncă și că nu am suferit din cauza traumatismului? Mi-am atins ceafa și am simțit un cucui încă distinct și destul de sensibil. Firește, e posibil să mă fi izbit ceva mai înainte, fără să-mi fi pierdut cunoștința pe loc. Și atunci când am văzut monstrul, dacă într-adevăr l-am văzut? O fi văzut și James monstrul? Și de ce rândurile mele mnemotehnice nu cuprind nici o referire la monstru? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adevăr l-am văzut? O fi văzut și James monstrul? Și de ce rândurile mele mnemotehnice nu cuprind nici o referire la monstru? Și ce avusesem oare de gând să scriu când nu am mai fost în stare? Desigur, dacă m-am izbit cu capul de stâncă după ce am văzut monstrul marin, e posibil să fi uitat de apariția lui când am ajuns să pot scrie, deși mi-am putut aduce aminte de felul în care m-a salvat James. Și de ce uitasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
totul revăzut prin prisma unei semnificații mai înalte, luminoase, tolerante, ambigue, învăluite într-un calm spiritual, rezultat din stingerea oricărei pasiuni. Și totuși viața, spre deosebire de artă, are un enervant mod al ei de a face salturi înainte, de a se izbi și a se târî șchiopătând, dizolvându-și convertirile, aruncând umbra îndoielii asupra hotărârilor și, în general, ilustrând imposibilitatea de a trăi în seninătate și virtute de acum și până în vecii vecilor; așa încât mi-am spus că aș mai putea continua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chioșcuri din astea și câteva hoteluri, castelul. Dar după un timp a făcut iar dreapta. Și pe urmă stânga și s-a oprit. Unde mă împușcă? Unde? Au coborât, m-au luat de mână, am intrat undeva, și m-a izbit un aer cald și de loc curat, proaspăt, de var proaspăt... Cam în ce perioadă se întâmpla asta? Era sfârșitul lui noiembrie cred... Și în loc să fiu împușcat m-am trezit într-o celulă curată, cu calorifer îngropat în perete, și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ministerială va determina perimetrele, redevența și termenul. Articolul 260 Actele sau formalită��ile de orice fel, privitoare la drepturi miniere dobândite de la particulari și care sînt contrarii dispozițiunilor Constituției și legii în vigoare la data încheierii sau efectuării lor, sînt izbite de nulitate. Ministerul Public va cere să se constate nulitatea lor. Articolul 261 Reprezentanții incapabililor vor fi abilități pentru orice fel de acte referitoare la drepturile miniere ale acestora de către judecătorul de ocol al domiciliului lor. Articolul 262 Validarea are
DECRET nr. 2.294 din 3 iulie 1924 privind Legea minelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133527_a_134856]
-
copilului, dispersia familiei, Încercarea de a restitui educației familiale prestigiul (pe care l-a avut până la introducerea Învățămantului obligatoriu), progresele sociologiei și psihologiei, precum și alte cauze au dus la neînțelegerea faptului că orice sistem de educație rămâne neputincios dacă se izbește de indiferența sau opoziția părinților. Școala capătă astfel o misiune suplimentară. Au existat Întotdeauna educatori excelenți și părinți iubitori, care nu și-au pus probabil atâtea probleme și totuși au reușit foarte bine; dar poate că acest lucru era mai
ABC ACTIVITATI EXTRASCOLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/765_a_1502]
-
ani îmi pare în lume c-am trăit,/Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit” (Idem, p. 107), de progresie (rar): „Cu trecerea anilor, el devine tot mai indiferent.”, instrumental: „Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,/Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!” (Idem, p. 116), cauzal: „Nici nu se mai poate citi de frig.”, final: „Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,/ Spre ură și blestemuri aș vrea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propozițiilor introduse, în funcție de cazul la care se situează: • genitiv: atributivă: „Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut.” (L. Blaga) • dativ: completivă indirectă: „Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!” (M. Eminescu) • acuzativ: însoțit de morfemul pe: completivă directă: „La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât.” (M. Eminescu), precedat de prepozițiile despre, la, pentru: completivă indirectă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantive sau printr-o propoziție: „Nu mi s-a urât mie cu binele ci de tine-i rău.” (M.Eminescu, P.L., 12), „Iar tovarășului dumitale i se cuvin patru lei...” (I. Creangă, 114), „Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!” (M. Eminescu, I, 117) Complementul indirect analitic Complementul indirect realizat prin pluralul pronumelui personal, forma scurtă de dativ, poate fi reluat sau anticipat printr-un complement multiplu analitic: „Le-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se impune ca marcă distinctivă a identității lor sintactice de atribut: „Și cum vin cu drum de fier / Toate cântecele pier Zboară păsările toate / De neagra străinătate.” (M. Eminescu, I, 182) „Când era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, căzând, se izbi de o poartă de aramă.” (M. Eminescu, P.L., 5) Recțiunea orientează flexiunea când atributul se realizează prin substantiv sau pronume. Regentul impune termenului-atribut cazurile: • nominativ 43: „Este un conifer cu lemn foarte prețios, întâlnit foarte mult în munții Alpi...” (Flori
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui educației familiale prestigiul (pe care l-a avut până la introducerea învățămantului obligatoriu), progresele sociologiei și psihologiei, precum și alte cauze au dus la neînțelegerea faptului că orice sistem de educație rămâne neputincios dacă se izbește de indiferența sau opoziția părinților. Școala capătă astfel o misiune suplimentară. Au existat întotdeauna educatori excelenți și părinți iubitori, care nu și-au pus probabil atâtea probleme și totuși au reușit foarte bine; dar poate că acest lucru era mai
ABC ACTIVIT??I EXTRA?COLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/83158_a_84483]
-
doianu. Castelul de la Cârjoaia Săpat la o adâncime de 15 metri, beciul Vlădoianu are dimensiuni impresionante. Până jos se poate ajunge după ce ai coborât niște trepte înalte din lespezi de piatră. În plină arșiță de vară, răcoarea beciului Vlădoianu te izbește imediat ce ai coborât primele trepte. Lung de 30 de metri și înalt de circa 6 metri, în beciul Vlădoianu se pot păstra pest e 100.00 0 de litri de vin. Se mai păstrează și astăzi crama în care boierul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de frugalitatea și lipsa de finețe a gustării. Căpitanul Ilie Turculeț, cu gravitate, cuprin se în mâ na stângă o ceapă care i se păruse mai în culoarea raculu i fiert. Potrivind-o la marginea mesei și ținând o strâns, izbi scurt cu p umnul drept zdrobind-o. Plecându-și spre ea nasul, alese o bucată albă de miez, o presură cu sare, frânse o margine de pâine și începu să mestece cu plăcere din aceste două elemente, adăugând și brânză
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
facem decât lucruri inutile. Omul va muri atunci când i se va interzice cunoașterea... Fiecare om este în lumea asta pe sufletul lui. Să rămânem în lume doar cu profunzimile gândului și cu iubirea de oameni. Interesant că în iubire ne izbim de egoismul oamenilor: Vor să-i iubim în exclusivitate. Nu înțeleg dragostea decât ca exclusivitate. Unde nu este exclusivitate, nu este iubire... Suntem forțați să iubim în exclusivitate sau suntem îndepărtați... Unde are loc dragostea creștină? Unii nu înțeleg ce
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]