KorAP: Find »[drukola/base=jura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...179 180 181 ...323 >

8,051 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

În căutare de afaceri În care să-și bage nasul, i-a asasinat pe Cathcart și alți cinci nevinovați aflați acolo ca subterfugiu. Credem că dacă asasinatele sînt rezultatul unei combinații legate de pornografie, am putea deveni și noi victime. Jurăm că depoziția de față este adevărată și că nu a fost obținută sub constrîngere fizică sau mentală. Frații bătură din palme. Kellerman spuse: — Clienții mei așteaptă cu plăcere Întrebări. Lowe arătă spre dormitor. — După ce voi discuta cu colegii mei. Intrară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
pricina. Foi albastre, ude leoarcă... de la transpirația lui. Unde e cazată trupa? — La Biltmore, dar nu o știi de la Natsky. — S-a făcut, pentru că e vorba de crimă cu premeditare și eu n-am fost aici. — SÎnt ca Sfinxul, Îți jur. Dumnezeule, Spade și echipa lui de panarame! Dumnezeule, știi cîți bani a-ncasat anul trecut? *** Îi comunică lui Ellis Loew pista. Loew sări ca ars: — Ți-am zis să te ții deoparte! Am detașat la caz trei oameni civilizați și o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Barney. Hub rachmones, Meyer, prietenul meu drag. ?????? S-ar putea să fi dat de ceva. Frații Englekling s-au Întîlnit cu Cohen În celula lui și l-au informat de planul lui Duke Cathcart cu marfa porno. Mickey s-a jurat că n-a spus nimănui. Goldman a aflat și a decis să se bage În afacere. L-a trimis pe Van Gelder să-l lichideze pe Cathcart - sau, poate, să cumpere o parte din afacere. ????? Cum? ????? A PLASAT CUMVA UN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Pot să-l pun pe gardian să plaseze pariul“. Cohen: „O mie pe Basilio. Porcușorul ăla e rău de tot. Și treci și pe la infirmierie să vezi ce-i cu Davey. Dumnezeule, ticăloșii ăia l-au transformat Într-o gulie! Jur să nu dau colțul pînă nu-i fac piure de legume!“ Voci suprapuse, mormăieli, Mickey gîngurind, cîinele lui chelălăind. Fixarea În timp a momentului: Goldman și Cohen fuseseră deja atacați. Mickey punea anticipat un pariu pe lupta dintre Robinson și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
atele, capul ras, plin de suturi. La mîini nici o atelă - păreau solide. Gura plină de sîrme Îi dădea un aspect de tont. Lynn rămase la cîțiva pași distanță. White Încercă să zîmbească și reuși doar să se strîmbe. Ed spuse: — Jur să-l Înfund pe Dudley! Îți jur că am s-o fac! White Îi luă mîinile și i le strînse pînă tresăriră amîndoi. Ed spuse: — Mulțumesc pentru imbold. Printre sîrme, Bud se sili să zîmbească și să rîdă. Ed Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
mîini nici o atelă - păreau solide. Gura plină de sîrme Îi dădea un aspect de tont. Lynn rămase la cîțiva pași distanță. White Încercă să zîmbească și reuși doar să se strîmbe. Ed spuse: — Jur să-l Înfund pe Dudley! Îți jur că am s-o fac! White Îi luă mîinile și i le strînse pînă tresăriră amîndoi. Ed spuse: — Mulțumesc pentru imbold. Printre sîrme, Bud se sili să zîmbească și să rîdă. Ed Îi atinse fața. — Tu ai fost mîntuirea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

vreun bilet că a plecat și unde s-a dus, să încuie casa, păstrând cheia cu grijă, să n-o piardă, absolut convinsă fiind că va mai avea nevoie de ea, apoi, cu ajutorul menajerei, pe care a pus-o să jure pe tot ce avea ea mai scump că își va ține gura și nu va spune nimănui unde s-a dus, să târâie cufărul și geamantanul până la tramvai, iar la gară să ia primul tren, spre uimirea copiilor, mari de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
potrivit criteriilor avansate cândva de fostul ei soț, o decădere considerabilă. Acum, gândindu-se mai bine, îi pare rău uneori că a fost atât de radicală - să-l fi iubit mai mult decât merita, deși în acele vremuri ar fi jurat că nu? Și cum ar fi putut fi altfel decât radicală, când îi era dat să trăiască fapte pe care nu și le imagianse, nu după călătoria cu trenul, de la Paris la București, în tinerețea ei, dar nici mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
se înțeleagă cu gazdele lor. În engleză. Delegația s-a întors după trei zile, fără Meme. Fusese trimis mai departe, într-altă țară africană, nimeni nu știa unde, se spunea că era „într-o misiune“, probabil alt zvon. Cineva se jura că îl auzise vorbind la Vocea Americii, parcă despre un colocviu româno-american organizat cu multe luni în urmă, nu era sigur. Alții erau în stare să bage mână-n foc că a rămas în străinătate și că zvonul cu țara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

vor duce? Mi-am ratat șansa... — Ți-ai ratat... începu Mortimer, dar se stăpâni. Se duse la fereastră și încercă să adopte un ton neutru când spuse: Da, desigur... anumite împrejurări trebuie luate în seamă. Fereastra bibliotecii, de pildă. Pyle jură că a încuiat-o ca de obicei, și totuși acest om, acest hoț, oricine o fi el, nu pare s-o fi forțat în nici un fel. Presupun că nu se întâmplă să știi ceva... Se opri. Uite ce-ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
același timp. Ai mai fost aici? Nu, nu. Am citit despre el undeva. Era desigur o minciună, de vreme ce ne aflam exact în locul unde mama și cu mine avusesem ultima ceartă explozivă, după care încă nu se refăcuse relația dintre noi. Jurasem să nu mai vin niciodată aici, de teamă că vreun membru al personalului m-ar putea recunoaște și ar face vreo aluzie stânjenitoare - pentru că ne dădusem în spectacol atunci - dar acum, descoperind că eram calmat și înveselit de prezența Fionei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
într-alta prin pasajele întunecate acoperite cu covoare subțiri, neliniștea începu să se transforme în ceva asemănător cu panica. Avea totodată senzația - știa că e o senzație ridicolă - că nu era singur în această parte a casei. Ar fi putut jura că a auzit uși deschizându-se și închizându-se pe furiș și chiar că - o dată sau de două ori - zărise în treacăt ceva mișcându-se în colțul cel mai întunecat al unui palier. Acest sentiment nu era complet alungat nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

la telefon cu ei. Sau cum catalogau la nesfârșit pe ecranele calculatoarelor informații adunate ani de zile și făceau luni Întregi cercetări pe teme lipsite de importanță, numai pentru a le da șefilor impresia că sunt productivi la culme. Se jurau cu toții că se tâmpiseră În scurtul răstimp scurs de la absolvire și că nu părea să existe scăpare. Nu mi-o fi plăcând mie lumea modei, dar, era clar, preferam să fac ceva „plăcut“ toată ziua decât să fiu prinsă Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Am achitat consumația și ne-am Îmbrățișat, după care ea s-a străduit să-mi explice cum să ajung de la intersecția lui Seventh Avenue cu Christopher Street până la mine acasă, adică de la un capăt al orașului la celălalt. M-am jurat pe toate cele că am Înțeles exact de unde să iau metroul și de acolo autobuzul 6 și cum să merg apoi pe jos de la stația de pe 96 Street până la mine acasă, dar de cum a plecat, am sărit Într-un taxi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
marcat, casiera minionă s-a uitat mai Întâi la supă, apoi la șoldurile mele. Chiar s-a uitat oare? Mă obișnuisem deja ca lumea să mă măsoare din cap până-n picioare ori de câte ori mă duceam undeva, așa că aș fi putut să jur că m-a privit cu aceeași expresie pe care aș arbora-o eu la vederea unui ins de vreo două sute cincizeci de kilograme cu opt sandvișuri Big Mac În fața lui: adică ridicând ușurel din sprâncene, ca pentru a Întreba: „Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fi știut el ce plimbase cel mai bun șofer al lui prin tot orașul! — Păi, e foarte ciudat, că am primit un mesaj de la Miranda care zicea că nu a primit coletul, și am vorbit cu șoferul de aici, care jură că l-a predat la aeroport, cu pilotul, care jură că l-a transportat la Paris și l-a predat șoferului tău, și acum tu spui că a sosit la hotel. Cum e posibil ca ea să nu-l fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
lui prin tot orașul! — Păi, e foarte ciudat, că am primit un mesaj de la Miranda care zicea că nu a primit coletul, și am vorbit cu șoferul de aici, care jură că l-a predat la aeroport, cu pilotul, care jură că l-a transportat la Paris și l-a predat șoferului tău, și acum tu spui că a sosit la hotel. Cum e posibil ca ea să nu-l fi primit? Se pare că singura metodă de a rezolva misterul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Încălțări care nu aveau altă funcțiune decât aceea de a arăta șmecherește. Regulamentul În domeniul vestimentar - tacit sau altminteri - era, firește, mai relaxat când Miranda era plecată, dar, cu toate că toți angajații arătau fantastic, fiecare dintre ei purta câte ceva despre care jura că nu ar purta niciodată și sub nici o formă În fața Mirandei. Adidașii mei Împletiți, de un roșu țipător, erau un exemplu perfect În acest sens. Când am ajuns Înapoi În birou mă treceau deja toate apele. — Am adus toate ziarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
obosită să mai fiu recunoscătoare că nu trebuie să mă alătur oamenilor de rând din metrou, și am zis cu voce răgușită: — Madison 640. Repede, te rog. Taximetristul m-a privit În oglinda retrovizoare - cu oarecare milă, aș putea să jur - și a zis: — A, da. Elias-Clark Building. Am luat-o la stânga pe 97 Street și din nou la stânga pe Lex, am trecut ca-n zbor de semafoare, toate pe verde, până pe 59 Street, de unde am luat-o spre vest pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
două tocilare de cântărețe“ În timp ce „a treia se uita“. Relatarea lui lăsa impresia că Lily fusese de față tot timpul, așezată comod pe canapea și privind cum iubitul ei cel tare și dat dracului făcea nebunii cu altele. Lily Își jurase că nu-și va mai Îngădui vreodată să simtă așa ceva pentru un alt bărbat și, deocamdată, părea să se țină de cuvânt. Se culca ea, ce-i drept, cu destui bărbați, dar nu-i lăsa să i se Învârtă prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
făceam de fiecare dată când Întârziam câteva minute ca să mă relaxez și să mă liniștesc. Pentru că fiecare secundă În care eu lipseam nu era decât o nouă secundă În care Miranda Își ațintea atenția necruțătoare asupra lui Emily. Mi-am jurat că voi Încerca să mă port mai bine. Ai absolută dreptate, Em, și Îmi pare rău. O să Încerc să mă port mai bine. A părut realmente surprinsă și chiar oarecum mulțumită. Mi-ar plăcea foarte mult asta, Andrea. Doar am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ai făcut ceva rău sau că ai fi putut să procedezi altfel. Înțeleg. Dar Încearcă să Înțelegi și tu cum e viața mea, bine? Am dat din cap și l-am sărutat, dar m-am simțit foarte prost. Mi-am jurat să mă revanșez față de el, să aleg o seară anume și să organizez ceva deosebit numai pentru noi doi. În fond, el acceptase multe situații neplăcute din partea mea. — Atunci, nu vrei să rămâi la mine peste noapte? am Întrebat eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ce hal arată burdihanul meu În ultima vreme? Sunt ca Împuțitul ăla de magazin Firestone, cu cauciucuri de rezervă peste tot. Sunt uriașă! Grăsimea era ceva care se afla În mințile tuturor, chiar dacă nu și pe trupurile lor. Emily se jura că pulpele ei aveau „o circumferință mai mare decât a unui sequoia secular“. Jessica Își Închipuia că „brațele ei cu piei atârnânde“ semănau cu ale lui Roseanne Barr. Până și James se plânsese că, pasămite, când ieșise de sub duș azi-dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
locuim Împreună, În timp ce eu nici măcar la telefon nu răspundeam, dar ce puteam să fac? Când a răspuns, În sfârșit, la telefon, după miezul nopții, mi-a spus că am obținut apartamentul. — Nemaipomenit, Lil. Nici nu pot să-ți mulțumesc destul. Jur că o să mă revanșez față de tine. Promit! Și atunci mi-a venit o idee. Fii spontană! Cheamă o mașină de la Elias-Clark, du-te În Harlem și mulțumește-i În persoană celei mai bune prietene. Da, asta era soluția! — Lil, ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
tot spune că nu apucă să te vadă niciodată și nu voiam să te iau de lângă el. Dacă aș fi avut Într‑adevăr nevoie de tine, te‑aș fi sunat și știu că ai fi venit Într‑un suflet. Dar jur că n‑a fost prea rău. Te rog, putem să uităm toată tărășenia asta? Sunt extenuată și am nevoie doar de un duș și de pat. De șocată ce eram, n‑am mai găsit cuvinte, dar Lily a luat tăcerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]