6,066 matches
-
casele și se urzesc satele. După conformația craniilor, după avântul tineresc înnăscut al inimilor ce-și începea doina cu „frunză verde”, după marele simțământ al toleranței religioase, după ritmul danțurilor voinicești, după sinteza și etimologia limbii ce se trage din latina vulgară - cu toate influențele ce le-am suferit - Dvs. ați putut ușor dezlega de ce există o atât de mare putere de atracție și de afinitate între români, în decursul veacurilor - pe deasupra granițelor geografice efemere. Simțind și gândind la fel - cum
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și independentă. Termenul se folosește în continuare în psihologie ca, de exemplu, în expresia „calități individuale”. Termenul de subiect nu se refuză în mod specific la persoana umană. În antichitate înțelesul său era de „supus” - hipokaimenon în greacă, subiectum în latină -, de unde și utilizarea sa gramaticală, ca ceva ce poate fi supus acțiunilor. În Europa postmedievală, sub influența creștinismului s-a dezvoltat un sens specific uman al noțiunii de subiect, ce a migrat în direcția subiectivității conștiente și reflexive prin raportarea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ca atare de comunitate, devin modele de imitat, putând exercita influență asupra unor generații întregi. Așa cum s-a repetat mereu, Iliada a educat Elada. Eroii epopeilor excelează în anumite domenii, prezintă deci areté, termen grecesc ce a fost tradus în latină prin virtus (virtuteă. Curajul e una dintre aceste virtuți. Datorită lui ceilalții pot avea încredere în eroi. Prietenia, fidelitatea, onoarea se leagă de curaj și reprezintă și ele virtuți. Uneori, chiar și șiretenia, ingeniozitatea, așa cum o dovedește Odiseu, au același
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
persoană nu era semnificativ corelată cu cea de caracter, cu puțin până la sintezele lingvistice și conceptuale din secolul XX, în care s-a încercat să se constituie și o psihologie a persoanei. După cum se știe, termenul de „persoană” derivă din latină (persoanaă unde se referea inițial la masca purtată de actor la teatru, pentru a se încadra în generalitatea unui tip de erou, vesel sau trist. Masca avea și calitatea de a amplifica sunetul (etimologiaă, persona derivă de la personare. Este vorba
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
va mai obține un doctorat în filologia latină a Evului Mediu (1987). Este asistent universitar la Universitatea din București până în 1975. Pleacă din țară și lucrează la Institutul de Limbi Romanice al Universității din Groningen (1975-1978) și la Institutul de Latină al Universității din Münster (1978-1992 și din 1994). Între 1992 și 1994 predă la Facultatea de Litere a Universității din Pau (Franța). Din 1987 este profesor contractual, profesor supleant și Privatdozent. Participă la numeroase congrese și reuniuni internaționale din Europa
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
3. John B. Watson și „Give me the baby”" Născut în 1878, Watson nu a dovedit, ca elev, rezultate spectaculoase la învățătură (mai târziu a pus aceste carențe inițiale pe seama propriei „lenevii”). La Universitatea Furman, a studiat matematica, greaca și latina, filosofia și chimia. În 1900, a început să studieze la Universitatea din Chicago, cu John Dewey. A susținut că Dewey este „ininteligibil” pentru el, ceea ce îl face să studieze pe mai departe cu James R. Angell și H.H. Donaldson. În
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
citesc o dată: Alixăndria."). Având la bază un text, redactat în limba greacă la finele Antichității (datările specialiștilor diferă uneori sensibil 56), astăzi pierdut, cunoscând ulterior numeroase versiuni bizantine, povestea vieții marelui cuceritor trece apoi în Occident, unde este tradusă în latină de Iulius Valerius în anul 340 și apoi, în secolul al X-lea, de către arhipresbiterul Leo, după care s-a realizat tălmăcirea în franceza veche 57. La finele secolului al XII-lea, a fost redactată o adevărată epopee de aproximativ
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și a spiritualității iudeo-creștine, a cunoștințelor antice asupra lumii animale și a credințelor creștine. Natura animală, comună tuturor și descrisă în literatura păgână servește ca punct de sprijin unei reformulări creștine care reprezintă adaptarea sa sirituală"42. Tradus prompt în latină, cel mai probabil în secolul al IV-lea, deși primele manuscrise păstrate datează din secolul al IX-lea, acest tratat atrage imediat și influențează decisiv întreaga cultură europeană, fiind tradus, prelucrat, transformat, imitat, într-un cuvânt adaptat în toate limbile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
datorită influenței Fiziologului și, apoi, celei a Etimologiilor (XXII, II, 12-13) lui Isidor din Sevilla. Deși confundă inorogul cu rinocerul, acesta din urmă pune în circulație legenda, pentru o lungă perioadă: "Rinocerul (rhinoceron) este numit cu un cuvânt grecesc; în latină înaseamnă "corn pe nas". Acesta este și monoceron, adică unicornul (unicornus), deoarece are un singur corn, lung de patru picioare, în mijlocul frunții, atât de ascuțit și de tare, încât străpunge orice atacă. Adesea se luptă cu elefantul și îl pune
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
așa și cel ce nu poate privi în chip curat Soarele dreptății se arată ca fals în cunoștința lui"22. Ceea ce se observă este că Sf. Maxim preia acceași sintagmă care apare atât în varianta alexandrină, cât și în cea latină a Fiziologului: Dumnezeu este "soarele dreptății"23. Ceea ce marchează fie o circulație a topos-ului, fie o vizitare a Fiziologului, care devenise deja o scriere etalon. Sau, de ce nu, ambele variante. Pentru a încheia acest lacunar periplu printre surse, mă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
așezat; când nu zboară, ori se agață de ziduri în crăpături umbrite, ori stă nemișcat pe pereții peșterilor."9 Isidor din Sevilla (XXII, VII, 36) nu oferă nici el mai multe date, în afara unor speculații etimologice, conform cărora denumirea în latină a liliacului (vespertilio) provine de la faptul că el zboară la apus (vespertinus) și că este "un patruped echipat în același timp pentru zbor, ceea ce nu este obișnuit printre păsări"10. Greșeala pe care am putea să o comitem și care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cercetători, ele vor fi traduse pe la 1260, de către William din Moerbeke, arhiepiscopul latin al Corintului. Asta dacă nu acceptăm ipoteza aprins contestată, formulată de Sylvain Gouguenheim, conform căreia opera lui Aristotel ar fi fecundat cultura Europeană printr-o traducere în latină direct din limba greacă, realizată, la abația de la Muntele Saint-Michel, "cu cincizeci de ani înainte de a începe în Spania, la Saragoza sau la Toledo, mișcarea de traduceri realizate după versiunile arabe ale acelorași texte." Vezi Sylvain Gouguenheim, Aristotel la Muntele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ști totuși cum arată". Vezi Maria Golescu, Cum arată inorogul, și ce știu românii despre el, în "Cercetări folclorice", nr. 1, 1947, p. 61. 27 Fiziologul latin, în vol. Fiziologul latin. Richard de Fournival, Bestiarul iubirii, ediție îngrijită, traducere din latină și franceza veche, note și studiu de Anca Crivăț, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 33. 28 Roger Caillois, Le mythe de la licorne, Éditions Fata Morgana, Montpellier, 1992, p. 35. 29 Ibidem. 30 Idem, p. 12. 31 Florence McCulloch, Medieval Latin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
traducere de Stephen A. Barney, W.J. Lewis, J.A. Beach, Oliver Berghof, în colaborare cu Muriel Hall, Cambridge University Press, Cambridge, New York, 2006, p. 252. 34 Hildegarde de Bingen, Le Livre des subtilités des créatures divines (Physique), traducere din latină de Pierre Monat, precedată de Imaginez, imaginez... de Claude Mettra, Editions Jérôme Millon, Grenoble, 1994, pp. 173-174. 35 Louis Réau, op. cit., p. 90: Virginitatea integrală a tinerei fete este condiția indispensabilă a succesului vânătorii. Unicornul se lasă ademenit de "mirosul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
On the Characteristics of Animals, vol. I, cu o traducere în limba engleză de A.F. Scholfield, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1956, p. 140. 21 The Medieval Book of Birds. Hugh of Fouilloy's Aviarium, p. 143. 22 În latină cuvîntul este: claustra, care are și sensul de "mănăstire". Cf. nota 2, p. 143. 23 Idem, p. 145. 24 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 725. 25 Idem, p. 725-726. 26 Idem, p. 726. 1 D. Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cercetători, ele vor fi traduse pe la 1260, de către William din Moerbeke, arhiepiscopul latin al Corintului. Asta dacă nu acceptăm ipoteza aprins contestată, formulată de Sylvain Gouguenheim, conform căreia opera lui Aristotel ar fi fecundat cultura Europeană printr-o traducere în latină direct din limba greacă, realizată, la abația de la Muntele Saint-Michel, "cu cincizeci de ani înainte de a începe în Spania, la Saragoza sau la Toledo, mișcarea de traduceri realizate după versiunile arabe ale acelorași texte." Vezi Sylvain Gouguenheim, Aristotel la Muntele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ști totuși cum arată". Vezi Maria Golescu, Cum arată inorogul, și ce știu românii despre el, în "Cercetări folclorice", nr. 1, 1947, p. 61. 314 Fiziologul latin, în vol. Fiziologul latin. Richard de Fournival, Bestiarul iubirii, ediție îngrijită, traducere din latină și franceza veche, note și studiu de Anca Crivăț, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 33. 315 Roger Caillois, Le mythe de la licorne, Éditions Fata Morgana, Montpellier, 1992, p. 35. 316 Ibidem. 317 Idem, p. 12. 318 Florence McCulloch, Medieval Latin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Aelian, Aelian, On the Characteristics of Animals, vol. I, with an english translation by A.F. Scholfield, Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press, 1956, p. 140. 512 The Medieval Book of Birds. Hugh of Fouilloy's Aviarium, p. 143. 513 În latină cuvîntul este: claustra, care are și sensul de "mănăstire". Cf. nota 2, p. 143. 514 Idem, p. 145. 515 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 725. 516 Idem, p. 725-726. 517 Idem, p. 726. 518 D. Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
809-877) în secolul IX. Înțeleptul împărat Harun al-Rashid din Bagdad colecționează manuscrisele grecești, plătindu-le cu greutatea lor în aur. Inițiativă inspirată, întrucât o parte din scrierile hipocratice originale dispărute au putut fi astfel salvate, fiind mai târziu traduse în latină din limba arabă. După intrarea în mileniul doi, Constantin Africanul (1015-1087), benedictin din Cartagina, traduce din arabă în latină lucrările lui Hipocrate, începând cu „Aforismele”. Ele vor constitui baza învățământului medical de la Salerno și vor influența mult lucrările publicate de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
aur. Inițiativă inspirată, întrucât o parte din scrierile hipocratice originale dispărute au putut fi astfel salvate, fiind mai târziu traduse în latină din limba arabă. După intrarea în mileniul doi, Constantin Africanul (1015-1087), benedictin din Cartagina, traduce din arabă în latină lucrările lui Hipocrate, începând cu „Aforismele”. Ele vor constitui baza învățământului medical de la Salerno și vor influența mult lucrările publicate de această școală („Flos medicinae” și „Compendium salernitanum”, aproximativ 1100 d.Ch.). În Evul Mediu, „Aforismele” lui Hipocrate sunt cunoscute mai
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
medicinae” și „Compendium salernitanum”, aproximativ 1100 d.Ch.). În Evul Mediu, „Aforismele” lui Hipocrate sunt cunoscute mai ales prin comentariile lui Galen. Numai după înființarea „școlii grecizate” din Veneția (secolul XIV) apar traduceri ale scrierilor lui Hipocrate, direct din greacă în latină. Deși în scrierile hipocratice („Corpus hipocraticum”) nu se vorbește nicăieri despre diabet, multe simptome clinice ar putea sugera cunoașterea acestei boli. Importanța lui Hipocrate, însă, ca „părinte al medicinii europene” (dar și arabo-indice) decurge din prima amplă descriere și sistematizare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
unele scrise puțin mai înainte sau chiar în timpul vieții lui. A utilizat mult lucrarea lui Dioscordie (secolul I d.Ch.) „Despre materia medicală” (cel care a făcut referiri la veche limbă a dacilor, o protolatină din care s-a dezvoltat apoi latina cultă) și doi autori importanți pentru referirea lor la diabet: primul este Aretaeus din Capadoccia (81-138 d.Ch.), mai vârstnic decât Galen cu 50 de ani (când Aretaeus a murit, Galen avea numai 7 ani), iar al doilea este Rufus din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
lui Celsus are o mare valoare și prin faptul că redă un istoric destul de detaliat al medicinii, menționând unii autori ale căror lucrări s-au pierdut, aparținând în special școlii din Alexandria. Este cea mai veche lucrare medicală scrisă în latină, care s-a pierdut câteva sute de ani, fiind redescoperită la Siena în 1426. A fost o redescoperire fericită, care i-a adus o mare faimă postumă. Paracelsus a fost numit astfel pentru a sublinia că l-a depășit chiar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
d.Ch.), precum și multe lucrări dispărute, inclusiv unele în care se vorbea despre diabet. Aetius menționează diabetul, caracterizat prin sete intensă, fără febră, cu polifagie și slăbire, uscăciunea pielii și alte semne. Caelius Aurelianus (secolul V) realizează un compendiu medical în latină, „Despre bolile acute și cronice”, tradus după autorul grec Soranus din Efes (secolul I-II d.Ch.). Alexandru din Tralles (525-605 d.Ch.), medic grec, publică lucrarea „Douăsprezece cărți de medicină”, tradusă apoi și în limbile latină și arabă. Este considerat cel
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
nu a reacționat). O altă cauză importantă a fost reprezentată de schimburile comerciale importante ce se efectuau la Oxford (transporturile venite din Orientul Apropiat aduceau nu numai alimente și mirodenii, dar și cărți, precum și învățați evrei, capabili să traducă în latină lucrări din limba greacă, arabă sau ebraică). În fine, studenții de la Oxford care studiaseră la Paris și-au dat seama că la Oxford era acceptată o libertate mai mare de gândire, chiar dacă, în esență, învățământul era dominat și aici de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]