4,922 matches
-
traducătoare. Învață la Liceul „Iulia Hasdeu” și la Liceul de Muzică din București. Absolventă a Facultății de Limbi Străine a Universității din același oraș, C. funcționează ca profesoară de pian și de engleză. Publică, începând din 1971, câteva volume de lirică și de proză pentru copii, apoi o carte de versuri inspirată de Ovidiu. În 1980 se stabilește în Israel, unde continuă să scrie poezie originală, dar și să traducă în engleză din creația proprie și din scrierile confraților. Intră cu
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
Opere, VII, 268-269, 351-353; Ion Biberi, „Scrisori către plante”, MM, 1936, 396; G. Călinescu, „Scrisori către plante”, ALA, 1936, 804; Eugen Ionescu, „Scrisori către plante”, FCL, 1936, 1585; Nicolae Roșu, Doi poeți, CRE, 1937, 3342; Șerban Cioculescu, Serghei Esenin și lirica noastră tânără, RFR, 1937, 9; Ovidiu Papadima, „Carte pentru domnițe”, G, 1938, 2; Vintilă Horia, „Frunzișul toamnei mele”, G, 1939, 2; Vladimir Streinu, „Scară la cer”, VR, 1940, 6; Călinescu, Ist. lit. (1941), 844, Ist. lit. (1982), 940-941; Constantinescu, Scrieri
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
numit în locul lui Vintilă Horia, va activa ca asistent al lui Ramiro Ortiz la Universitatea din Padova, între 1943 și 1945. Traduce în limba română din poezia lui Giandomenico Serra și, câțiva ani mai târziu, în franceză și română din lirica lui Mario Luzi, poet căruia i-a consacrat de altfel și un amplu studiu analitic, publicat în italiană. Refugiat la Paris în 1949, C. participă la sesiunile științifice ale Centrului Românesc de Cercetări și la reuniunile literare ale tuturor cenaclurilor
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
Victor Felea, Reflecții contemporane, TR, 1971, 13; Const. Ciopraga, Cântând dintr-un arbore, CRC, 1971, 30; Sorianu, Contrapunct, 85-96. Laurențiu Ulici, Devenirea poetului, RL, 1972, 20; Grigurcu, Teritoriu, 148-153; Poantă, Modalități, 102-106; Daniel Dumitriu, Banchetul, CL, 1973, 10; Mircea Tomuș, Lirica lui Radu Cârneci, RL, 1974, 13; Cristea, Un an, 238-240; Petroveanu, Traiectorii, 215-217; Martin, Pro Patria, 116-118; Felea, Secțiuni, 183-189; Tomuș, Istorie, 223-226; Barbu, O ist., 344-346; Tașcu, Incidențe, 36-45; Piru, Poezia, II, 191-198; Streinu, Pagini, IV, 84-96; Alexiu, Ideografii
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
volumului de debut, Poezii (1934), obține Premiul pentru scriitorii tineri needitați al Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”. A mai publicat volumul Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă (1939). G. Călinescu îi găsește filiația în „lirica proletariană modernă a hoinăririi, a umilității diurne, din jurul lui Esenin, fără apocalipticul aceluia, apropiindu-se în felul acesta de ardeleni”, iar E. Lovinescu aprecia că poezia lui C. „e eruptivă, oarecum primară, dar viguroasă, cu adevărat lirică și patetică”. Atitudinea
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
CÂNTEC, specie a liricii folclorice, însoțită de melodie. Într-o accepțiune mai largă, aceea de poezie cântată, termenul poate denumi și c. epic (bătrânesc) și c. legat de obiceiuri. Cum unele dintre acestea au texte, melodii și funcții specifice, se constituie în specii distincte
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
lui V. Alecsandri, text poetic corespunzător melodiei de joc ). În aceste condiții era necesară aplicarea unei metode de clasificare a genului liric folcloric, după structura textului, prin reducerea la motive - unitate de bază -, al căror inventar să constituie și corpusul liricii populare românești. C. este atestat documentar abia în Evul Mediu, dar apariția sa este mult mai veche, confundându-se cu primele manifestări artistice. Fiind însă specia cea mai receptivă la actualizări, permanent ecou al trăirilor individuale, c. nu păstrează elemente
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
pentru ca în mod spontan să fie preluată fragmentar sau integral, în circumstanțe propice. Un factor esențial care dă naștere acestei situații este cel istoric, el condiționând preferința pentru anumite categorii de c. Câtă vreme au existat haiduci, a înflorit o lirică de haiducie, care, după perimarea fenomenului social, a căzut în desuetudine. Când este reluată, ea îndeplinește numai o funcție evocatoare. C. de război are, de asemenea, caracter istoric. Asupra c. își pune amprenta și mediul antropo-geografic, diferențiindu-se la diversele
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
etnice, atât din punctul de vedere al creației poetice, cât și al celei muzicale. Diferențele se pot constata însă nu numai între zone, ci chiar între repertoriile a două sate vecine. S-a vorbit, pornind de la aceste fapte, despre o lirică a muntelui, a plaiului, una a colinelor și o alta a șesului. Este unanim recunoscută deosebirea dintre c. de dragoste din nordul țării și cel din sud. În timp ce c. din Moldova de nord și Transilvania e mai învăluitor, cel muntean
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
oltenesc palpită de senzualitate, frizând uneori chiar trivialul. Stilul c. transilvănean este mai lapidar, piesele sunt câteodată scurte notații, motive singulare, în schimb în sud se manifestă tendința către discurs, către acțiune, de unde și ideea de a vorbi despre o lirică „măruntă” și una „dezvoltată”. În c. românesc se poate totuși remarca o relativă unitate de conținut, deși preferințele pentru motivele din fondul comun sunt diferite de la o zonă la alta. S-a constatat că între text și muzică nu există
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
prin versuri evocatoare („frunză verde”), reluate parțial și subliniind ideea. Lungimea medie a c. este între 4 și 14 versuri, trohaice de obicei, din câte 5-6 sau 7-8 silabe. Un procedeu artistic ce caracterizează întreaga poezie populară, dar mai frecvent lirica, este paralelismul, cu principalele tipuri: tautologic sau de sinonimie, adversativ, contrastant sau de opoziție, cumulativ sau de enumerație și progresiv sau de gradație. În transfigurarea poetică sunt prezente diferite trepte, de la simpla relatare până la alegorie. Metaforele cele mai frecvent întâlnite
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
1978; Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978; Cântecele și poveștile Oltului, pref. Ioan Șerb, București, 1979; Florin Bucescu, Silvia Ciubotaru, Viorel Bârleanu, „Bătrâneasca”. Doine, bocete, cântece și jocuri din ținutul Rădăuților, Iași, 1979; Ligia Bârgu Georgescu, Antologie de lirică populară românească, București, 1980; Vasile Doniga, Folclor din Maramureș, postfață Mihai Pop, București, 1980; Gheorghe Gh. Pop, Folclor muzical din Maramureș, Baia Mare, 1982; Vasile Gh. Popa, Folclor din Țara de Sus, îngr. și pref. Maria Luiza Ungureanu, București, 1983; Nicolae
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Folclor din Banat, București, 1996; Const. Catrina, Folclor muzical, Brașov, 1997; Ion Cuceu, Cântecul de cătănie, Cluj-Napoca, 1997; Tatiana Gălușcă, Ioan Nicola, Folclor român din Basarabia, îngr. Grigore Botezatu și Tudor Colac, Chișinău, 1999; Nicolae Ionel, Floarea florilor. Antologie de lirică populară, postfață Lucia Cireș, Iași, 1999; Andrei Ciornei, Mihai Iacobescu, La izvor de joc și cânt, Suceava, 2000; Pavel Ciobanu, Isidor Chicet, Ilie Mărțuică, Liliac de la Ponoare, Drobeta-Turnu Severin, 2000; Liviu Petreanu, Cântece populare oltenești, București, 2002. Repere bibliografice: Iorga
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
română, București, 1968, 13-228; Gheorghe Vrabie, Folclorul, București, 1970, 374-419; Nicolae Constantinescu, Rima în poezia populară românească, București, 1973; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 339-365; Cântecul popular românesc. Studii de folclor, Craiova, 1976; Sergiu Moraru, Poetica liricii populare, Chișinău, 1978; Dicț. lit. 1900, 189-190; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, II, București, 1983, 168-268; Nicoleta Coatu, Lirica populară românească cu tematică actuală. Clasificarea tematică a variantelor motivice, București, 1984; Sabina Ispas, Doina Truță, Lirica de dragoste. Index motivic și
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
1973; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 339-365; Cântecul popular românesc. Studii de folclor, Craiova, 1976; Sergiu Moraru, Poetica liricii populare, Chișinău, 1978; Dicț. lit. 1900, 189-190; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, II, București, 1983, 168-268; Nicoleta Coatu, Lirica populară românească cu tematică actuală. Clasificarea tematică a variantelor motivice, București, 1984; Sabina Ispas, Doina Truță, Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic, I-IV, București, 1985-1989; Al.I. Amzulescu, Cântecul popular din Muscel, MCF, t. IV, 1990, partea II
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
Craiova, 1976; Sergiu Moraru, Poetica liricii populare, Chișinău, 1978; Dicț. lit. 1900, 189-190; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, II, București, 1983, 168-268; Nicoleta Coatu, Lirica populară românească cu tematică actuală. Clasificarea tematică a variantelor motivice, București, 1984; Sabina Ispas, Doina Truță, Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic, I-IV, București, 1985-1989; Al.I. Amzulescu, Cântecul popular din Muscel, MCF, t. IV, 1990, partea II; Speranța Rădulescu, Cântecul: tipologie muzicală - The Song: Musical Typology, București, 1990; Alexandru Dobre, Folclorul taberei militare. Armata
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
meglenoromâni, în Oșani și în Criva-Palanca, iar mai târziu în Veria. C. este ceea ce se cheamă un cântăreț popular, un trubadur foarte apropiat de folclor, din care de altfel se și inspiră. El nu se sfiește să prelucreze motive din lirica populară, compunând adesea pe structura prozodică a cântecelor folclorice de la care pornește. În acest fel, s-a făcut repede cunoscut și iubit în întreaga Macedonie, ca și în țară, printre aromâni. Bunăoară, un poem al său, foarte cunoscut, Un cântec
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
Flux alb, a fost imprimat în Canada în 1970, cu ilustrații de Radu Dan. Poetul își destăinuie aici însingurarea vecină cu disperarea: „Și umblu străin în apele somnului, fără mărturii de fețe, ascultând zăvorât în mine tulburarea ostatecului” ( În loc de prefață). Lirica lui stă, evident, sub zodia lui Lucian Blaga, un ciclu de poezii, intitulat Zamolxe, având drept moto câteva versuri blagiene. La fel ca poetul Laudei somnului, C. încearcă o proiecție cosmică și, totodată, o adâncire în istorie și mit, pentru
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
eseistica lui Emil Cioran sau de Imagini și simboluri în teatrul lui Eugen Ionescu, de traducerile shakespeariene ale lui George Ciorănescu din Pătimașul pelerin sau de relevarea importanței operei filosofice a lui Ștefan Lupașcu, fie că glosează în marginea permanențelor liricii argheziene sau evocă personalitatea lui I. Creangă ca purtător de mesaj românesc esențial, fie că oferă relecturi interesante ale poeziei lui Ion Barbu sau exprimă admirația covârșitoare pentru opera lui Lucian Blaga. SCRIERI: Parages, Paris, 1963; Eseuri și cronici literare
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
Pe noul meu drum / Eu intru, sărmana, -n viața / Cea plină de trude de-acum” (Rămas bun). De asemenea, în Dor de-acasă: „Mai plânge codru-n freamăt lin? / Și șlepuri trec și-acum pe Rin / Din zori până-n amurg?” Lirica sa celebrează natura, tinerețea, vinul, cântecul, fiind expresia unui eu împăcat, senin, seninătate care este răsplata unei lupte, purtată „Cu oștiri întregi de demoni / Cu puteri, vai, și-ale lumii / Și-ale sufletului meu”. Poeta ar fi dorit să fie
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Maria, accente tragice. Mama îndurerată dorește continuu să-și revadă în vis fiica pierdută. Dispariția copilei o leagă și mai mult de pământul românesc: „Dâmbovițo! Dâmbovițo! / Sunt de tine-ncătușată / De când ce-avui drag pe lume / Mi-e pe malu-ți îngropată.” Lirica sa de „vulcanice avânturi”, cum și-o caracteriza, mai cuprinde poezie de inspirație biblică (Cina cea de taină, Moise, Cain) și mitică (Prometeu), un filon de poezie eroică (inspirată de Războiul de Independență de la 1877-1878), în fine, prelucrări de legende
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
la Paris. Obține licența în litere la Sorbona, în 1950. Volumele de versuri publicate în limba germană îi vor aduce treptat recunoașterea, C. fiind considerat unul dintre cei mai importați poeți ai acestei literaturi și un deschizător de drumuri în lirica europeană. În esență, creația sa încifrată și densă izvorăște dintr-o profundă neliniște, din zbuciumul unei experiențe dramatice, pendulând „între tirania amintirii și nevoia de uitare” (Al. A. Philippide). Din 1959, este lector de limba și literatura germană la École
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
proză, majoritatea reproduse de Petre Solomon în Addenda la studiul său Paul Celan. Dimensiunea românească (1987). În același volum au fost incluse scurtele traduceri în română din Franz Kafka, precum și corespondență, redactată parțial în românește. Influența limbii și a surselor liricii românești pentru creația de maturitate a lui C. a fost contestată sau minimalizată în exegeza occidentală a chestiunii. Evitând situarea pe poziții extreme, ipoteza lui George Guțu este mai rezonabilă: conform ei, „«presiunea» culturală a limbii române, care, până în 1948
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
suprarealiste. În spatele formei lichide a poemelor, se lasă ghicită o încordare existențială extremă; spațiul în care ele semnifică este unul tensionat simbolic de proximitatea morții, măștile ei, vizibile sau foarte vagi, alcătuind în mare parte decorul. O selecție edificatoare din lirica lui C. au realizat, în traducere românească, Nina Cassian și Petre Solomon, în volumul Versuri (1973), antologând poeme din Mohn und Gedächtnis [Mac și memorie], Von Schwelle zu Schwelle [Din prag în prag], Sprachgitter [Zăbrelele cuvântului], Die Niemandsrose [Trandafirul nimănui
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
Eminescu, Tudor Arghezi și Liviu Rebreanu. Șunt cercetate și diferite aspecte din viața și opera lui Vasile Alecsandri, B. Fundoianu, Iosif Vulcan, Traian Chelariu, Samuil Vulcan, Al. Ștefanopol. În numărul 4 din 1971, Mircea Anghelescu susține o pledoarie pentru reconsiderarea liricii micilor simboliști. În același număr, Zaharia Macovei scrie despre Motivul poetic al fântânii, iar Radu Doina despre Mitul Electrei în teatrul elin. O serie de articole se referă la orientarea ideologică, estetică și culturală a revistelor „Vatra”, „Familia”, „Luceafărul”, „Cele
CERCETARI DE LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286167_a_287496]