4,792 matches
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în apele Mării Negre, aproape de litoralul românesc. Aria naturală se află în partea estică a județului Tulcea, în apele teritoriale din nord-vestul Mării Negre. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
doriene, la fel și cea mai mare parte a Greciei centrale, Tesalia și Epirul. Ionienii au reușit să păstreze, Attica și insula Eubea, dar mare parte dintre ei au migrat spre răsărit colonizând Cicladele și mai ales jumătatea sudică a litoralului anatolian care se va numi Ionia. Eolienii au rezistat în Beoția și Tesalia, unde și-au impus limba lor, dar mare parte dintre ei au emigrat colonizând aceeași coastă anatoliană la nord de ionieni și până în Troada, împreună cu marile insule
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
de obicei, foarte mare. Captura totală de sparide înregistrată în regiunea centrală din vestul Oceanului Atlantic între 1995 și 1999 a variat de la 2.545 la 3.748 t anual. Unele specii sunt folosite ca pești de acvariu, fiind comercializate. Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii:
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
de calitate și sunt obiectul unui pescuit artizanal sau sportiv. Unele labride sunt pești de acvariu populari, în special speciile din genul "Coris". Labridele este o familie mare de pești marini cu circa 71 de genuri și 520 specii. Pe litoralului românesc al Mării Negre trăiesc 8 specii de labride:
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
se observă o pată violetă sau neagră. Se hrănesc cu diferite nevertebrate: gasteropode mici, arici de mare (echinide), viermi, crustacee. Depun icre pelagice, în aprilie-august. Are importanță economică fiind pescuit artizanal și sportiv și este comercializat în stare proaspătă. Pe litoralul românesc al Mării Negre se întâlnește foarte rar.
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
spini izolați liberi. Înotătoarele ventrale, așezate sub cele pectorale, sunt rudimentare sau lipsesc. Dinții sunt mici sau lipsesc. Fosilele au fost găsite din Eocen. le au o mare importanță economică. Familia cuprinde aproximativ 148 de specii și 32 genuri. Pe litoralului românesc al Mării Negre trăiesc 2 specii: stavridul negru ("Trachurus trachurus") și stavridul mediteranean ("Trachurus mediterraneus"). Carangidele cuprind pești de formă și mărimi diferite. Cele mai multe specii au o lungime totală sub 100 cm, dar unele cresc peste 250 cm. Forma corpului
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
Pacific. Familia cuprinde aproximativ 148 de specii și 32 genuri. Patru subfamilii sunt recunoscute provizoriu ca urmare a unui studiu amplu făcut în 1984 de W. F. Smith-Vaniz (care le-a catalogat ca triburi). Fosilele datează din eocenul inferior. Pe litoralului românesc al Mării Negre trăiește un singur gen și 2 specii:
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
Sphyraena" este grupul-soră primitiv al scombroidelor rămase și a inclus familie "Sphyraenidae" în subordinul "Scombroidei" . Sfirenidele au lăsat fosile din terțiarul inferior și eocenului inferior. După FishBase familie sfirenide ("Sphyraenidae") cuprinde un singur gen, "Sphyraena", cu 27 de specii: Pe litoralul românesc al Mării Negre se întâlnește o singură specie: "Sphyraena sphyraena" (Linnaeus, 1758) = Luci
Sfirenide () [Corola-website/Science/330854_a_332183]
-
în . Asprul otoman a fost imitat și falsificat de state aflate în relații comerciale cu Imperiul Otoman, de Ordinul Ioaniților în Rodos, între secolele al XV-lea și al XVI-lea, de Genova, în colonia sa Caffa (Teodosia), aflată pe litoralul Mării Negre (monedele erau denumite și "cafiati" și "baricati"), care a produs în 1677 o monedă de 9 aspri cu un bun titlu de argint, descoperită de regele italian Victor Emanuel al III-lea, și de Veneția care a dispus, în
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
ul (Haematopus ostralegus) este o pasăre migratoare de litoral din familia hematopodidelor ("Haematopodidae"), ordinul caradriiformelor ("Charadriiformes") care cuibărește îndeosebi pe solul scoicos al litoralului marin din Europa și Asia și iernează în sudul și vestul Africii, sudul Asiei. Este mai mare decât un porumbel (are o lungime de 43
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
ul (Haematopus ostralegus) este o pasăre migratoare de litoral din familia hematopodidelor ("Haematopodidae"), ordinul caradriiformelor ("Charadriiformes") care cuibărește îndeosebi pe solul scoicos al litoralului marin din Europa și Asia și iernează în sudul și vestul Africii, sudul Asiei. Este mai mare decât un porumbel (are o lungime de 43 cm). Corpul este negru, cu alb pe abdomen, piept, aripi (o dungă lată) și deasupra
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
scoicarul se hrănește îndeosebi cu moluște bivalve (midii, scoici). Hrana este completată cu gasteropode (litorine), crabi și viermi marini. Când se află în interiorul uscatului, hrana constă în principal din râme și insecte. În România cuibărește rar, pe solul scoicos al litoralului, în lagune sau sărăturile de lângă Dunăre. Mai frecvent trece în pasaj din nordul arealului de cuibărire spre cartierele de iernare din jurul Mării Mediterane și Africa. În pasaj pot fi văzute în stoluri zburând în formă de V, scoțând strigăte puternice
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
că germanii erau gata cu pregătirile pentru respingerea atacului aliat cu câteva săptămâni mai înainte de declanșarea operațiunii. Istoricii militari cred în zilele noastre că deși este de presupus că germanii se așteptau la un atac undeva de-a lungul liniei litoralului francez, nu există suficiente dovezi ale preparativelor făcute pentru respingerea unei debarcări la Dieppe la o anumită dată. Susținătorii acestui punct de vedere amintesc că au existat subunități canadiene, precum cele de pe Plaja Green, care au debarcat fără să întimpine
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
frontierelor, dat fiind faptul că Polonia era încercuită pe trei părți de Germania, s-a luat hotărârea ca, încă de la începutul unui eventual conflict, unele regiuni să fie abandonate, ele fiind practic de neapărat. Era cazul Pomeraniei și Poznańului. Zona litoralului trebuia apărată cât mai mult posibil, iar distrugătoarele marinei militare poloneze (Burza, Błyskawica și Grom) urmau să fie evacuate în Regatul Unit. Submarinele poloneze trebuiau să atace vasele invaziei amfibii germane din Marea Baltică. Linia defensivă principală urma să fie formată
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
la apus, nu departe de peninsula Giens. Este deasemenea cea mai mare și populată dintre , având mai multa pâraie. Suprafața ei este de 12,54 km2, lungimea de 7,5 km și lățimea de 3 km. Are 30 km de litoral iar dealul cel mai înalt, în vârful căruia se ridică un far, are o altitudine de 142 m. • Denumirea insulei Port-Cros (numită în antichitate "Mesi" : în limba greacă "Mijlocia") înseamnă "port scobit" în limba provensală. Este cea mai înaltă (199
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
insulele Bagaud și, din 1971, Porquerolles. În 1985 statul i-a transferat Rezervației, în deplină proprietate, 80% din suprafața insulei Porquerolles și 100% din cea a insulelor Bagaud și Port-Cros. În 2013 Rezervația dispune pe deasupra, prin convenție cu comunele de pe litoralul din fața arhipelagului, de o "zonă de concertare și de gestiune integrată" de-a lungul coastei provensale, între localitățile Le Pradet și Rayol-Canadel. Prezența unei populații stabile în perioada romană este atestată în insula Porquerolles printr-o lespede cu bazoreliefuri din
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
un fierăstrău), răspândită în apropierea apelor de zonele împădurite din Europa, nordul și centrul Asiei și America de Nord. În România este o pasăre rară, sosind iarna din regiunile nordice ale Eurasiei, unde cuibărește, și este răspândită în regiunea Dunării și pe litoral, mai rar în interiorul țării. Iernează în Europa până la Oceanul Atlantic, în sudul Mării Mediterane și în Asia de sud-est. Are o mărime de 66-71 cm (între corb și găină) și o greutatea de 1,5-2 kg; masculii sunt cu mult mai mari decât
Ferestrașul mare () [Corola-website/Science/329283_a_330612]
-
aflată sub influența sovietică. Orice construcție socială sau de locuințe trebuie să se conformeze. Programul de concedii plătite pentru Sindicatele Muncitorilor a condus la necesitatea urgentă de a crea, în câteva luni, un număr impresionant de paturi în hoteluri pe litoralul Mării Negre. Un politician local a cerut echipei condusă de Lăzărescu să construiască, înainte de începerea sezonului estival, un complex hotelier cu restaurante pentru sindicate în Eforie Nord. Pus în fața unei ecuații aparent fără soluție (construirea în cîteva luni, cu un buget
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
un ansamblu de cazare și restaurare modern, cu mari suprafețe vitrate, mai aproape de arhitectura americană a epocii decît de realismul socialist. Rezultă o anchetă juridică și perspectiva unei condamnări, ba chiar a închisorii. Lăzărescu este convocat, împreună cu responsabilul politic pentru litoral, de către secretarul general al Partidului Muncitorilor, Gheorghe Gheorghiu-Dej, și - spre marea lui surprindere - acesta din urmă îl felicită și își exprimă satifacția pentru rezultat, pentru termenul scurt de execuție și respectarea bugetului. Gheorghiu-Dej îl numește la scurt timp pe Lăzărescu
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
Muncitorilor, Gheorghe Gheorghiu-Dej, și - spre marea lui surprindere - acesta din urmă îl felicită și își exprimă satifacția pentru rezultat, pentru termenul scurt de execuție și respectarea bugetului. Gheorghiu-Dej îl numește la scurt timp pe Lăzărescu responsabilul planului de dezvoltare al litoralului românesc. Astfel s-a născut unul din ansamblurile arhitecturale cele mai marcante care a sunat clopotul arhitecturii realist socialiste în România. Urmează o perioadă de muncă intensă, cu dezvoltarea părții de sud a litoralului, zona Eforie Nord, Techirghiol, Eforie Sud
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
Lăzărescu responsabilul planului de dezvoltare al litoralului românesc. Astfel s-a născut unul din ansamblurile arhitecturale cele mai marcante care a sunat clopotul arhitecturii realist socialiste în România. Urmează o perioadă de muncă intensă, cu dezvoltarea părții de sud a litoralului, zona Eforie Nord, Techirghiol, Eforie Sud (care în acea perioadă se numea Vasile Roaită) și Mangalia. Majoritatea construcțiilor sînt pentru odihnă, dar și de sănătate, multe investiții fiind cu specific medical și balnear. Zona de nord a orașului Constanța, Mamaia
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
și altele). Soluțiile tehnice sunt îndrăznețe, pe măsura revoluției estetice: Mamaia este construită pe o fâșie de nisip între lac și mare, cu o altimetrie foarte mică, ceea ce a necesitat crearea unui sistem de salubritate inovator. În paralel cu dezvoltarea litoralului românesc, Lăzărescu și echipa sa sunt solicitați pentru construirea de vile speciale pentru demnitari străini în vizită în România și pentru demnitari ai guvernului, în Eforie Nord și Mamaia pentru început, apoi la București și în restul țării. Vilele sunt
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
Coloniile genoveze din România au fost create de către Republică Genova (Italia), în Evul Mediu, pe litoralul Mării Negre de pe teritoriul actual al României, precum și pe Dunăre. În timpul perioadei de expansiune cel mai mare, între secolele treisprezecea și a cincisprezecea, Republica Genova a avut multe colonii și porturile comerciale/militare și a Mării Negre (în principal în Crimeea) și
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
sau Emek Hefer (în ebraică:עמק חפר) este o vale în Câmpia litoralului (Mishor Hahof) din Israel, care se întinde de-a lungul coastei Marii Mediterane, în nordul regiunii Șaron (Sharon), între orașele Hadera la nord și Netanya la sud. Așezările din vale aparțin Consiliului regional Emek Hefer. Terenurile Văii Hefer, denumită în
Valea Hefer () [Corola-website/Science/328794_a_330123]
-
așezare cu Valea Efer pomenită în Biblie. După opinia arheologului Adam Zertal din Biblie ar fi mai degrabă Valea Dotan (Emek Dotan) din zilele noastre. Valea este străbătută de la nord la sud de trei lanțuri de calcar. De-a lungul litoralului Mediteranei se întinde lanțul apusean de calcar, regiunea nisipurilor străpungând-o în mai multe locuri, mai ales la gura râurilor. Pe lanțul de calcar de mijloc se află satul Kfar Witkin. La est, între acest lanț de mijloc și lanțul
Valea Hefer () [Corola-website/Science/328794_a_330123]