5,648 matches
-
postul de operații priveau monitorul lui Hicks. Camera lui se stabiliză și cadră o parte din peretele ciuruit și străbătut de dâre bizare. Ripley fu străbătută de un fior de gheață. Știa care era cauza acestor stricăciuni. Hicks își trecu mănușa peste metal. ― Ați văzut? Panoul s-a topit. ― Nu topit, îl corectă Ripley. A fost ros. Burke o privi cu o sprânceană ridicată. ― Hmmm. Acid în chip de sânge. ― Rezultă din toate astea că un colon a izbutit să rănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
refugiase copilul, dar se imobiliză: auzise deschizându-se ușa grea, scârțâind. În prag se înălța o siluetă masivă cu membre prevăzute cu numeroase articulații. La comenzile acestui monstru de oțel de două tone, Ripley înaintă. Mâinile îi erau vârâte în mănușile brațelor telemanipulatoare ale mașinii de încărcat, iar picioarele ei deplasau niște comenzi similare. Îmbrăcată în această mașină vie ca într-o armură cibernetică, mergea drept spre regină. Picioarele încărcătoarei bubuiau pe puncte și fața lui Ripley se metamorfoză într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se nimerea în calea lor. Buncărul era zdruncinat de tumultul luptei necruțătoare dintre cei doi dragoni. Închizând mâinile ei mecanice puternice pe două dintre cele patru membre anterioare ale creaturii, Ripley strânse și degetele ei cât putu de tare înăuntrul mănușilor telemanipulatoare, zdrobind brațele reginei care se contorsiona de furie. Ghearele celorlalte două mâini ajunseră la câțiva centimetri de postul de conducere a încărcătoarei, amenințând-o cu sfâșierea pe minuscula făptură omenească. Ripley înălță brațele și-și ridică adversara. Motorul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spectrul literaturii. O șansă și o neșansă. O șansă, pentru că ne-a vindecat de teamă, de inhibiții. Ne-a făcut liberi și puternici în cele aproape trei săptămâni, când am întors viețile și morțile unor oameni reali ca pe niște mănuși. Și o neșansă, pentru că - parcă la granița paranormalului - acest joc al nostru a fost crunt pedepsit. Nu în ficțiune, ci în realitate. Dar de aici începe alt roman. Vladimir Makanin Ă Spaima Satirmanul și nimfeta Bogdan Romaniuc Vladimir Makanin este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
consumau, cu ce parfumuri Înmiresmau saloanele! „Au sosit Mătăsării și Catifele de Lyon, Confecțiune de Catife Postav și Astrachan, Manșoane și Capușoane, Materii de Mobile și Covoare, Lampe de Berlin, Serviciuri de Cristal și porcelan, Pănzării și Cămeși de Holanda, Mănuși, Cravate și Parfumerii de Paris și Londra, Bijuterii, Obiecte de artă În bronzu, Bomboane și șocoladă de Paris, Jucării pentru copii, Ceai, Untdelemn și Sardele de Nantes, Vinațuri și Liqueure străine“ - iată caseta publicitară a Magasinului Prunkul et Karakasch, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
într-un coc, nu doar câteva șuvițe la întâmplare (zău) și un colier de perle care sper că susținea asemănarea cu Audrey Hepburn (tocmai revăzusem Breakfast at Tiffany’s și eram încă obsedată de ea). Cu regret, am renunțat la mănușile negre până la cot, fiind exagerate pentru prima întâlnire. —Arăți minunat, a spus el pe un ton flatant. Dorești ceva de băut? — Da, te rog. Doar nu m-am luptat cu ușile alea de la intrare ca să refuz de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
năpîrlit. Se putea spune că nu EL, care dispăruse, Îi lipsea camerei, ci culoarea lămîii. Deodată, deasupra bibliotecii am zărit o pisică Împăiată. Sub schița motorului Formula 1, se afla un răftuleț ornamental pe care se găsea o pereche de mănuși din dantelă. Ce bine i se potrivea camerei culoarea aceea lămîiatică! Și femeii. Era camera ei. O cameră anume a ei, o cameră rînduită astfel ca să se potrivească cu stilul ei de viață. Am dat din cap. Eu la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cumpăra cu treizeci de mii de yeni favorurile cuiva!... — Mă așteptam să te Întîlnesc aseară, bineînțeles. Dar se pare că n-am fost În stare să Împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Lovind ușor ștergătorul de parbriz cu vîrful degetelor mănușii lui negre, individul mă privi iscoditor. — Ai o barbă cam deasă și te invidiez. Mie abia Îmi crește puțină mustață. Am impresia că e vorba de o deficiență hormonală. — Oricum, e pe-un drum fără ieșire... sora aceea a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la un asemenea drum doar cu o fotografie-portret și cu o cutie veche de chibrituri e ca și cînd ai căuta o casă Într-un oraș În care casele nu sînt numerotate. — N-aș zice chiar așa. Își scoase Încet mănușile și se frecă tare la ochiul drept cu degetul mijlociu; i-o fi intrat vreun firicel de praf. Mi-am dat imediat seama că ai pornit pe o pistă greșită cînd te-am văzut la cafenea, dar mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pernă și nu saltea. — E o gaură ieftină, dar Înghite bani... Cel mai În vîrstă scuipă parcă aceste din urmă cuvinte și se Întoarse să se apuce iar de treabă, iar cel tînăr porni, indiferent, În urma lui. Bătură palma și mănușile lor de lucru, pline de noroi și de ulei, păreau bucăți de cauciuc uzat. — Ei, vezi! Asta-i situația! Nu știi niciodată cînd se Întoarce. Îl mai așteaptă unu’ de vreo oră. — Ce tip nerușinat! Se simte ca la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spre stradă. — Luați-o pe-aici și imediat la stînga, spuse cel tînăr trăgîndu-și nasul și arătînd cu bărbia spațiul dintre magazie și clădire. Se uită apoi spre cerul Întunecat și apăsător și-și astupă cu mîna degetul mare de la mănușa uzată. O luă și el după cel mai În vîrstă. Biroul era exact unde mi se spusese: imediat la stînga, după aleea cea Îngustă. Am dat de o ușă glisantă din lemn de chiparos, prost făcută. Fereastra crăpată fusese cîrpită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zi Întreagă numai pentru cinci mașini. — Eu nu știu. Oricum, și dacă stau acasă nu fac altceva decît să mă uit la televizor și să beau ceai. Nu te jena, ia banii. Cu o mînă ce părea Încătușată Într-o mănușă din piele de șarpe adună, liniștit, chilipirul neașteptat. — În afară de șirul acesta, mai rămîn În fiecare zi locuri libere și pe cele opt rînduri Închiriate cu luna, așa că-i putem servi și pe clienții ocazionali. E o muncă ușoară pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am observat că cineva scrisese cu caractere mari În praful de pe ea: PROSTULE. Cred că cel care scrisese profitase de un moment de neatenție din partea mea, sfîrșitul cuvîntului fiind cam rasolit, semn că fusese scris În mare grabă... Oricum, purtase mănuși groase. M-am Întors pe strada principală exact pe unde venisem Într-o vitrină modernă din colțul de pe dreapta, am văzut un manechin fără picioare atîrnat pe sîrmă, decorat În toate nuanțele de mov. Diverse articole de Îmbrăcăminte - pentru mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
jos. Am urcat cele cinci trepte. În fața altarului din Încăperea principală se afla o pernă roșie cu fire aurii și un suport din lemn, simplu, pentru arderea tămîiei. CÎnd am ajuns acolo, mi-am dat seama că Încă mai purtam mănușile, așa că mi le-am scos repede. Am oferit și eu niște tămîie, așa cum cerea ritualul, foarte atent Însă să nu-mi șifonez pantalonii pe cînd Îngenuncheam și pentru prima oară am privit și eu atent fotografia expusă În fața altarului. Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
latură și, poate tocmai din acest motiv, se opri pentru câteva clipe să aprecieze cam cât a urcat pentru a ști dacă frânghia ar trebui desfăcută deja. Dotat cu toate cele necesare, de la cordele elastice, ancore și pitoni stâncă, până la mănuși speciale, ochelari, Iustin se simțea stăpân pe situație, așa încât se mișca relaxat, cu plăcere, putându-si permite să-și desfăteze privirile cu frumusețea peisajului acelor ținuturi. Urca fără grabă, privind mai mult cu admirație decât cu atenție în jos, de-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
unele clasice. Gunoier, de exemplu. Doar că nu eram prea convins. Clișeul nu mai funcționează. E o profesie ca multe altele. Grea, da, dar nu grețoasă. Aș putea s-o fac liniștit. Când îi văd pe cei de la salubritate, cu mănuși, salopete, containere ecologice și mașini moderne, văd niște oameni ca oricare alții, înhămați la o muncă grea, obositoare, monotonă... dar nu grețoasă. Meseria de hingher era iarăși un candidat bun la titlu. Nu-i nici ușor, nici plăcut să vânezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
prea multe note, eu nu reușesc să le cânt pe toate. Mi-au răspuns, totuși, uită-te! M-am așezat la pian și am început să cânt și nu mi-a venit a crede. Era natura mea, era ca o mănușă. Așa am descoperit că eu sunt o cântăreață de belcanto și de aceea niciodată nu reușeam să fiu mulțumită, nici cu verismul, nici cu Puccini, nici în lucruri simbolice; nicăieri nu mă regăseam. Belcanto are totul: declamat, voce joasă, are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
s-ar putea numi lupta, nu numai la nivel formal, împotriva economiei subterane, prin diverse măsuri care chiar au avut un anume efect, începând, bineînțeles, cu cota unică de impozitare. Acțiuni care, orice s-ar spune, au venit ca o mănușă pentru un cabinet liberal, mai ales privind liberalismul dintr-o perspectivă modernă. „Cazul“ creșterii anunțate a pensiilor, care a inflamat vara politică și pe care s-au bătut și se bat încă, pentru a-și asigura paternitatea lui, P.N.L. și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
s-a deschis cu o fâlfâire asemănătoare cu cea a aripilor unei păsări de noapte. În spatele ușii, o mică barieră și un afiș care îi invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noapte. În spatele ușii, o mică barieră și un afiș care îi invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor psihologic", "Sectorul 1", "Medic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în fața unei case pierdute în mijlocul nămeților, o casă cu o singură fereastră luminată spre noaptea târzie. Brațul lui Ciprian o ajută să coboare. Este puțin amorțită din cauza nemișcării îndelungate, în rest gândirea și simțurile îi sunt nealterate. Își scoate o mănușă și se ciupește de obraji spunându-și : Este adevărat, nu sunt fantasme !" În întâmpinarea lor iese un bărbat care le luminează calea cu o lanternă : Intrați la căldură !", îi îndeamnă aceasta, cu o rostire cu accent ciudat. În tinda casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Lăsă pleoapele în jos... Cred că e timpul să mă pregătesc de plecare, acum, acum vine trenul. Se despărțiră în hol fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget mănușile, își luă poșeta. Era foarte elegantă. Carmina o petrecu cu privirea, cobora scările cu precauție, se ținea de balustradă. Pe când Fana ocolea palierul, Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oraș. Își așeză cu multă atenție pălărioara grena pe cap. Moda o avantaja de data asta, sub borul pălăriei mai putea ascunde ravagiile vârstei. Avea un costum din cașà care se așeza foarte bine pe corpul ei suplu. Își trase mănușile pe degete. Întâmplător era foarte bine pusă la punct în ziua aceea, măi, ce înseamnă, parcă presimțise de dimineață posibilitatea unei schimbări în viața ei, poate chiar presimțise. El o aștepta lângă holul de la ieșire, părea oarecum absent. Sidoniei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuie să ai un instinct de apărare la îndemână, să-l folosești în caz de primejdie. Se așezară pe scaunele albe, rotunde. În ce-l privește pe agresorul nostru... În momentul când fata veni să preia comanda, Sidonia își scoase mănușile. Avea mâinile frumoase, prelungi, nemuncite. Le împreună pe marginea mesei, gânditoare. Se simțea minunat, era aer curat, soarele nu avea încă destulă forță. Formau, desigur, o pereche plăcută la vedere, mă rog, trecută de prima tinerețe, coaptă bine, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]