26,035 matches
-
noi ca spre o călătorie peste cele cinci râuri... Doua aripi stinghere la intrare încearcă să se-atingă, să simtă aerul primului și ultimului zbor, clipa trăită în nimbul eternității. Ca stelele moarte, demult sunt vorbele, în fiecare frunză te măsori, spre soare-ai fugit - necunoscutul din voi odată aprins -, privind infinitul din ochii ei ( întreaga frumusețe a lumii ) lumina te conduce spre tine... ARIPILE DE ÎNGER Mâinile mamei, frumoase, calde - prima atingere simțită, mâini delicate ce te-alină, te vindecă
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FLORI DE MYOSOTIS Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Flori de myosotis Timpul se risipește aiurea, în ore răvășite Și orologii dorm pe câmpuri cenușii. Clepsidrele măsoară doar clipe asfințite Când spre amurg privesc, pictând ore târzii. De-atâta așteptare, nici ploaia nu mai cânta, Cad boabe ca de plumb, pe-alei întortocheate. Sub pelerina ruptă de fulgere, o floare se alintă Tribut să dea uitării, petale
FLORI DE MYOSOTIS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375173_a_376502]
-
unui gen de însămânțări întâmplătoare. Gena inițială încă deține rolul principal. Evoluția procesului se crede că poate fi influențată și de factori cosmici. Cert este că, deoacamdată , nu poate fi creat un organism perfect. În plan social influențe arhaice încă măsoară individul și colectivitatea cu forme de manifestare care nu definesc întotdeauna ființa umană ca exemplu ceresc, suprem de evoluție a viului. Încă se fură, încă se minte, se omoară, râvnește, înșală, păcălește. Caracteristici dobândite de ființa umană ca mijloace de
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
dato Einstein, sigur ! Iubirea este legea esențială a existenței, energia pură! Ea nu este specifică doar regnului animal. Analizăm doar forma sub care o interpretează omul. Iubirea o regăsim peste tot și în toate. În soarele ce răsare spre a măsura frumusețea apusului. În frunza ce crește spre a putea cade înroșită de fiorul melancoliei. În norul ce se adună spre a putea plânge cu picături de ploaie hrănindu-ne pământul . În apa ce curge de la izvor la vărsare înverzind malurile
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
câteodată, Împărtășind iluzii cu pufi de păpădie, Tu mă provoci, la rându-mi, să intru-n bătălie Dorind să-ndoi asfaltul de sub un sloi de fată. Iubirea ta, gândit-am, la fel cu-a mea să fie, Dar ce cântar măsoară iubirea cât arată? Scafandru-n sentimente, nu le descurc vreodată, Când mii de sori din lacuri nu-s cel de pe tărie. Căldura ta din sânge o vrusem egalată Cu ce simt eu și, poate, mai sus de Everest, Să fim
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
viața palestinienilor sub ocupație militară israeliană, a stârnit valuri de proteste.... XVII. POIROT - UN PERSONAJ FASCINANT, de Magdalena Brătescu, publicat în Ediția nr. 1249 din 02 iunie 2014. E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare și patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
folosește de „celulele cenușii”! Ați ghicit despre cine e vorba? Despre detectivul belgian, Hercule Poirot, din romanele Agathei Christie. Ce combinație amuzantă de nume, Hercule, ... Citește mai mult E un tip bizar cu o mustăcioară ferchezuită în formă de cârlig. „Măsoară cinci picioare și patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
Se-mbracă-n cuvinte mai noi și mai vechi, Și toamna din stele cu dorul dezgheață Cuvintele noastre găsite-n perechi. E toamnă afară și îngeri coboară În bruma de versuri cu aripi de jar, Și-n nopțile albe iubirea măsoară Când râul de lacrimi trasează hotar. Tăcerea iar mușcă din luna de vise Sub cerul ce șade aproape-nstelat Când inima cântă cu porțile-nchise Ca vântul ce șuieră pe stradă mirat. Afară e toamnă și-n noi se arată
E TOAMNĂ AFARĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375311_a_376640]
-
că ghioceii nu sunt punctuali? Greșit! Ba da, ei vin în fiecare an; e drept, o fac când vor ei. Știu mai bine decât noi că darul tactului nu se distribuie cu anul sau cu ceasul, așa cum libertatea nu se măsoară cu pasul. ------------------------------------------ Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG Benissa, Spania 20 FEBRUARIE 2015 Referință Bibliografică: Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG - POIANA A TREIA / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1515, Anul V, 23 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Căluțiu
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
Contemplă o statueta de Tanagra, luată de pe un stelaj din apropiere, ținând-o cu mâna întinsă, ca și cum ar fi suferit prematur de presbiopie. M-a frapat numaidecât profilul ei de efigie grecească. Femeia își îndreptase cu încetineala privirea spre mine, măsurându-mă din cap până în tălpi, avea niște ochi mari, alungiți, părul bogat prins la spate și un ten de o albeața stranie. Apoi ea rostise încet, ca pentru sine, cu un zâmbet discret în colțul buzelor: Acesta este, asadar... Întocmai
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
ai fi fost ancorele de care depindea viața și viitorul lor. Într-o mare măsură, chiar erau. Aparatele pompau ritmic aerul în pieptul micuț cu zgomotul lor sacadat și înfiorător. Tic- tacul extenuant al mașinăriilor sofisticate părea orologiul timpului ce măsoară eternitatea dintre viață și moarte. Din hăul adânc al deznădejdii, rugăciuni fierbinți se înălțară către cerul nemărginit ca niște porumbei albi, încoronați de lumina iubirii profunde. Clipele trecură în dimensiunea credinței și îngerii deșteptați de strigătul inimilor arse de focul
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
nelămurit și va trebui să mâzgălesc ceva aici", a hotărât Gabriel, destul de greu, aplecându-se asupra hârtiilor. După fiecare frază lua o pauză de câteva minute. Recitea ce a scris, își exprima nemulțumirea mormăind încruntat și se ridica pentru a măsura în lung și lat încăperea cu pași mici și repezi. Trecea din nou la masă, ceva mai calm, pentru a mai scrie câte ceva, încercând să-și amintească exact ce-i ceruse polițistul. Abia acoperise o pagină și jumătate cu scrisul
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
a țipat procurorul Dincă ridicându-și, incredibil de rapid, trupul mătăhălos de pe scaun. Tocmai mă lăsasem impresionat de povestea ta, nenorocitule! ... Nu te mai iert! a hotărât el, cu voce tare, în încăperea pustie pe care a început să o măsoare cu pași mărunți, nervos. O bătaie ușoară în ușă, urmată de apariția comisarului Grosu, în prag, l-a făcut să se oprească din mișcare. - Aveți nevoie de ceva, domnule procuror?... Parcă am auzit că m-ați strigat.. Nu... adică, cred
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
într-o piesă de teatru, poate ar trebui să fim mai cu ochii-n trei sau patru. Poate mă simt strâns legată de mâini și de picioare, poate nu vreau ajutor, nici să mai fiu cuiva datoare. Poate vreau să măsor fericirea-n scurte momente, poate m-am săturat să primesc doar complimente. Poate zâmbetul tău îmi oferă-n suflet o nouă șansă, poate-mi trebuie curaj s-accept o altă avalanșă. Poate-n sufletul meu simt că mor, căci poate
POATE DA, POATE NU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372771_a_374100]
-
denumire: “Instituția de Protejare a Intereselor Copilului”! Habar nu au de situațiile reale prin care trec acești copii. Urmăresc trecerea timpului și ziua de salariu... Unul în plus sau în minus, este un nimic, ce mai contează? zise Simona revoltată, măsurând camera în lung și în lat pentru a se liniști. După circa douăzeci de minute, se auzi soneria de la ușă. Când Emanuela a deschis ușa, surpriza i-a fost mare să vadă în fața sa o tânără blondă, cu părul până la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ÎN ZODII RĂTĂCIND Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Flori albe, zile măsurate-n mărunțiș, oraș asediat de flăcări și tu... târât de umbre, în vara exilată, de zodii compromis. * Flori roșii, ore pale azvârlite-n asfințit, o turlă fără clopot și glasul stins al serii, în ochiul de lumină, se-ascunde liniștit
ÎN ZODII RĂTĂCIND de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373190_a_374519]
-
noului este perceput ca eden al simțurilor, fapt ce-l descoperim În munți, la umbra lor m-am fost născut/ Din munți veneau la noi și vânt și soare./ Mă întrebam, prin ulițe pierdut: Cât pot ei oare munții să măsoare?(In umbra munților). Fundamentul psihologico-științific-religios din care derivă mitul Edenului iese în evidență în clipa când geneza actului creator e identificată în viața psihică: iar problema ce se pune este, aceea a exprimării ei. O stare interioară de bucurie, de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
Am avut ocazie să fiu chemat de multe ori la căpătâi de morți. Că eu, peste cinci ani, împlinesc o sută de ani de viață pe acest pământ. Am avut o viață trăită cu adevărat: pușcării, viață intensă, viață care măsura suflarea și răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credință sau de necredință. Nu te jucai. Dar nu m-am folosit așa, până în adâncul
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
ce priveau cu jind la apa limpede a Lotrului. După atâta mers, a strigat scurt la oi. Acestea s-au oprit ca la o comandă, privind la stăpânul așezat pe marginea unei stâci, năpădit de gânduri.” Puterea unui cioban se măsoară după greutățile biruite “. -Bârrr! Duceți-vă să beți apă! A strigat, aruncând spre ele cu un șomoiog de iarbă uscată. După o odihnă de mai bine de o oră, în timp ce autoturisme și basculante treceau cu viteză pe lângă micul grup de
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
doi, așa cum nesfârșită este iubirea lui Dumnezeu. „Sufletul meu se simte/ singur și părăsit/ alungat din roiul gândurilor Tale”( Rug pentrusuflet). Dacă luna e cea mai aproape de femeia îndrăgostită, mă cutremur cât de departe se află iubitul, dacă e să măsurăm distanțele cu măsuri omenești. “Sufletul meu/ concertează uneori Lunii, cea mai apropiată de mine” ( Concertând Lunii). Dar iată că, spre sfârșitul volumului, ca într-o frumoasă poveste de iubire cu happy-end cei doi se întâlnesc, într-o gară ce poate
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
este pătruns de venerație pentru puterea sfintei cruci a dat pui (s-a înmulțit). Eu am mers plin de neliniște la neamul care trăiește într-o mare poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu măsurat și am botezat cu vin mulțimea înfrățită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfînta cruce a Salvatorului/Mîntuitorului pentru cei speriați(chinuiți de duhuri) care zăceau. Toți cabirii (kabilii?)14 cînd au ieșit în poiană, au
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
A pierdut minute bune, Pe tărâmul nu știu cui... Pune lacrima să plângă În chilia unui gând, Eu de cer senin și soare Sunt atâta de flămând. Pune mugurii de floare Pe tărâmul meu de dor, Curcubeu de după ploaie Veșnicia s-o măsor. Pune suflet în poeme Să dau pașnic bucurii, Când gonit de întâmplare Pe tărâmul meu vei fii... Pune inima să cânte Într-o coardă de vioară De atâta frumusețe, Gândul bun se înfioară. Timpul să rămână-n loc Poate doar
PUNE INIMA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376178_a_377507]
-
de o ființă pierdută în ceața nopții. Treptat a început să se obișnuiască. Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat cu durerea arsurii. Măsura timpul mort dintre picăturile de ceară. A ajuns să depindă de ele. Arsura lor dureroasă o ținea în viață. Fiecare picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat s-
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
discuta cu Bibescu Vodă Despre water , whiskey și sodă, Era să mă calce cândva o mașină, În ea se afla o blândă blondină Pieptoasă, scurtă în fustă și iute, Fata avea prea multe rute, i-am luat o cupă, am măsurat-o, stai, iubito, doamnă, fato, avea o bluză galbenă, pai, de striga și Craiova, vai, ce-i traseismul acesta, întreabă, trecea pe acolo, comunistă, o babă, n-o iau în seamă, îmi văd de piept, sărut blondina pe sfârcul drept
SPIRITUL ESTE ... de BORIS MEHR în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376281_a_377610]
-
Câteva definiții ale timpului: 1. Timpul este o valoare de sentiment - pentru unii trece prea repede, pentru alții prea încet. (George Călinescu). 2. Timpul e judecător sever. (Gella Serghi). 3. Timpul nici macar nu există, e doar o formă de a măsura viteza. (Andre Russe). 4. TImpul este singurul drum cu sens unic, de la cap la coadă. (Kazimier Maton). 5. Cel mai iscusit învățător este timpul. (Euripide). 6. Timpul este tatăl adevărului, mama rațiunii umane. (Geordano Bruno). 7. Timpul este viața însăși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]