5,440 matches
-
voinței nu putem să nu facem constatarea că Ém. Durkheim a simplificat mult conținutul educației morale. Și aceasta, pentru că reducea totul la cultivarea solidarității sociale. Pe de altă parte, rolul rezervat copilului în procesul socializării sale este în esență pasiv. Menirea sa este să se integreze în societatea existentă, nu într-una ideală. Ém. Durkheim își exprima dezacordul față de acele teorii pedagogice care, aspirînd spre un ideal, îl îndepărtau pe om după opinia sa de realitatea existentă și îl împiedicau să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au tins spre o educație individualistă. Ghidionescu însă nu nesocotește influența factorilor sociali în dezvoltarea ființei umane, și, prin urmare necesitatea unei discipline care să cerceteze relația educației cu acești factori. Se observă că rădăcina "arborelui" pedagogic îl constituie pedologia. Menirea ei era tocmai aceea de a studia copilul, dar dintr-o pluralitate de puncte de vedere (al biologiei, al psihologiei infantile, al psihologiei comparate, al psihiatriei infantile) și cu metode variate (observație, experiment). Dacă pedologia oferă posibilitatea cunoașterii copilului, îi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de ceea ce îl împinge spre rău. Efortul fiecăruia de a se "tămădui" este susținut în concepția lui Steiner de conștientizarea reîncarnării, pentru că viața spune el are sens numai dacă putem reveni, numai dacă putem aplica experiența dobîndită în alte vieți. Menirea antroposofiei este tocmai aceea de a cultiva certitudinea în privința reîncarnării: Dacă omenirea vrea să evite dezastrul, răspîndirea acestei învățături ar trebui să se facă mult mai rapid. Iar pentru asta, ea trebuie întipărită în sufletul copiilor" (12, p. 76). Pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ce-și aveau izvorul în operele creatorilor "socialismului științific". Sociologia și pedagogia satului încerca să ofere după aproximativ patru decenii de la soluția preconizată de Spiru Haret o nouă cale de rezolvare a problemei satului românesc. Se păstra școlii vechea ei menire de educare și instruire a tinerei generații, propunîndu-se însă extinderea și înălțarea pe o treaptă superioară a formelor instituționale de ridicare culturală și pregătire practică a țăranului adult, pe baza cărora să i se poată forma gîndirea economică și să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-l constituie numai tînăra generație, ci întreaga națiune română, în scopul desăvîrșirii virtuților native ale poporului. În acest sens, elaborează un proiect și întreprinde unele acțiuni practice pentru organizarea Institutului de pedagogie și de educația națiunii. În esență, Institutul avea menirea de a pregăti elaborarea pedagogiei românești. Sarcina sa principală o constituia studierea realităților specifice națiunii române pentru a putea stabili coordonatele fundamentale ale educației românești. Institutul urma să fie un așezămînt de mari proporții, cu numeroase sectoare de activitate (muzeul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școala românească în anii '30? O primă cauză o constituia mentalitatea dominantă în "societatea burgheză" cu privire la rolul școlii; școala era considerată o "fabrică de certificate", care deschide drum spre cariere mai înalte în ierarhia socială. Tineretul însuși a sesizat această "menire" pe care societatea a acorda școlii și învăța nu pentru a fi util societății, ci pentru a obține note de trecere și a putea dobîndi slujba rîvnită. O altă cauză ținea de modul în care regimul burghez stabilea conținutul învățămîntului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
adevărat deoarece, deși Cehov a descris amurgul unei lumi vechi, el a prezentat și zorile unei vieți noi grație optimismului ce-l caracteriza. în opera sa sunt multe pagini triste, dar, aspectele sumbre pe care scriitorul le descria, nu aveau menirea să le răpească oamenilor orice rază de lumină, orice licărire de speranță. Dimpotrivă, Cehov îi chema pe contemporanii săi, pe oamenii conștienți și cinstiți, să lupte împotriva manifestărilor negative. Cehov a înfățișat tablouri negative și deprimante ale epocii sale, dar
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
și din cel al elementelor progresiste din rîndul marilor proprietari funciari. Mai ales atitudinea țărănimii era fluctuantă. Exista o mai mică înclinație spre credința că Dumnezeu stabilise locul în viață al fiecărui individ și că oamenii trebuiau să-și îndeplinească menirea fără să crîcnească. Ca și în ținuturile balcanice, țăranul de pe teritoriul monarhiei voia desființarea corvezilor și a obligațiilor feudale și dobîndirea deplinei proprietăți asupra unui anumit lot de pămînt. El dispunea de căi specifice de a-și exprima sentimentele: revoltele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și să te crezi supraom, refuzându-ți totul. Prin evoluție să ți dai seama de valoarea dorințelor. Ce folos de sacrificiile lui dacă erau contrarii firii. A fost un om nebun. Era un inspirat, dar și-a stricat viața și menirea prin nebunia lui. Cred că ați Înțeles drama vieții lui. Beldie are chemare pentru a adânci oamenii, dar Încă ochii lui sunt Închiși adevăru rilor eterne. El nu și-a mințit firea, cu toate că mulți Îl socotesc păcătos. El a urmat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiindcă se îndurase de el și îl salvase, îi smulsese trupul păcătos din ghearele bolii mortale, îi luminase apoi mintea și inima, care zăcuseră atâta amar de timp în întunericul de nepătruns. Tovarășul Cameniță credea sincer că și-a aflat menirea, lupta cu sistemul monstruos, și, dacă mai avea zile, de aceea se bucura că le mai are, ca să se împotrivească răului. *** În satul său de lângă Serenite, tovarășul Cameniță era lipsit de confortul în care se lăfăise pe vremuri. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bunei desfășurări, este un semn că și fără directive de sus societatea se poate autoregla, funcționând ireproșabil. O impresie deosebită a făcut de data aceasta acel grup de tinere, bine alese, care apăreau ici-colo în rochii viu colorate. Ajutoarele aveau menirea să întâmpine la intrare pe orice invitat cu un respectos salut de bun venit însoțit de un zâmbet amabil, ce crea oricui sentimentul că face parte din familia aleasă a celor care sunt în comuniune cu muzica. Alte tinere cunoscătoare
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Alecu Hurmuzaki față de conceptul modern al problemei, folosind termenul dat în plină perioadă de efervescență a procesului de afirmare a națiunilor în Europa și a autodeterminării conștiinței lor naționale. În al doilea rând, această utilizare a termenului pentru Bucovina avea menirea de a trezi conștiința românilor de aici și de a promova procesul de emancipare spirituală a lor, de a înviora autonomia vieții morale. Vorbind despre puterea tradiției moștenite, despre continuitate în viața unui popor, Alexandru Hurmuzaki definește, în spiritul lui
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
chip deosebit către Prea Sfânta Fecioară Maria. Pr. A. Dămoc martor ocular Stea de dimineață Te văd vestind aurora ce-ar să vie A zilei mari ce nu va mai apuneCa stea din zori, copilă-n rugăciune, Când singur Cel-de-Sus menirea-ți știe. Luceafăr te-au văzut în duh profeții, Creștinii toți luceafăr văd în tine, Că tu le dai nădejdea de mai bine Si-i faci s-arunce hainele tristeții. Azi când din cerul sfânt te-ntorci cu gândul La
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe o idee platoniciană) va fi cea mai fericită zi din viața mea, dar totodată - cea mai dureroasă... Va fi ziua regăsirii, dar și a renunțării la aceste convențiuni care mi-au devenit o a doua natură și a căror menire era să-mi facă viața mai comodă și mai normală (normală pentru diapazonul meu...). 11 octombrie 1952 Trăiesc în așteptarea acelei încercări menite să-mi răstoarne viața... și totuși, viața în care teama de ceva te urmărește ca o idee
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de un roșu întunecat, cu câteva picățele negre. Arătătorul ridicat al Sfintei Fecioare îți îndrepta privirea asupra inimii. Inima fusese atât de prost pictată că până la urmă era totuși reușită, preschimbându-se, fără voia zugravului, în ceva ce nu era menirea ei să fie. Uneori, când mă trimiteau la cumpărături în sat, intram ziua în amiaza mare pentru un scurt răstimp în biserică. Când mă aflam singură acolo, pentru mine nu era o biserică. Mă duceam la Fecioara, nu-mi făceam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un deosebit simț al orientării pe care îl puteam compara doar cu cel al celebrei Lessie. Se oprea puțin, își mișca discret urechiușele lui mici și ascuțite, apoi dilata și contracta orificiile nazale ca pe două laboratoare ambulante care aveau menirea să analizeze prompt și impecabil mostrele de inspirație aduse spre cercetare laboratorului central. Da, era fără discuție un maestru inegalabil în arta orientării. În absența busolei, a hărții, a marcajelor sau altor semne ajutătoare de ghidaj turistic, sau de orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
interes, preocupare și dragoste față de copiii Lui și nu să stea rece și țeapăn ca un măturoi prăfuit, fără să miște un deget pentru salvarea noastră. Vreau să se arate, să comunice cu noi și să-și îndeplinească cu adevărat menirea de Tată. Orice tată adevărat are această obligație, ca atare îi solicit rapid o audiență exact în locul pe care-l va stabili El. "Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu." (Iov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
boabe și era găsită țeapănă în coteț, cine avea obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie, cine avea menirea să-l scape de o asemenea belea pe bietul gospodar? Doar el, șintărul. În concluzie, putem afirma fără teama de a fi contraziși că șintărul era echivalentul funcționarului în halat alb, desigur la un alt nivel! -, care se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cerculețe suprapuse în mod natural și ascunzând în interiorul lor mireasma parfumată și unică a vârstei de aur a copilăriei. Parcă ar fi existat o competiție între cele cinci simțuri, fiecare dintre ele cerându-și dreptul de a-și satisface cerința, menirea pentru care au fost create. Ochișorii de culoarea cerului liniștit străluceau de o inteligență vie, iscoditoare și contaminantă. Un noduleț de fetiță, asemenea unei păpuși mai mari expusă în vitrinele magazinelor de specialitate. O frumusețe angelică, în fața căreia necunoscutul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
combătută și făcută evidentă cu tărie și forță de convingere, este condiția fără de care caricaturiștii noștri nu vor izbuti să-și depășească actualele succese ce nu pot fi trecute cu vederea, dar care sunt totuși prea parțiale și insuficient corespunzătoare menirii mari a acestei arte, prin excelență militantă!“ („Caricatura militantă“, Contemporanul, 11 iulie 1958) „[...] Aș spune că textul expunerii tovarășului Nicolae Ceaușescu în fața Comitetului Executiv al CC al PCR, trasând sarcinile ce revin fiecărui organ din rețeaua acțiunii propagandistice și culturale
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
impresionantă.“ („Împlinirea aspirațiilor poporului român în Epoca Nicolae Ceaușescu“, Scînteia, 22 noiembrie 1988) POPESCU Dumitru Radu „...lupta pentru perfecționarea spirituală spre binele omului, lupta pentru o Românie modernă și stăpână pe propriile sale destine și lupta pentru om conștient de menirea sa și stăpân pe propria sa țară, responsabil, revoluționar, de omenie, redobândirea omeniei și așezarea României pe propria sa orbită în constelația națiunilor lumii, toate acestea și multe altele se leagă pentru totdeauna de numele comunistului de omenie care sunteți
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
omului împovărat de o misiune, de un mandat, ale căror exigențe, ale căror porunci sunt, teoretic și practic, nelimitate.“ (Teatrul, ianuarie 1978) POPESCU-GOPO Ion „Creatorii filmului românesc, alături de creatorii din celelalte domenii ale artei, înțeleg cu tot mai deplină maturitate, menirea, înaltele îndatoriri față de popor, față de patria noastră, față de prezentul și față de viitorul ei. Mărturie stau filmele noastre, cele mai bune dintre ele, mărturie stă orientarea generală a producției de filme spre obiectivele artistice și social educative majore ce decurg din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ziua tovarășei Elena Ceaușescu, gândurile mi-aleargă spre simbolul feminin pe care îl reprezintă cu cinste, devenind un exemplu pentru generațiile prezente și viitoare, dovedind cât de falsă este vechea concepție burgheză, prin care se minimaliza aportul femeii în societate, menirea ei fiind doar de a fi soție și mamă. Datorită noilor condiții create de Partidul Comunist Român, sub conducerea înțeleaptă a tovarășului Nicolae Ceaușescu, precum și aportul substanțial al tovarășei Elena Ceaușescu, în ceea ce privește cultura și civilizația patriei noastre, în mersul lor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din timpul pe care cu vremea să-l ridic în fața timpului.“ (România literară, 13 iulie 1972) TATULICI Mihai „Din această idee, a secretarului general al partidului, s-a născut o nouă generație a șantierelor, o generație devotată meseriei ei și menirii ei. Ca scriitor, am avut ocazia să verific ce nou câmp de investigare literară a deschis această nouă realitate a șantierelor țării. Nu e vorba numai de ritmul foarte înalt al muncii pe aceste șantiere; nu e vorba numai de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1964, tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu mi-au făcut deosebita cinste de a-mi vizita atelierul. Lucram atunci la macheta Monumentului ostașului român de la Carei. Discuția cu secretarul general al partidului s a orientat firesc spre rosturile și menirea artei, asupra obligației noastre ca artiști cetățeni, animați de convingeri politice înaintate, să aprofundăm realitatea zilelor noastre, a prezentului socialist. Numai astfel operele noastre vor depune mărturie despre eroismul poporului nostru, despre marile prefaceri din cadrul uriașului efort constructiv în care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]