4,850 matches
-
curând. De aici se desprinde ideea că, atunci când gargarisești cu regina Angliei niscaiva snoave antisovietice, răsplata vine imediat chiar dacă În decembrie 1989 tot tanti Veta a II-a i-a luat (simbolic) lanțurile și tinichelele pe care i le dăruise micuțului dictator paranoic și deopotrivă de sângeros cu mare fast și pompă, după ce În cârdășie cu nevastă-sa omorâse nu mai puțin de...40.000 de timișoreni! Sperăm că s-a sesizat monstruozitatea spusă la proces de procurorul de ședință. e
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu discursul culturii dominante cultura concursului de Miss, a broșurii Cum să... și, bineînțeles, a Hollywood-ului. E ceea ce trece astăzi drept un film independent și, în orice caz, e binevenit. E ceea ce-a fost Sideways acum doi ani filmul micuț și ușor hacana care, surpriză, are trecere și la Hollywood, și la marele public și succesul lui n-are de ce să mire : a fost făcut ca să meargă la inima oricărui spectator care a simțit vreodată pe pielea lui tirania obligației
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lume) : cel puțin așa apare în ochii nemiloși, dar nu chiar atît de nedrepți ai redutabilei ei observatoare. Pe de altă parte, ochii aceia nu sînt nici pe departe atît de clari cum își închipuie posesoarea lor. în scurt timp, micuța și bătrîna doamnă, pe numele ei Barbara, ajunge să-și noteze cu steluță în jurnal fiecare milimetru de teren cîștigat în efortul de a se apropia de statuara ei colegă. Atunci cînd aceasta o invită la ea acasă, vine gătită
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
prielnic să merg să le demontez teoriile” își spuse tânărul. Nu mică îi fu mirarea când descoperi că locuința prietenului său se dovedi neîncăpătoare pentru mulțimea de oameni care se adunase. Veni și oaspetele care era așteptat. Era un om micuț de statură - cel puțin în comparație cu tânărul nostru - cu o privire vioaie și un zâmbet plăcut. Tânărul îl scrută cu privirea și nu i se păru nimic în neregulă cu el. Ba mai mult, își zise în sinea lui: “Este un
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
îl întrerupse, cu blândețe: „Dacă știi atâtea, tu poți să înveți și acasă” și cu tact pedagogic, îi trimise acasă pe ambițiosul Săndel și pe susținătoarea lui, Maricica, care se simțea mândră de curajul protejatului său. într-un fel îndrăzneala micuțului ei frățior era un fel de mângâiere pentru ea care nu a avut parte, la timpul său, să învețe mai mult așa cum ar fi dorit. Săndel ca mezin, avu în continuare parte de răsfățul surorilor și fraților mai mari, așa încât
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nume de om muncitor și serios. În penultima clasă la normală chiar de la începutul anului școlar - octombrie 1935 - meditam un consătean care era în clasa I, cam slăbuț, dar serios susținut material de părinți. Avea coleg de școală un băiat micuț, blond, de la Cârțișoara Făgărașului, inteligent, dar cu mult dor de casă, de părinții aflați la 400 km depărtare. L-am îmbiat și pe el să participe la pregătirea colegului în așa fel încât Niculae Stoica, băiețașul de 11 ani atunci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
instalându-ne în incinta acestui orfelinat. Toți elevii noștri erau orfani de război! Eram directorul școlii cu patru clase din orfelinat, soția încadrată ca învățătoare, împreună cu alte două tinere colege. Ne străduiam să aducem lumina și căldura sufletească în inima micuților lipsiți de dragostea protectoare a taților dispăruți în război! Era o situație, aproape ca la Școala Normală din Bârlad. De bine, de rău, acești copii și pe lângă ei aveam și noi un acoperiș deasupra capului și o pâine, spre deosebire de majoritatea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
frenetic, în timp ce pe aeroportul din apropiere numeroase avioane vin și pleacă având la bord turiști dornici să străbată cât mai rapid distanțele... După micul dejun, la care ne-am împărtășit impresii de moment, pornim la drum. Ajungem curând și străbatem micuțul principat Monaco, sunt informat în orice moment de tot ceea ce ne delectează privirile. Ce lume și mai ales ce lume cu bani a trecut și trece încă pe aici, printre care și noi cu bani puțini, dar cu mari bucurii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rămas prieteniile vechi din anii tineri ai școlarității mele, dar vremea a vremuit și au rămas tot mai puțini la număr. Ici-colo mai am doar trei colegi și prieteni și încă o prietenie deosebită legată de micuțul ardelean din Cârțișoara. Micuțul meu prieten de atunci s-a dovedit un suflet cald și ales, cu o minte ageră și pătrunzătoare. A terminat Școala Normală spre sfârșitul războiului, trecând direct de pe băncile școlii în viața de militar, participând din septembrie 1944 până la începutul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
politică sau în alte chestiuni, niciodată. Era un filtru extraordinar: CI-ul și partidul. Nu ne interesau treburile politice. N-aveam nici surse de informare, eram și bine verificați de contrainformații, să fie clară problema. La noi era Friptu, unul micuț, un locotenent-major infanterist. Neacșu era al Divizionului. S. B.: Ceea ce încerc eu să văd este cam cât ajungea și sub ce formă trecea de filtrul de care vorbeați dumneavoastră, de plasa țesută de CI-ști. Ascultați Europa liberă pe atunci? Nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de la Geniu. M. M.: Da, da, cel care umbla cu trei arme pe el. S. B.: Da, așa e, parcă era Rambo. De la noi au mers încă doi militari, sub comanda locotenentului Adrian Bratu, de la Bateria a III-a, unul micuț de statură, cu mustăcioară. M. M.: Îl știu. S. B.: Încă trei militari erau de la Geniu. În total, eram șase militari în termen și doi ofițeri: Bratu și Dumitrescu. Ne-am pus în dispozitiv de tragere și ne-am dus
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ușor elegiac, meditativ, în prelungirea unei état d’âme creează rama romantică care amplifică elementul anecdotic aducându-l la condiția unui fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dacă lângă o poartă mai nouă și flautul vreunui student sau muzicant tânăr, curat și talentat nu poți dori nimic mai mult decât a te afla în această țară, în această regiune, în această metropolă, în acest cartier, pe această micuță stradă pe care visează să ajungă toți artiștii din lume (cred eu). Am ajuns înainte de ora 10.00, deci muzeul încă nu se deschisese. Totuși mulți vizitatori așteptau fie nerăbdători, fie blazați, obosiți, șezând pe jos, cu rucsacurile alături, adormiți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la propria viață, năpustiindu-se cu toată pasiunea pe care sufletul ei tânăr o avea, asupra unei copile care a devenit scopul unic al vieții. Aproape că l-a crescut și pe fratele ei în ideea de a-și dedica viața micuței apărute. Între timp noi părinții am obosit, nu mai făceam chefuri dar continuam să trăim boem între cei patru pereți ai casei, total rupți de realitate. Când cearta, când iubirea, când țigara, când băutura, alimentația haotică și inconștiență crasă. Cam
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
spre Olănești. După ce am înconjurat stațiunea privind-o pe geamurile mașinii, am început să urcăm spre mănăstirea de la Iazuri și apoi spre cea de la Pahomie printr-un peisaj sălbatic și pe un drum șerpuitor. Ambele situate la distanță de civilizație, micuțe și cochete, adevărate locuri de reculegere pe care, dacă n-ar fi fost Ecaterina, nu le-am fi vizitat niciodată. De data asta, excursia a durat mai puțin, în mare parte șoferul fiind de vină. Se grăbea să meargă pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la o incint) ascuns) lang) cupol), unde vezi câțiva oameni Înalți stând În picioare lang) niște c)sute joase. În ziua aceea umed) de decembrie, un om de culoare, Îmbr)cât În negru, se apropie de noi. Este membru al micuței secte etiopiene care tr)ieste În aceste colibe și are anumite drepturi tradiționale la Sfanțul Mormânt. S-a f)cut sear) și e umed; r)ț)cînd prin jur, d)m de o scar) Îngust) și coborâm. Dennis spune c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
concertul lui Mendelssohn cu stânjenitoarele dup)-amiezi de duminic), cu mesele În familie, cu doruri În)bușite, cu captivitatea familial) și muzic) simfonic) plictisitoare la radio. Și totuși, imediat ce puștiul Începe s) cânte, Îmi dau lacrimile. M-am prostit. Acest micuț rus Își bate joc de mine. Sufletul fermecat și toate celelalte sunt niște vr)jeli. Încerc s) m) amuz de patosul exagerat al violonistului, Ins) fața mea refuz) s) zâmbeasc). Nu reușesc decât s) m) Întreb de unde am Înv)țâț
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și a unor indicii - și țin să afirm categoric că resping total lumea vulgară, mizeră, fundamental medievală a lui Freud, cu căutările ei trăsnite de simboluri sexuale (ca și cum ai căuta acrostihuri create de Bacon În operele lui Shakespeare) și cu micuțele ei embrioane care spionează Înverșunate, din lăcașurile lor naturale, viața amoroasă a părinților lor. La Început n-am fost conștient că timpul, atât de nemărginit la prima vedere, este o temniță. Cercetându-mi copilăria (ceea ce este lucrul cel mai bun
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unele purtând urmele vegetației din jurul lor - câte un fir de iarbă lipit de o pălărie cafenie vâscoasă sau o bucățică de mușci ce Îmbrăca baza bulboasă a unei codițe cu puncte Întunecate. Și mai era printre ele câte o omidă micuță șerpuindu-și trupul și măsurând cum ar face un copil cu degetul mare și arătătorul, marginea mesei, ridicându-se din loc În loc pentru a căuta zadarnic tufa din care fusese dislocată. 4 Nu numai că mama nu vizita niciodată bucătăria
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țină piept economiei propriei gospodării; dar de câte ori ieșea la iveală câte un caz complicat de tâlhărie, diverse scrupule sau Îndoieli juridice Îl opreau să ia vreo măsură. Când bunul simț cerea concedierea vreunui servitor ticălos, aproape matematic se Îmbolnăvea grav micuțul fiu al omului respectiv și preocuparea de a-i aduce cei mai buni medici de la oraș anula orice alte considerațiuni. Deci - una peste alta - tata prefera să lase toată situația gospodăriei Într-o stare de echilibru precar (nu lipsită de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
soarta lui Hamphrey Îmi provoca un nod În gât mai special decât orice carte de Dickens sau Daudet (mari creatori de noduri În gât), În timp ce o povestire rușinos de alegorică, Dincolo de Munții Albaștri, care se ocupa de două perechi de micuți călători - bunii Clover și Cowslip și răii Buttercup și Daisy - conținea suficiente detalii palpitante ca să te facă să uiți „mesajul“. Mai erau cărțile cu poze, lucioase, mari, plate. Îmi plăcea În mod deosebit personajul Golliwogg, cel negru ca tăciunele, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și cartea cu automobile (veșnica mea favorită, Sarah Jane, arbora un voal lung, verde) cu obișnuita consecință - cârje și capete bandajate. A, da! Mai era aeronava. Metri Întregi de mătase galbenă intrau În alcătuirea ei, și mai era un balon micuț În folosul exclusiv al norocosului Midget. La imensa altitudine atinsă de aeronavă, aeronauții se Înghesuiau unul Într-altul, ca să se Încălzească, În timp ce micul solist rătăcit, Încă țintă a invidiei mele, În ciuda calvarului lui, plutea Într-un abis de stele Înghețate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care i-o pregătise special pentru mine bătrâna doică a familiei Peterson, și a pâinii speciale cu unt, pe a cărei suprafață netedă, mătușa Nata, sustrăgându-mi dibace atenția, desenase o margaretă, apoi o pisică și În cele din urmă micuța sirenă despre care tocmai citisem și pe care o plânsesem Împreună cu Miss Norcott, și eu am Început din nou să plâng. A mai fost micuța și mioapa Miss Hunt, a cărei scurtă ședere la noi, În Wiesbaden, a luat sfârșit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
maro avea veșnic vârful rupt, la fel și cel roșu, dar uneori, imediat după ce sărea, putea fi folosit, ținându-l În așa fel Încât vârful dezlipit să se proptească, fără prea multă siguranță, de o așchie care ieșea În afară. Micuțul creion purpuriu, unul din marii mei preferați, ajunsese atât de scurt, Încât abia mai putea fi manevrat. Doar cel alb, albinos slăbănog printre creioane, Își păstra lungimea inițială sau cel puțin și-a păstrat-o până ce am descoperit că, departe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe nisipul Îngrijit de pe aleea principală. Buruienile, ciupercile și rădăcinile de copaci ieșite la suprafață traversau și retraversau potecile scăldate În soare. Urșii fuseseră lichidați În anii optzeci, dar din când În când mai vizita domeniul câte un elan. Un micuț frasin și un și mai micuț plop de munte se cocoțaseră pe un bolovan pitoresc, ținându-se parcă de mână ca doi copii neîndemânatici și sfioși. Alți intruși, mai greu de prins - oameni străini veniți să mănânce la iarbă verde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]