5,217 matches
-
perspectivei sociale, care acceptă acum eroina. Povestitorul mimează surprinde¬rea inocentă, dar accentuează demonstrativ calitatea imaculată a tinerei, ca semn al convingerii definitive asupra harului suprauman. Retragerea din implicarea directă („treaba lor”) conferă instanței narative superioritatea observatorului pasiv la timpul mitic deschis de propria spunere, pregătind retragerea totală din el, cerută de închiderea faliei lingvistice spre sacru. Repudierea inițiatică survine alteori dintr-o concepție la fel de fabuloasă, fiind imaculată: doar privind un flăcău în timp ce era izolată, fecioara dă naștere lui Busuioc și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu pielea ta/ Mi-or înveli căsuța;/ Cerbule cu unghiile/ Mi-or face păhărele/ Și-or bea boierii cu ele” (OstrovTulcea). Esență a vitalității și forței, oasele și sângele protejează cuplul virtual prin magia unei „locuințe” constituite din însuși animalul mitic. Prin adăugarea ciutei la fauna inițiatică avem o nouă dominantă selenară, dat fiind că cerbul și ciutele sunt considerate a fi animale semi-sacre ce își „manifestă întreaga lor putere în nopțile cu lună”. Mihai Coman notează că textele de tip
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că în anumite împrejurări, „în special în caz de pericol”, omul poate lua forma animalului și la rândul lui „animalul e considerat o dublură a omului, un alter ego al său”. Pețirea poate lua, atât simbolic, cât și la nivel mitic, o formă cinegetică, imaginea fiind foarte frecventă în orațiile de nuntă. Amenințarea cu tăierea cosiței ar putea afecta nivelul magic al existenței fetei, fiindcă „inițierea comportă și o «tundere a părului»”, dar marchează schimbarea de statut, dat fiind faptul că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în grădină și începu a-și încura calul printre flori. Nevasta zmeului, fata împăratului a mai mare va să zică, când l-a văzut alergând prin grădină și stricând florile a deschis fereastra și i-a strigat” (ChirculeștiVâlcea). Fata aflată în leagănul mitic este tulburată din izolare de gestul brutal ce modifică mesajul floral: „.fata iera adormită; îi rupe cu potcoavili cîteva buchete din rontu iei dă flori și îi pică în curtea împăratului” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Somnul fetei în leagăn provoacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei răbdare, de vorba cumpănită, de purtarea-i supusă și nepregetătoare. Cum isprăvi ruga, se pomeni schimbată-n pasăre. Și zvârr spre curteampărătească”. Prefacerea în ființa uraniană deschide spațiul sacru pe verticală pentru inițiată, care poate acum pătrunde în centrul mitic. Intruziunea ei succesivă formează, la rându-i, un proces inițiatic pentru viitorul mire, ce trebuie să dobândească puterea de a o recunoaște: „. și vedem cum bate fata de trei ori din palme ș-o face Dumnezeu o păsărică mândră și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
monstrului inițiatic, fiindcă provoacă aceeași preluare directă de energii: „...iacătă porumbița. Șî când s-a dat peste cap, s-a făcut mai mult mândră și frumoasă după cum era” (Voia - Dâmbovița). Vânătoarea rituală conduce tânărul la ființa pentru care parcurge traseul mitic: „Strânse frâul, ’ntinse arcul,/ Că-mi sări de-un stânjen calul./ Păsărica de-l vedea,/ Din guriță mi-i grăia:/ «Stai, Andreiaș, nu mai da,/ C-am să-ți spun de-o ghicitoare,/ Ghicitoare, vorbă mare:/ C-acolo-i o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în durată de perfectul compus indicativ, începe printr-o deschidere a timpului sacru care se revarsă asemenea fluviului prin valoarea durativă a imperfectului. Repetiția de cinci ori a verbului a veni, din care de patru ori la imperfect, dilată momentul mitic printr-o percepție hiperbolică a hierofaniei avimorfe și construiește, prin emfază, proporții sacre. Considerată o „vie epifanie a luminii”, lebăda adusă în spațiul social se comportă asemenea fetei-floare și ia formă umană doar noaptea, pentru a se hrăni: „...s-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fată care nici nu era pă față dă pământ mândră fată ca aia. Zână!”. Apartenența la sacru dă aparițiilor zoomorfe specifice basmului o valoare opusă celei sugerate de ciuta fără splină. Soțiile sacre, ce reînnoiesc fertilitatea lumii, apar în copacul mitic împărătesc: „o pasăre frumoasă, cu penele de aur, cântă fără curmare în grădina castelului împărătesc”. Apariția ei se conturează ca un act volitiv, al sacrului donator pentru eroul cu puteri întemeietoare: „...într-o bună zi, stând la umbra unui stejar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două direcții opuse. Cea dintâi justificare ține de latura afectiv umană și urmărește păstrarea tinerilor în etapa infantilă, dependenți de mediul familial și lipsiți de responsabilitate socială. Aici poate fi încadrat feciorul din colinde, care își ceartă mama înainte de incursiunea mitică. A doua explicație pentru coerciția părintească ține de circumscrierea în sacru prin interzicerea lui, știindu-se că psihologia inversă este cea mai eficientă în cazul copiilor. Năvodarul experimentat Vioară nu reușește, în baladă, să-l oprească pe fiul său, devenit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primește o valoare testamentară ce mărește implicațiile thanatice ale ritului inițiatic. Apropierea de plecarea definitivă a tatălui este simultană cu drumul în lumea morților pe care trebuie să îl parcurgă fiii, ceea ce transformă împăratul într-un personaj indicator al traseului mitic. Sfatul lui sugerează aparent calități vitejești subsumate planului profan și motivate pragmatic. Adevărata lui comunicare începe însă odată cu conjuncția adversativă; interesul real este trezit prin atenționarea apăsată prin locuțiunea adverbială negativă. Să nu carecumva constituie maniera rituală de modelare a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aici emblema sacrului, cromatica fiind un indiciu al tărâmului infernal din care vine. Puterea gândului capătă valori motrice, el produce translarea instantanee a spațiilor și hybris-ul comis aici provoacă amestecul planurilor sacru și profan. Smulgerea miresei din tărâmul ei mitic trebuie răscumpărată cu drumul chinuitor al feciorului dinspre profan, și astfel bucla rituală se închide. Interdicțiile par a viza tocmai irealizabilul, ca garanție a parcurgerii etapelor inițiatice, iar coerciția verbală provoacă la nivel psihologic neofitul, pentru a-l conduce către
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să-l mai îndure era scurt și frustrarea însoțește sentimentul vinei. Luna impusă de Bucățică sau zilele scurte până la ridicarea vrăjii sunt însă etaloane ale nerăbdării de a pătrunde în sacru, și durata lor nu este niciodată parcursă. Nu entitatea mitică trebuie să parcurgă intervalul formator, ci nerespectarea acestuia provoacă ieșirea din lumesc și călătoria spre mit. Soțul special simte distrugerea provocată de actul spunerii și mai vine doar o dată în planul social pentru a comunica sentința rituală. Vorba greșită anulează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
paterne și a modelului masculin în etapa copilăriei provoacă o dezvoltare incompletă a băiatului, marcat în exces de figura maternă. Personajele de basm sunt chemate în profan de dorul față de părinți, motivul aducerii lor, a mamei în special, în planul mitic fiind cu totul rar. Interdicția pe care trebuie să o respecte mama intrusă ține de amestecul nefast dintre comportamentul cotidian și cel sacru: „- Numa - zîci - mamâ, t’i rog, cît îi sta aici sâ nu pui mîna sâ mături, sâ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
contingent în urma păcatului inerent ființei necesită o recuperare a începuturilor, prin parcurgerea în sens invers a timpului. Matrița fenomenalului nu permite mamei recunoașterea sau prezervarea emblemelor sacre, ceea ce produce greșeala declanșatoare a călătoriei cu funcție de restabilire a contactului cu planul mitic. Într-un basm din Bughea de Sus, Argeș, revenirea în planul familial aduce un artefact magic, pe care mama îl distruge din porniri... estetice: „Numadăcît ia și ia um bici frumos, cu flori, cu ciufuri, ce mai bis frumos!... Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ființa de pe tărâmul de nicăieri are o existență condiționată în contingent de obiectul emblematic și distrugerea lui anulează capacitatea rămânerii în lume. Adevărat intermediar între forțele expuse măcinării și energiile regeneratoare sacre, cămașa dedublării ori biciul ce încorporează minimal domeniul mitic constituie mobilul declanșator al greșelii rituale și asigură statutul de călător neofitului. O interdicție comportamentală încălcată întotdeauna de neofit, și nu de cea care l-a adus în lumea albă o constituie odaia secretă, ocultarea fiind valabilă doar anterior procesului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ci în casa 13-a să nu intri, cu cheia asta micuță să nu deschizi casa cea de cătră răsărit, că atunci nu va fi bine”. Camera interzisă are aici proporțiile unei case de sine stătătoare și poartă un număr mitic. Indicația precisă a localizării ei, cheia diferențiată de toate celelalte, precum și enigmaticul „nu va fi bine” sunt toate imbolduri puternice către încălcarea sfatului primit. De fapt, tot enunțul se așază în pofida negației să nu intri, să nu deschizi, decodarea mesajului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spațiul moților are o dominantă temporală acută. Gestul lui Ioniță și urmările lui sunt surprinse în două registre, ca o reflectare la suprafața apei: avem o dată actul desfășurat în istorie și marcat de prezentul indicativ („o deschide”), dublat prin oglinda mitică de o continuitate în timpul eroic, prin imperfect: „cum o deschidea”. Perspectivele sunt complementare, venind din ambele părți ale ușii, de o parte fiind durata limitată, de cealaltă, vederea atemporală a zmeului. Urmarea actului de intruziune ce furnizează cunoașterea misterului inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prima parte este un drum până la granița cu sacrul, întreprins de tatăl fetei furate de zmeu. De la frontiera extremă a profanului, marcată de o fântână de unde ia apă o bătrână, căutarea este continuată de Arian, frate cu Zorilă, deci ființă mitică, inițiată. Broasca Roasca I(32) ilustrează un tip universal din Ciclul părăsirilor sau om - animal: Melusina. Sulița aruncată pentru găsirea miresei (simbol dinamic masculin) se înfige în pământ lângă o broască ce se va dovedi capabilă de acte magice: construiește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ale zidirii (XXV) pe care le îndeplinește (XXVI). Pe lângă incursiunile în sacru, Trei fete surori I (5) și Vidros I(11) derulează subiectul declanșat de funcția I, 3, a plecării de acasă (la cules de flori, la pescuitul unor pești mitici) a tinerilor, adică a neofiților. Apropierea celor două specii epice, balada și basmul, prin tiparele inițiati- ce comune demonstrează coerența perfectă a formei în care se materializează imaginarul mitic românesc. Dincolo de legea evoluției folclorice, care spune că „genul viu, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plecării de acasă (la cules de flori, la pescuitul unor pești mitici) a tinerilor, adică a neofiților. Apropierea celor două specii epice, balada și basmul, prin tiparele inițiati- ce comune demonstrează coerența perfectă a formei în care se materializează imaginarul mitic românesc. Dincolo de legea evoluției folclorice, care spune că „genul viu, în plină expansiune, preia și primește numeroase elemente din moștenirea unor genuri mai vechi”, trebuie să vedem în imaginile comune o organicitate dată de viziunea solidă a omului arhaic asupra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dimensiunea cerească. Marea românească mărginește creația însăși și ridicarea podului peste ea face să circule energiile întemeietoare dinspre haos. În plan morfologic, cele două voci sunt distincte la nivelul timpurilor verbale, acțiunea soarelui fiind definită de imperfectul care deschide dimensiunea mitică, în timp ce probele impuse de sora curtată stau sub semnul îndoielii prin construcția morfosintactică. Enunțul conține o serie progresivă de condiționări ce micșorează șansa pețitorului la mâna Ilenei: ea îl va accepta dacă e viteaz și are îndrăzneala de a termina
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tenebrele și cunoaște secretele primordiale. Același ritual al construcției ce presupune o cunoaștere anterioară este cerut și în Broasca-Roasca I(32), însă aici „constructorii” sunt chiar ființele de pe lumea cealaltă, devenite „ajutoare năzdrăvane”. Într-un basm din Măldăieni, Teleorman, casa mitică refăcută în plan social poartă simboluri ascensionale ce amintesc de drumul inițiatic parcurs: „Impăratu a dat ordin așa: Cari-i faciun castel d-un kilometru-nălțimi, îi va da fata de soțâi. Șî nu s-a găsât nimini. Șî-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
împărăția subpământeană, în împărăția solară sau în lumea de dincolo. Căci numai cel care a fost acolo are dreptul de a se căsători cu fata de împărat”, i.e. fecioara inițiată. Palatul înalt de o mie de metri reface modelul arborelui mitic prin crearea unei legături, a unui drum pe verticală între dimensiunea sacră, cucerită de inițiat, și lumea fenomenală pentru care el a fost supus procesului de mutație. Singularizarea eroului („Șî nu s-a găsit nimini”) dă măsura dificultății și accentuează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
substituie luntrașului care (...) traversează sufletele în Lumea de Dincolo” și deschide o cale de comunicare regeneratoare pentru Cosmos. „Vama” peste care se face puntea duce în sacru și de aceea biserica se află la capătul ei opus: ea este Casa mitică din creștinism. În basm, tot noaptea este timpul ctitoriei mirifice: „Sî-mi faci pod di aur pisti prapastia asta, cî dacî nu-mi faci îți tai capu” (Izvoare - Soroca) Prăpastia este echivalentul simbolic al Mării Negre, ideea de ruptură la marginea universului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din balada Gruicea I(33) este o altă incursiune în haos. Venit la fata de măritat a împăratului de la Galați (sic!), Gruicea este indicat de tatăl său, craiul Marcu, drept mirele potrivit. Încercările gastronomice la care este supus înainte de drumul mitic îi confirmă natura nefirească, evidentă de la naștere: „Eu la stâne l-am crescut;/ Nouă stâne la mulsoare/ Umpleau nouă ciubare/ Și-i dam lui Gruicea să bea,/ Și-și uda numa-o măsa”. Flăcăul mănâncă la porunca împăratului nouă cuptoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]