6,060 matches
-
uman s-a menținut intactă, din timpurile precreștine (Sfântul Erik fusese martirizat aici în 1160) până în zilele noastre, când sacrificiul uman se efectuează numai în cercurile academice șsubl. M.T.ț. Aș fi încheiat exprimându-mi dorința și speranța că asemenea mitologii nu vor fi niciodată demitologizate...” - ibidem, 20 august 1970. 4. Foarte probabil, ipotezele înrudirii limbilor altaice cu limbi maya, pe care Wikander le-a riscat, scriind din afara specialității domeniilor lingvistice respective, i-au adus oprobriul lumii academice. LXVIIItc "LXVIII" 1
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mediul suedez, dar primul care a utilizat varianta (Jehova) propusă de Castellio a fost Erik Johan Stagnelius (1793-1823), fiu al unui episcop luteran: „Poemele sale lirice sunt mărturia unei religiozități esoterice și bizare: o abundență de nume și termeni din mitologia clasică, din gnosticism, hermetism ascund idei personale, inspirate în parte din subiectivismul lui Fichte și al altor filosofi post-kantieni. Folosirea numelui Jova arată că a cunoscut Biblia lui Castellio, dar ne pune dinaintea unor probleme delicate. Se pare că a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
colegi nordici. De aceea totul evoluează aleatoriu, iar visul despre supraom se termină într-un banal banchet și o tristă sinucidere. Într-un asemenea ambient, nici existența Ariadnei nu poate continua. În noul roman al lui Eliade, Noaptea de Sânziene, mitologia joacă un rol principal. Deseori sunt invocate arhetipuri mitologice și literare, iar cititorul nu are nevoie de investigații suplimentare pentru a înțelege fragmentatadesfășurare a evenimentelor. Cheile îi sunt oferite pe parcurs. Eroul se numește Ștefan (după exemplul lui Joyce, care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
necesară pentru ca știința religiilor să aibă un viitor. O bună orientare în mai vechea și mai noua istorie a religiei ne oferă germanistul și istoricul olandez al religiilor Jan de Vries, într-o carte de curând apărută, despre istoria cercetării mitologiei. Ea conține numeroase extrase din lucrările diferiților cercetători, însoțite de comentarii și observații unificatoare. În primul rând, cititorul este scutit de o atitudine superior didactică, putând descoperi singur ce au spus despre religie și problemele ei un lung șir de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ales pe cei care reprezintă aceste domenii de interes în istoria religiilor. Lectorul dobândește viziuni interesante despre modificările interpretărilor asupra miturilor grecești și germane de-a lungul timpului, influențate de ideologii și orientări la modă. În pofida accentului pus pe studiul mitologiei, el dobândește și o bună reprezentare a modului în care interpretarea religioasă în general s-a desfășurat în diferite epoci. Astfel, s-ar fi putut foarte bine imagina o antologie în care să se acorde mai mult spațiu cercetării exegetice
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la culturile antice și la popoarele primitive, și care ne uimește adesea. Pentru romanticii de la începutul secolului al XIX-lea, „vârsta de aur” originară, o temă antică într-o nouă formă, își afla explicațiile în bogăția poeziei populare și a mitologiei, în contrast cu austeritatea contemporană. Dar nu ne mai putem încrede într-o vârstă de aur: din punct de vedere istoric, ea este o himeră, o construcție imaginară, modelată de dorințe subiective. Poate că cea mai simplă formă de a prezenta concepția
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
septembrie 1951 Domnule și drag coleg, Vă mulțumesc foarte mult pentru că mi-ați trimis articolul dvs. „The Problem of Immortality”, pe care tocmai l-am citit cu cel mai mare interes. De câtva timp, mă ocup de anumite aspecte ale „Mitologiei morții”, iar observațiile dvs. mi-au fost foarte prețioase. Vă trimit un extras al conferințelor mele de la Ascona. Mă bucur să vă întâlnesc în toamna aceasta la Lund, și vă rog să credeți, domnule și drag coleg, în sentimentele mele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dezumanizant din jur. Ca să nu mai vorbim de pedepsele capitale". Vor fi reparate, vreodată, juridic, dar și moral, aceste numeroase, mîrșave injustiții, proferate și aplicate în numele poporului și totdeauna cu unanimitate de voturi? (Convorbiri literare, nr. 7, iulie, 1998) NOUA MITOLOGIE ȘI POEZIA CONTEMPORANĂ (DE LA A. TOMA LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) De interes pentru cercetarea noastră cred că sînt cele peste patru decenii de intoxicare ideologică din perioada comunistă, ce a folosit ca mijloc predilect, pentru atingerea țelurilor sale, crearea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
CONTEMPORANĂ (DE LA A. TOMA LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) De interes pentru cercetarea noastră cred că sînt cele peste patru decenii de intoxicare ideologică din perioada comunistă, ce a folosit ca mijloc predilect, pentru atingerea țelurilor sale, crearea unei noi mitologii. Acum, la distanță temporală și în climatul democratic în care viețuim, este de natura evidenței că experimentul construirii acestei mitologii "à rebours" a fost, în mare parte, o reușită. Cum remarca Lucian Boia, în lucrarea pe care a coordonat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
decenii de intoxicare ideologică din perioada comunistă, ce a folosit ca mijloc predilect, pentru atingerea țelurilor sale, crearea unei noi mitologii. Acum, la distanță temporală și în climatul democratic în care viețuim, este de natura evidenței că experimentul construirii acestei mitologii "à rebours" a fost, în mare parte, o reușită. Cum remarca Lucian Boia, în lucrarea pe care a coordonat-o, Miturile comunismului românesc (Editura Universității București, 1995), în primul eseu: "Mitologia comunistă se afirmă în aceeași măsură ca deterministă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
viețuim, este de natura evidenței că experimentul construirii acestei mitologii "à rebours" a fost, în mare parte, o reușită. Cum remarca Lucian Boia, în lucrarea pe care a coordonat-o, Miturile comunismului românesc (Editura Universității București, 1995), în primul eseu: "Mitologia comunistă se afirmă în aceeași măsură ca deterministă și voluntaristă, libertară și totalitară, democratică și elitistă, internaționalistă și naționalistă sau, la nivelul discursului istoric, structurală și evenimențială". Secolul, din care îi trăim ultimii ani, a fost prevăzut și explicat cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
plusvalorii. Și pentru că n-a fost o construcție pornită și impusă natural, așa cum prevăzuse Marx, comunismul nu s-a putut menține și perpetua decît prin forță, altfel s-ar fi autodizolvat; s-ar fi întîmplat precum în URSS-ul gorbaciovist. "Mitologia comunistă originară spune Lucian Boia s-a afirmat ca profund democratică. Masele fac istoria. Comunismul se înfăptuiește de mase și pentru mase. Dar exponentul maselor este partidul: o primă alunecare. Și cea de-a doua: partidul se întruchipează în liderul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
originară spune Lucian Boia s-a afirmat ca profund democratică. Masele fac istoria. Comunismul se înfăptuiește de mase și pentru mase. Dar exponentul maselor este partidul: o primă alunecare. Și cea de-a doua: partidul se întruchipează în liderul său. Mitologia comunistă a reușit performanța, profund dialectică, de a proclama, cu egală intensitate, rolul decisiv al maselor, al partidului și al conducătorului, rolul tuturor, al unei elite și al unui singur om, deplasare de altfel inevitabilă odată cu afirmarea opțiunii totalitare." În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
generalizată paralizau și ultimele fărîme de luciditate. Această mare mizerie, fizică și morală, a provocat, la rîndu-i, derută și confuzie intelectuală, care încă mai persistă la aproape un deceniu de la dispariția ideologiei comuniste. Utopia comunistă, odată instalată, își creează propria mitologie. În fiecare școală exista colțul roșu, unde tronau fotografiile "eroilor" gen Olga Bancic, Vasile Roaită etc., cu biografiile lor prelucrate și unde pionierii aveau prilejul să-i cunoască printr-un veritabil ritual al eroilor mitizați, puși pe versuri și muzică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
etc., stîngăciile evidente în exercițiul folosirii libertății ș.c.a.l. Fapte evidente nu numai la nivelul omului de pe stradă, ci la toate nivelurile, inclusiv la cel al puterii. O cale accesibilă și relativ ușor de manipulat, în vederea impunerii noii mitologii, a fost literatura. Se apelează la mesaje care se repropun sau sînt ușor transferabile peste un cod mitic deja existent, înscris în normele imaginarului. Pentru construirea noilor imagini se apelează la mărturie. Sînt cunoscute mărturiile mirobolante ale scriitorilor, întorși din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Negrici în culegerea sa, merită enumerați cîțiva, spre aducere aminte: Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Nina Cassian, Nicolae Tăutu, A. Toma, Nicolae Dragoș, Adrian Păunescu etc. Se lucra cu sîrg, ca să folosim limbajul epocii, la formarea noii mitologii. Prin calchierea elementelor constitutive ale religiei creștine, dar cu un fundament de pol opus acesteia, pe ura între clase, imnurile înălțate "conducătorului iubit", "partidului", "patriei socialiste" etc., prin aberantă repetare, difuzate în mass-media zi de zi, ceas de ceas, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a-și pierde umilit și obligat să fure sentimentul onoarei, poporului, în întregul lui, i s-a răpit Scriitorul, prin compromiterea imaginii lui. Scriitorul nu ca scriitor, ci ca simbol al onoarei naționale". Rămîne să ne deparazităm de această nouă mitologie propovăduită aproape cinci decenii de propagandă comunistă, de la A. Toma la A. Păunescu și retur. Cu luciditate și detașare, să înțelegem nenorocirea care s-a abătut asupra literaturii noastre și să ne eliberăm de fantomele grotești ale unui trecut care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pînă la neantizarea celui din urmă. Nimeni nu cred că și-a propus demolarea lui G. Călinescu. Ar fi imposibil față de o operă de incontestabilă înălțime, dar, cum spune Virgil Ierunca, "un mare scriitor nu trebuie fetișizat, devenind prilej de mitologie și hagiografie". Va fi întotdeauna de preferat adevărul decît eludarea cu bună știință, sau din dorința de a nu "deforma" imaginea, a complexului, a plămadei, nu totdeauna demnă, din care sînt alcătuiți, prea adesea, marii creatori. (Convorbiri literare, nr. 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trebuie să fie nici naționalistă, nici moralistă". Pe George Enescu îl consideră un fel de Iorga sonor. Asta nu-l va împiedica, îndreptățit, a-i reproșa că n-a creat o mare operă întemeiată pe izvoarele naționale, ci apelînd la mitologia clasică, rapsodiile fiind "de bunăseamă simple păcate ale tinereții". Este admirată lupta țării în munți, contra ocupanților, trecerea de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea, violenței violența înțelepciunii". Occidentul va fi vituperat pentru indiferența afișată față de suferințele Răsăritului. Numeroase erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru simplul motiv că, pulverizînd nu numai valorile, ci și societatea, totalitarismul conferă spiritului critic o responsabilitate mărită". Și, în finalul articolului menționat, scris în decembrie 1990, va preciza: "Dacă nici în libertate nu ne vom dezbăra de concesii și mitologii, ne vom instala în exotisme pasionale și vom substitui lucidității simple exerciții de imnologie desuetă. Din păcate, pînă și critici cu autoritate, sau reviste literare de prestigiu se complac în cîte o strategie sau alta, întîrziind, prin acest ocol malign
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în sîngerosul decembrie 1989. (Convorbiri literare, nr. 8-9, august-septembrie, 2009) CUPRINS ÎN CONTRA SOCIALISMULUI / 5 ÎNTOARCERE PE UN DRUM PLIN DE PULBERE / 7 CARTEA ALBĂ A DIVERSIUNII / 10 LITERATURA ARESTATĂ / 12 CARTEA NEAGRĂ A LITERATURII / 15 TEROARE ÎN NUMELE POPORULUI / 20 NOUA MITOLOGIE ȘI POEZIA CONTEMPORANĂ (DE LA A. TOMA LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) / 24 CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI / 30 SCRIITORUL ȘI SECURITATEA / 33 SCRIITORII ÎN CAZARMĂ / 39 ÎNTRE ZIARISTICĂ ȘI LITERATURĂ / 45 G. CĂLINESCU ÎNTRE AUTONOMIA ESTETICULUI ȘI ANGAJAMENTUL PARTINIC
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ideilor și a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria Între adevăr și ficțiune) și la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât și prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viața extraterestră și sfârșitul lumii până la comunism, naționalism și democrație). A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului, a Franței și a Germaniei. În 1997, lucrarea sa Istorie și mit În conștiința românească a stârnit senzație și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de atunci un punct de reper În redefinirea istoriei naționale. Volume publicate la Humanitas: Istorie și mit În conștiința românească (1997, 2000, 2002, 2006, 2010, 2011) Jocul cu trecutul. Istoria Între adevăr și ficțiune (1998, 2002, 2008) Două secole de mitologie națională (1999, 2005, 2011) Mitologia științifică a comunismului (1999, 2005, 2011) Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit (1999, 2007) Pentru o istorie a imaginarului (2000, 2006) România, țară de frontieră a Europei (2002, 2005, 2007) Mitul democrației (2003) Între Înger
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
reper În redefinirea istoriei naționale. Volume publicate la Humanitas: Istorie și mit În conștiința românească (1997, 2000, 2002, 2006, 2010, 2011) Jocul cu trecutul. Istoria Între adevăr și ficțiune (1998, 2002, 2008) Două secole de mitologie națională (1999, 2005, 2011) Mitologia științifică a comunismului (1999, 2005, 2011) Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit (1999, 2007) Pentru o istorie a imaginarului (2000, 2006) România, țară de frontieră a Europei (2002, 2005, 2007) Mitul democrației (2003) Între Înger și fiară. Mitul omului diferit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
latină Urmașii Romei Originile sunt o preocupare majoră a românilor. În asemenea măsură, Încât trecutul pare uneori pentru ei mai important decât viitorul. Când, cum și unde s-a format poporul român? Care sunt elementele lui componente? La aceste Întrebări, mitologia răspunde mult mai sigur decât o poate face o abordare istorică prudentă și critică. <endnote id="1"/> Prima dificultate pornește chiar de la conceptul În discuție. Ce Înseamnă popor? Ce Îi unește pe oameni Într-un popor? Iată un termen destul de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]