6,914 matches
-
pe care am început-o. A vrut să devin și eu ceferistă, ca el. Dar, m-am încăpățânat, și am făcut ce am dorit. A.V. Deci, încăpățânarea poate fi o calitate, la care vom reveni spre finalul discuției. Ce muzicieni ai Iașului ați cunoscut în prima perioadă legată de muzică, în deceniul 1956-'66? M.S. Începuturile mele de muzician profesionist se leagă de corul Filarmonicii din Iași. Nu am nici o reținere să afirm asta, chiar mă mândresc, pentru că am învățat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
am făcut ce am dorit. A.V. Deci, încăpățânarea poate fi o calitate, la care vom reveni spre finalul discuției. Ce muzicieni ai Iașului ați cunoscut în prima perioadă legată de muzică, în deceniul 1956-'66? M.S. Începuturile mele de muzician profesionist se leagă de corul Filarmonicii din Iași. Nu am nici o reținere să afirm asta, chiar mă mândresc, pentru că am învățat enorm din acea experiență, avându-l la pupitru pe maestrul George Pascu, mai târziu pe maestrul Ion Pavalache. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
V. Timp în care ați continuat să vă pregătiți. L.V. Exact. A.V. Doamnă Ruxandra Donose, ați intrat în lumea muzicii, apoi v-ați dedicat operei pentru că ați avut un mediu familial propice. R.D. Așa este. Amândoi părinții mei sunt muzicieni. De la 5-6 ani am început să studiez pianul, chiar foarte serios, gândindu-mă că voi ajunge pianistă concursuri naționale, internaționale, recitaluri, concerte pentru ca în ultimul moment, în ceasul al XII-lea, în clasa a XII-a să mă răzgândesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în America, am descoperit că se poate face operă și altfel. Iar curând după ce am ajuns acolo, am fost invitat de un director de operă din Anglia la Cardiff, să vin să montez un spectacol. I-am spus "nu sunt muzician, nu cunosc repertoriul de operă pentru că aproape am refuzat acest gen." Iar el mi-a răspuns "nu-i nimic, vrem un regizor de teatru care are, într-un fel, interes de a crea relații umane pe scenă." Pentru că și cântăreții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
între anii 1960-1973 4 Dumitru Tăbăcaru regizor la Opera Națională Română din Iași în perioada 1956-1982 5 Înveliș, strat protector 6 coach în România, corepetitor, pianistul cu care studiază solistul de operă. În vestul Europei și în Statele Unite ale Americii, muzicianul care sfătuie solistul din toate punctele de vedere: muzical, estetic, al interpretării într-o limbă străină 7 Bariton italian (1926-2005), apreciat în special pentru interpretarea muzicii lui Verdi 8 Tenor canadian (n. în 1929), renumit pentru interpretarea rolurilor din repertoriul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
muzicală, muzicologie și compoziție la universitatea Paris 1 Sorbona. 9 George Bălan (n. 1929): eseist, publicist, comentator muzical, teolog. Între anii 1960-1975 a publicat în România 16 volume dedicate unor mari compozitori și teme de meditație filosofico-muzicală. A fost primul muzician de formație clasică din România, care a contribuit în mod oficial, începând din 1963, la promovarea jazz-ului. 1 2007, Timișoara 2 A fost ascultat un fragment din partea I a Concertului pentru pian și orchestră nr. în de W.A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
un mesaj mai mult decât subliminal milioanelor de oameni care au putut vedea și altceva la televizor, decât faimoasele exerciții gimnaste demonstrând controlul asupra corpului și minții, supunerea și cultul față de putere proprii tuturor dictaturilor. Reportajele televiziunilor care au însoțit muzicienii și au precedat concertul au transmis, pe de altă parte, lumii întregi imaginea unei țări încremenite în dictatură. Pe tema relației dintre muzică și expresia politică a dezvoltării civilizației umane în secolul XX, am citit o carte recentă de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
din bârloguri și să umple sălile de concerte, opera, domurile catolice, o biserică luterană, o sinagogă, dar și cluburile, cafenelele, terasele, galeriile de artă, parcurile, piețele, strada. Aș fi vrut să povestesc despre cum s-au întors acasă doi mari muzicieni, unul la Lugoj, altul la Timișoara, unde s-au născut acum 82 de ani: Gyorgy Kurtag și Gabriel Banat. Unul e compozitor celebru, celălalt - mare violonist. Primul a venit de la Paris, al doilea de la New York. M-aș fi întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
divertisment și de concursuri de frumusețe... și această dovadă de ignoranță este primejdioasă pentru cultură. Nu este oare o manieră de a da uitării părinții și strămoșii noștri faptul de a accepta în tăcere ca ei să fie considerați ca muzicieni de rang secund?“ „La fel, spune Drujinin, memorialistul trebuie să-și impună „un soi de cod rutier, sensuri interzise pe drumul relatării: respectul distanței, al faptului că nu ești singurul martor, să știi că de la cele mai bune intenții până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
site-ul personal) statura încă demnă de atributul cu care o gratulez aci. De câte ori o văd, mă cuprinde ciuda: este una dintre valorile cărora „autoritățile“ din foarte scumpa noastră țărișoară le-au dat cu piciorul! Chitaristă de rock, creier de muzician, fire de luptătoare, calități de lider natural, tot ce trebuie ca să facă treabă remarcabilă printre ai săi... În loc de asta, după ce și-a probat talentul și valoarea, e luată la bătaie de milițieni (care acum pozează în pensionari amabili), închisă pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
demisionar, cum zicea o reclamă mai veche, viitorul sună bine. Dacă interpretăm muzical și având în vedere problemele care sunt acum la ordinea zilei, ai zice că nu se potrivește acest slogan, viitorul nu sună bine în clipa de față. Muzicienii ar spune că se cântă sub ton; mai plastic, se cântă fals. Cine cântă fals, domnule ministru, de am ajuns la demisie și la o situație care este în derulare și în continuare complicată? Mihai-Răzvan Ungureanu: În primul rând, bună
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Liviu Dănceanu Normalitatea muzicianului român al ultimilor decenii s-a exprimat, în principal, printr-o dârză și controlată introspecție, un soi de hărnicie interioară, discretă și echilibrată, în același timp covârșitor autentică și eficientă. Nu luăm aici în considerare acele cazuri atipice, sforăitoare și
O remarcă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12523_a_13848]
-
unul dintre puținele domenii ale cunoașterii în care eram, cum se spune, la zi cu lumea civilizată și în care România putea fi competitivă, creația componistică, interpretativă sau muzicologică probând în exterior remarcabile capacități atractive și chiar coercitive. În prezent muzicianul român este, în genere, la fel de introvertit ca și în trecut, escaladând, în propria-i tihnă, profesionalismul și performanța artistică. Dar mai este și mândru. Căci, dacă îi scormonești personalitatea, o să-ți mărturisească marginalizarea, desconsiderarea la care este supus, precaritatea relației
O remarcă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12523_a_13848]
-
se vor modifica substanțial, peste 30-40 de ani, metabolismul muzicii noastre savante va fi atât de atrofiat încât cei câțiva compozitori rămași în viață (însoțiți, firește, de fidelii lor interpreți) vor locui în post și pustnicie, solitari și anonimi. Deocamdată muzicienii noștri își ascut încă uneltele, turnând materia sonoră în varii forme rafinate, subtile, dăruind voință, energie, curaj, dar mai ales, răbdare și perseverență. Să-i lăsăm să lucreze în liniște și pace. O fac din proprie inițiativă și pe propria
O remarcă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12523_a_13848]
-
inspirat titlu!), Afrodita Popa se îndreaptă cu precădere către specialiști, "recidivând" în cercetarea amănunțită și pasionată pe care a întreprins-o într-un volum anterior asupra istoriei pianului. Dacă acolo se referea la evoluția instrumentului propriu-zis, aici dezvoltă investigația asupra muzicianului care în umbra claviaturii, cu dăruire și pricepere, a transmis din generații în generații arta de a cânta la pian, mai exact de a face pianul să cânte. Ca și în primul volum, autoarea încadrează cercetarea despre arta instrumentului iubit
O recoltă bogată by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12544_a_13869]
-
păcate, și-a cam pierdut înțelesul. Este cert că Luminița Vartolomei este un critic cu personalitate, care gândește teatrul muzical în raport de un ideal de echilibru și expresivitate, și că volumul de față este o sumă a trăirilor unui muzician împătimit de teatru.
O recoltă bogată by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12544_a_13869]
-
marele nostru violoncelist, întors de la Paris, organizează un mic Festival Enescu la vila Luminiș. Așa am aflat că festivalul "Enescu și muzica lumii" a ajuns la ediția a cincea, că există, cu alte cuvinte, o tradiție, că vin la Sinaia muzicieni mari și, deopotrivă, tineri valoroși, că poți asculta Bach, Schubert, Brahms, Mozart și Enescu chiar în casa lui. Am profitat din plin de întîmplarea asta și mărturisesc că mi s-a părut formidabil, la limita cu ficțiunea, să ascult muzică
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
cumva personal, că sînt prieteni. Straniu. Deși înțelege că nu mai trăiește. În fine, în partea a doua, c oncertul a fost susținut de Cvartetul de coarde Aria, un ansamblu elvețian înființat în 1994, din care fac parte și doi muzicieni români, Adelina Oprean, vioara a doua, și Silvia Simionescu, violă. În program au avut Zimmerlin, Cvartet, și Schubert, Cvartetul în sol major. Nici nu pot să spun cum suna! Emoția serii a fost sporită de felul în care Marin Cazacu
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
doua, și Silvia Simionescu, violă. În program au avut Zimmerlin, Cvartet, și Schubert, Cvartetul în sol major. Nici nu pot să spun cum suna! Emoția serii a fost sporită de felul în care Marin Cazacu, amfitrionul, i-a introdus pe muzicieni. Ne-a sugerat să ne uităm atenți la vioara întîi, la simpaticul domn Thomas Furi. Îl vom recunoaște pe cel care l-a interpretat, în supraproducția cinematografică Titanic, pe șeful micii orchestre de pe vas. Care cîntă fără oprire, pînă la
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
ratări dezastruoase, - că adevărata menire a Germaniei era, de fapt, cunoașterea, era știința, era Spiritul. Destin grandios începând cu Luther. Contra, tocmai, a Romei corupte. Contra, tocmai, a Romei dogmatice, religie răsturnată de bunul simț popular. Apoi, generațiile de mari muzicieni, de mari filosofi, Kant, scriitori, Goethe, Schiller, oameni de știință, ce au marcat cunoașterea cea mai înaltă a lumii, punând la socoteală genii ca Albert Einstein, format în limba și în cultura germană, izgonit de neandhertalii vremii. *** S-a spus
Descrierea Germaniei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12603_a_13928]
-
Despina Petecel Theodoru Muzician cu deschideri filosofice vaste, vizionare chiar, autor a nenumărate partituri camerale, simfonice, de operă, printre care Trilogia Cetății închise sau Tripticul concertant- Prairie, Pričres (saxofon și orchestră), Ciaccona con alcune licenze (percuție și orchestră), Mandala cu o polifonie de Antonio
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
impresia că mă ridic cu scaunul, aveam un sentiment de levitație, pe care nu-l mai avusesem niciodată și pe care nu l-am mai întâlnit de atunci. Despina Petecel: Era un fluid despre care mi-au vorbit foarte mulți muzicieni și cărturari care-l cunoscuseră sau colaboraseră cu Enescu... A.S.:...Da, părea ceva ascensional... D.P.: Probabil de aici caracterul mai mult oniric al creațiilor sale, confirmat de Enescu însuși de altfel. îi plăcea să trăiască mai mult în vis - o
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
dramatic și care excede datele înseși ale personajului în folosul demersului radiofonic. Marius Bodochi în rolul celebrului critic muzical Bernard Gavoty, comentator și interlocutor al lui Enescu, realizează un personaj cheie de orientare, de nuanțată luminare a meandrelor personalității marelui muzician. Irina Petrescu, Adela Mărculescu, Lucia Mureșan, Alexandru Repan, Gheorghe Visu, Claudiu Istodor, Jeanine Stavarache, Medeea Marinescu, Mircea Constantinescu, Dorin Andone, Petre Moraru, Sorin Gheorghiu, Dan Damian... se constituie într-o veritabilă echipă de eficientă, de inspirată acțiune condusă de regizorul
Enescu - 50"... istorie și legendă" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11414_a_12739]
-
sudoarea de pe spinări, o coasă care doboară tulpini, un pieptene pe-o cosiță, o pietricică lansată de-o praștie o răsuflare-a sugarului, o palmă a aerului între explozia și sosirea grenadei în curte? Surdă e scrierea, și-i treaba muzicianului, a nicovalei de-argint a urechii sale, să aibă viziunea. Fără vreun licurici de silabă, vede muzica-n întuneric. Să vină și să izbească-ntre ele cele două cremeni să dea scânteie diapazonului, să dezlănțuie versiunea sonoră a vântului lui
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
reușește să fuzioneze cu inteligență și har anticul ( popular sau bizantin) cu modernul ( dar nu cel avangardist-globalizant), în maniera cea mai liberă și inventivă în care poate ființa această alchimie sonoră, atunci muzica românească este apreciată fără rezerve". De curând muzicianul italian a fost oaspetele festivalului bucureștean. "Un festival interesant, chiar dacă nu prea variat. Restituirile au fost în general curate, aplicate, ceea ce este foarte important. Se simte însă nevoia unor întâlniri între compozitori și interpreți cu o largă participare internațională, a
Printre picături by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13669_a_14994]