4,628 matches
-
promis asta crezând că suntem căsătoriți! Deodată, orchestra filarmonică se lansează în Marșul nupțial și un grup care asigură paza îi trimit repede la plimbare pe invitații cu camere de filmat. — Hai, face o voce pârâită, fără trup. Plecați. De unde naiba se aude? Din flori? Au început să-mi vorbească? Scanez rapid bucheul și detectez un speaker minuscul atașat de un boboc de trandafir. Nu-mi vine să cred: Robyn mi-a plantat un speaker în buchet! — Mirele și mireasa! Plecați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ai dragostei! — Luke, taci, te rog, murmur, făcând eforturi supraomenești să nu izbucnesc în râs. Sunt porumbei. Trecem pe lângă șir după șir de invitați îmbrăcați elegant, și toți ne zâmbesc cu căldură, în afara fetelor, care îmi aruncă Privirea Manhattan. — Cine naiba sunt oamenii ăștia? zice Luke, scrutând mirat rândurile de străini zâmbitori. — Habar n-am. Ridic din umeri. Credeam că-i cunoști tu, măcar pe unii dintre ei. Ajungem în capătul opus al sălii, unde facem o ultimă rundă de fotografii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
străduiesc să-mi păstrez tonul detașat. Așa e. E cadoul de nuntă pe care ni-l face Laurel. — A, nu mă mai joc! Deci ea e cea care v-a luat avionul particular? Danny clatină din cap, a reproș. La naiba. Voiam să vi-l iau eu. Dar am tot ezitat între el și mixerul ăla... — Idiotule! E președinta unei companii aeronautice. — Iisuse. Un avion particular. Și... unde vă duceți? Sau încă mai e secret? Mă uit la el cum pufăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așa, Becky? Privirea îmi licărește cu speranță, în spatele ei. Doi tipi de la pază, cu figuri extrem de serioase, camuflați în DJ, se apropie de ringul de dans. Dar nu vor ajunge acolo la timp, sunt sigură. Și totul se va duce naibii. — Ce frumos. Totul e extraordinar de romantic. Glasul i se înăsprește brusc. Dar ceea ce poate că lumea ar dori să știe este că această așa numită nuntă perfectă de la Plaza este, de fapt, o totală și completă... au! Vocea i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Uite drumul către casa noastră. În clipa în care văd tăblița familiară, mi se strânge stomacul. — OK, spune șoferul. Elton Road. La ce număr? — 43. E casa de acolo, spun. Cea cu baloane, stegulețe și... serpentine argintii în copaci... La naiba. Arată ca la bâlci. În castanul de la intrare e un bărbat care se chinuie să bage becuri printre crengi, pe aleea din fața casei e parcată o dubiță albă și mai multe femei în uniforme cu dungi albe și verzi intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Doar noi doi, departe de toți ceilalți, pentru o clipă. Pantofii mei Christian Louboutins s-au murdărit de la iarbă, iar degețelele mânjite cu căpșuni ale lui Ernie și-au pus din plin amprenta pe corsajul meu. Cred că arăt ca naiba. Dar sunt fericită. Cred că în viața mea n-am fost atât de fericită. — Deci, spune Luke. Se lasă pe spate, sprijinindu-se în coate și se uită la cerul care începe să se întunece. Am făcut-o și pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Juden), scrisă la jumătatea secolului al XVIII-lea de dramaturgul german G.E. Lessing. Șocat de corectitudinea și generozitatea unui evreu, un personaj creștin ajunge la concluzia că există „evrei neevrei”, care, pasămite - cu toate că sunt evrei -, ar avea calități atipice : „La naiba ! Cu siguranță că sunt unii evrei care nu sunt evrei. Dumneata [cu toate că ești evreu,] ești un om cinstit” <endnote id="(267, p. 63)"/>. Un simptom că astfel de conserve mentale și verbale erau uzuale și În arealul românesc este faptul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În fața partidului și poporului atunci cînd cineva vrea să-și Închine viața realizării unui anumit țel. Poate fi crezut și printr-un angajament. Fraza este confuză arătînd despre <<desăvîrșirea construcției socialismului desfășurată spre comunism>>”. Adevărul este că chiar arăta ca naiba (vorba lui Petre Roman vizavi de numele dat organizației conspiratorilor din decembrie ’89, frontul salvării naționale) iar contribuția tov-ului cenzor ni se pare cât se poate de justă. a.e. „Regimul burghezo-moșieresc s-a instaurat după falsa independență de la 1877
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pentru a nu se denatura realitatea și a fi comparate localurile noastre publice cu dughenele din perioada capitalistă cu următorul text: <<Pe rugbiști vrem săi urmați/ Și mereu să vantrenați/ Pe teren nu-n restaurant/ Cu spumos și cualicant>>”. Date naibii „versurile”, și alta nu dar, toate ca toate, cam pe unde se găsea În Bârladul anilor ’60 celebrul vin spaniol de Alicante?! O altă greșeală tehnică a fost (corect) sesizată În numărul 220 al „Rulmentului” din data de 16 ianuarie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cenzor M. Izsak a scris următoarele: „Dintr-un film În care erau satirizate neajunsuri privind prestațiile de servicii a fost semnalată conducerii redacției o secvență reprezentînd o scenă amoroasă Între doi tineri, cu accente pornografice. Redacția a eliminat secvența”. Ai naibii, unguri! Au fost surprinși când se pupau franțuzește, cred că! Un alt flecușteț cu „actori” străini ce aducea atingere bravei societăți socialiste În drumul ei maiestuos spre comunism a fost eliminat de T. Scarlat din telejurnalul de seară, ediția din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Totuși, Ceaușescu nu a apelat la aceste forme extreme dar a inventat „indexul” la care urmau a fi trecute unele lucrări literare, cântece, filme etc. toate de proveniență străină dar și autohtonă care i se păruseră lui că sună ca naiba În urechile-i clăpăuge de măgar cu cravată de lux la gâtlej. Tot În urma acestei călătorii „de lucru”, româncele s-au trezit că niște mârlani cu grade de milițieni pe umeri, culeși din mediul rural, În special, le tăiau fustele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sus, a venit În biroul meu de la parterul Căminului 1 un individ cu aer de James Bond care, după prima propoziție rostită („Sunt locotenentul Ionescu Constantin de la Securitate”) mi-a provocat o mare scârbă, făcându-mă să mă-ntreb: „Cine naiba m-a turnat la Secu’ după ce am spus bancurile alea porcoase cu nea Nicu și țața Leana?!”. Nu, nu era vorba despre bancuri, fie ele și politice ci, de altceva: colaborare cu respectiva instituție În sensul cedării unei camere ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de ofițer, m-am dus la director de i-am spus tărășenia. Acesta, s-a uitat lung la mine și mi-a spus: „Mă, tu știi de când se ține de capul nostru nemernicul ăsta să-i dăm o cameră?! Cine naiba te-a pus să i-o dai?! Nu mă interesează ce și cum faci dar, ÎȚI ORDON să-l dai afară cât mai curând!! Și, nu uita, că peste o săptămână vin zidarii și-atunci să te văd eu de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și acolo, și acolo ? și, chiar dacă putea, de ce s-ar fi obosit ? Dacă deja era mare pește la oraș, de ce s-ar mai fi obosit să se însoare (și să coabiteze un timp, presupun) cu o biată văduvă de la țară ? Naiba să înțeleagă construcțiile lui Cărmăzan ! Important e că iubirea învinge. Iubirea e un fotograf sensibil (Marius Florea Vizante) care o pozează o dată pe Margo, își petrece restul filmului cerîndu-i mîna prin telefon și la final o întîmpină pe un peron
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pot aprecia latura ei sexoasă, murdar adolescentină : Xerxes, regele perșilor, face planuri de război în mijlocul unei orgii de lesbiene, preoții Spartei folosesc ca oracol, dar și ca sclavă sexuală o fată tînără și frumoasă... Chestii tari. Dar să fiu al naibii dacă pot aprecia o idee despre eroism bazată aproape în întregime pe cultul adolescentin al corpului. Ce-i drept, filmul încearcă să ne asigure că bărbăția spartană înseamnă mai mult decît atît ea înseamnă respect, onoare, cum să lupți folosindu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
curca aia care umblă cu găina o știe toată țara, nu? Sau pe pantofarul acela care-și zice că-i stilist? Și așa mai departe. Asta vezi la televizor. Vedeți? De aia mor de nervi! Dar treburi din ăstea nici naiba nu le știe. S. B.: Cât ați stat în Piață? M. M.: Până pe 31 decembrie, până la Revelion. S. B.: În concluzie, în timpul evenimentelor nu ați ascultat ce vi se transmitea din balcon? M. M.: În primul rând, eu aveam un
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
magazin, Stirex. Furau ăștia într-o veselie din el, de acolo. În fine, asta e! S. B.: La orice revoluție apar și infractorii care sparg, fură. M. M.: "Trage cineva din foișorul de sus, de deasupra Bibliotecii!" "Băi, dați-o naibii! Ia vedeți care-i situația! Du-te, Ștefane, și vezi!" Ștefan s-a dus. La venire mi-a spus: Dom'le, l-am găsit pe șeful Bibliotecii speriat, încercând să salveze niște cărți. Dar, nu știu: le salvează el, fură
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
tras, să zicem, două unități de mitralieră antiaeriană. Împotriva cui le-ai tras?" "Păi, stai, tu vii să mă întrebi pe mine ce-am făcut cu ele acum?" "Păi da". Că am auzit zgomot". "Ai auzit după zgomot? Băi, ai naibii, mai faceți și pe deștepții!" Deci, dacă nu trăiești acolo, nu poți să înțelegi. Vii după aceea și investighezi. S. B.: Sigur. Cum a fost în noaptea aceea, când a fost greșeala de la biută... M. M.: Și-a început unul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aveau în mâini sacoșe și genți de mână în care aveau strictul necesar. De la poartă până la locul de cazare ce le-a fost pregătit la etajul doi al Divizionului au fost escortați de militari înarmați. Cine erau ei? M. M.: Naiba știe. S. B.: Erau ofițeri de securitate. M. M.: Atunci s-a luat o măsură, un fel de arest preventiv. Noi am fost încunoștiințați să pregătim locul de cazare. S. B.: Când a fost asta? Parcă a fost în ianuarie
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fel de arest preventiv. S. B.: Da, așa este. Au fost condiții de arest. M. M.: S-au făcut verificări asupra activității lor. După câteva zile, Comandantul mi-a spus: "Măi, vezi și tu pe acolo, ăștia să se ducă naibii și ei undeva să se spele". Țineți minte că la vreo trei-patru zile îi scoteam, i-am dus la baie. S. B.: Știu, la spălătorie. Ne-au pus să-i păzim. M. M.: Da, dar cu toate că era interzis. Au zis
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
că de fapt sunt femeie și datoria mea ar fi fost conform obiceiului strămoșesc și milenar și universal și așa mai departe, de-ai face pe cei doi bărbați să mă aștepte puțin, așa cum îi dă bine oricărei femei. La naiba! Cu părintele nu ține treaba asta. Fiind într-o veșnică mișcare, când cineva îi supune acestui supliciu (așteptarea) bănuiesc că-și iese din minți și nu se cade când cineva este atât de drăguț cu tine și te invită la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe ministru și pe Dr. Luftner. N-aș fi vrut sa fiu în pielea nici unuia, dar și eu parcă mi-aș fi schimbat-o pe a mea cu aceea a omologilor de pe motonavele rusești sau bulgărești. Bref, s-a dus naibii recepția de la Viena și campania de presă, și orchestra, și folclorul... Cu "Steaua Dunării" problemele au continuat tot sezonul 1987 și în sezonul 1988: i s-a defectat instalația de răcire și a rămas blocată 24 de ore la Orșova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
arborate steagurile naționale. Eram în stafful vizitei, din partea MAE, bustul fiindu-mi blindat cu tot felul de ecusoane. Aflat în fața tribunei oficiale, aud la un moment dat un schimb de replici dintre un june de la Protocolul prezidențial român îmbrăcat ca naiba și cu pantofii plini de noroi care se rățoia la Corneliu Mănescu, spunându-i ca n-are ce căuta în tribună, deși acesta avea o invitație din partea ambasadorului Franței la București. Junele era unul din cei 15 mii de specialiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
său: "Uruguayul e o țară mică și fericită. Nu are numai o natură frumoasă, cu climă agreabilă, ci și legi sociale exemplare, foarte liberale... Oamenii de aici mă fac să mă gândesc la elvețieni și olandezi. Modești și naturali. La naiba cu statele mari și obsesiile lor. Dacă aș putea, le-aș diviza pe toate în țări mai mici..." La 16 decembrie 1928, cobora de pe vasul "Buenos Aires" președintele SUA, Herbert Hoover, iar la 4 decembrie 1936, de pe crucișătorul "Indianapolis" un alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat chipeș, fudul și veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe irlandezii d....d (eufemism care m-a nedumerit total când am dat prima dată de el: decedați, detestați?) s-a ciocnit intenționat de Maurice Vânătorul de mustangi (eșarfă stacojie, pantaloni de catifea ferfenițiți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]