6,603 matches
-
era de a debarca la capul Helles (extremitatea de sud a peninsulei Gallipoli) și apoi de a forța Strîmtoarea Dardanele și a face joncțiunea cu armata imperială rusă. Corpul expediționar era compus în principal din australieni și neozeelandezi (ANZAC). Din nefericire, expediția a fost prost concepută, prost pregătită și prost condusă, iar forțele turcești au fost subevaluate și subapreciate. Piederile aliaților s-au cifrat la 140.000 de morți și răniți pe cîmpul de luptă, plus alți 145.000 de morți
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cu splendidă poezie și muzică și o redescoperire entuziastă a vechii lumi grecești și romane. Ceea ce generațiile de mai tîrziu aveau să numească Evul Mediu ajunse la final, și luă naștere acea incredibilă izbucnire de extraordinară creativitate, Renașterea. Totuși, din nefericire pentru dezvoltarea democrației, după mijlocul anului 1300 guvernele republicane ale unora unora dintre orașele importante au permis, treptat, apariția dușmanilor eterni ai guvernămîntului popular: declinul economic, corupția, oligarhia, războiul, cucerirea și acapararea puterii de către conducători autoritari, fie ei principi, monarhi
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
invitație clară către conducătorii politici, scrisă cu litere de-o șchioapă: Sînteți liberi să folosiți toate aceste resurse economice pentru a vă consolida și menține puterea! Liderii politici ar trebui să aibă puteri supraomenești pentru a rezista acestei tentații. Din nefericire, statistica este tristă: conducătorii care au avut acces la resursele oferite de o economie centralizată au confirmat cu toții adevărul aforismului. Desigur, liderii se folosesc de despotismul lor pentru scopuri bune sau rele. Istoria a înregistrat cîte ceva din amîndouă deși
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
minți cu o oarecare teamă, apoi ne va minți cu tupeu. Pentru că minciuna într-o primă fază îți dă senzația că te salvează, dar apoi totul cade odată cu încrederea și credibilitatea. Astfel, minciuna cultivată schimbă valorile pozitive în negative, aducând nefericire și anormalitatea devine normalitate. 6 Copiii nu trebuie manipulați unul împotriva celuilalt atunci când părinții sunt în conflict. Din egoism, unii încearcă să atragă, să-și alieze copiii de partea unuia din părinți. Atunci copiii se transformă în instrumente de manipulat
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a lungul istoriei, că în țările care au fost conduse de persoane credincioase care au păstrat regulile lui Dumnezeu popoarele a fost mulțumit și fericit, le-a mers bine. Când conducătorii au fost atei sau nu au păstrat poruncile Lui, nefericirea și frustrarea a dominat masele. În final, bineînțeles, ducând la convulsii sociale urâte. Apoi, să nu fii surd la dorințele și nevoile poporului. Tot ce ți-am spus acum să-ți fie vector, ghid, reguli, lege, cum vrei să le
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
român la sfârșitul secolului al XIX-lea ne oferă Mihai Lupescu, în volumul Din bucătăria țăranului român (trimis spre publicare Academiei Române în anul 1916, după mai bine de două decenii de cercetare pe teren), iar această imagine contrastează puternic, din nefericire, cu tonul idilic al lui Radu Anton Roman. „Bucătăria“ țărănească era caracterizată, în primul rând, prin extrema sa sărăcie. Mămăliga, afirmă Mihai Lupescu, „e temelia hranei țărănești [...]. Mâncarea țăranului se alcătuiește din mămăligă ori pâne, malai și din udătură, care
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
este brassica, din celticul bresic, celții fiind cei care au răspândit cultura acestei plante pe aproape tot continentul). În altă ordine de idei, merită amintit faptul că tot din virdia provine numele unui soi de strugure românesc prefiloxeric, verdea (din nefericire, pe cale de dispariție). Este drept că „plăcintăria“ ajunsese, în epoca fanariotă și chiar mult timp după aceasta, un meșteșug și un comerț specific grecilor stabiliți la noi. Celebra urare „Na zisis, na procopsis, ke is tin Vlahia megalos plațintaris“ („Mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
înlăuntru să dea gust; se toarnă cu lingura pe frunze și se coc în cuptor“ (E. Niculiță-Voronca). Promovate în bucătăria târgoveață grație grecilor, plăcintele au trecut printr-un permanent proces de „democratizare“, ajungând un fel de mâncare accesibil, ieftin. Din nefericire, acest proces a dus și la apariția unor monștri culinari precum „bogacii“, descriși de I.A. Bassarabescu ca „respingătoare prăjituri ale săracilor“: „Gurile rele povesteau că în compoziția lor intră toate rămășițele din ajun: resturi de covrigi uscați, de plăcintă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a reveni asupra unora dintre bucatele țărănești descrise de Mihai Lupescu, trebuie să facem o paranteză. Potrivit lui Radu Anton Roman, „marea bucătărie țărănească“ ar fi originală în primul rând datorită filonului străvechi din miezul ei. Ar avea „măduvă tracică“... Din nefericire, nu putem decât presupune că dacii ar fi fost cei mai gurmanzi dintre traci, căci nu cunoaștem mai nimic despre obiceiurile lor culinare. În orice caz, știm mult mai puțin decât au aflat francezii despre strămoșii lor, galii; detalii despre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
românească cu care m-am întâlnit vreodată“ se numește, afirmă Radu Anton Roman, „flori de bostan umplute“. Să fie oare un alt unicat românesc, născut tot din sărăcia țăranului român, nevoit să nu arunce nimic din ceea ce a cultivat? Din nefericire pentru noi, nu... La fel de săraci erau și țăranii italieni, spre exemplu cei din Liguria (regiune din nord vestul „Cizmei“), care umpleau și ei flori de bostan. Găteala aceasta s-a păstrat până în zilele noastre. Până și un modernist cosmopolit în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mocănească de primăvară“, specifică regiunii Buzăului (două straturi de mămăligă ocrotind un amestec de carne de la borcan - adică porc confit, prăjit în untură și pus la păstrare acoperit tot cu untură - și de verdețuri tocate). Asemenea rețete au rămas, din nefericire, uitate în colțuri izolate de țară. Cum se explică faptul că bucătăria noastră nu a putut încetățeni, la nivel național, diversificarea culinară a ingredientului numit mămăligă? De parcă ar fi rămas definitiv cantonate în munți, la stână, preparatele noastre din fiertură
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
munți, la stână, preparatele noastre din fiertură de mălai nu iubesc diversitatea, primind la sânul lor românesc doar brânzeturi carpatine; există puține excepții (în afară de plăcinta mocănească, deja pomenită, ar mai fi mămăliga pe fructe ori ghiveciul pe mămăligă, astăzi, din nefericire, pe cale de dispariție, dacă nu cumva deja pierdute) care confirmă regula. Nu putem decât să ne închipuim cum, în cadrul transhumanței, ciobanul vindea brânză ca să cumpere mălai, iar țăranul de la șes cumpăra brânză vânzând mălai. Întâlnirea acestor două ingrediente a monopolizat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în centrul muntos și în nordul iernilor lungi. În ceea ce privește fermentația cerealelor, cea alcoolică a rămas cunoscută întregii Europe (fiind răspândită mai ales în nordul continentului), berea, whisky-ul sau cvasul depunând mărturie în acest sens. Românii cunoșteau braga, astăzi, din nefericire, o băutură pe cale de dispariție; berea a fost introdusă în Moldova și în Muntenia de abia la începutul secolului al XIX-lea, de către berarii sași din Ardeal. Mai bine de un secol a rămas un moft orășenesc, dar în zilele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și de maghiari). Toate aceste preparate sunt inspirate de bucătăria turcească, dar au căpătat trăsături aparte datorită necesității, în țări aflate la latitudini mai nordice decât Turcia, de a conserva legumele peste iarnă. Elena Niculiță-Voronca mai pomenește o rețetă, din nefericire astăzi dispărută: „Vinograda se face din pui fript la frigare, apoi carnea se scarmănă și, așezând pe farfurie o dungă de carne, alta de albuș fiert tocat mărunt, alta iar de carne, a treia de altceva, precum măsline, gălbenuș, sfecle
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
prin naștere sau prin cultură.“ Se regăsește ceva din gastronomia bizantină pe mesele nobiliare din țările române ale secolului al XIV-lea? Câteva cuvinte despre arta culinară bizantină ar fi utile, pentru a încerca un răspuns la această întrebare. Din nefericire, există prea puține izvoare asupra acestui subiect și acestea sunt indirecte. Unele informații au fost extrase din texte medicale, religioase ori din cele câteva mărturii ale călătorilor occidentali prin Constantinopol. Dar, chiar și așa puține cum sunt, ele ne oferă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
tradițiile, singura legătură fiind principiul care asigură supraviețuirea tuturor bucătăriilor de penurie, anume exploatarea la maximum din punct de vedere culinar a puținului existent. La vârf găsim la haute cuisine, bucătăria aristocratică, importată în întregime (prin importuri succesive și, din nefericire, contradictorii), total indiferentă față de specificul culinar românesc; iar la mijloc se află stratul cel mai dinamic al gătelilor noastre, bucatele burgheze, târgovețe, care au asigurat o minimă „circulație“ de informație între baza și vârful piramidei. Toate culturile gastronomice care au
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
XXI.“ Adversarii globalizării vor fi probabil indignați, deși Veyrat nu se referă deloc la așa ceva; globalizarea, în sens gastronomic, are sensul unei uniformizări alimentare industrializate, ea neputând fi asimilată ingeniozității combinative a unor bucătari inventivi. Competența „bucătărească“ fiindu-ne, din nefericire, străină, ne vom mărgini, în încheiere, să sugerăm, fără pretenții tehnic-culinare nemeritat asumate, câteva idei modeste care ar putea servi revitalizării meniurilor românești. Primul exemplu poate părea nesemnificativ, dar el ne oferă o variantă acceptabilă a împăcării dintre occidentalizare și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de sfeclă maturată în saramură sau/și oțet, așa încât gustul acrișor al murăturii să supraviețuiască trecerii prin baia de ulei încins (a nu se uita, bineînțeles, presarea rădăcinoasei înfeliate într-un ștergar, pentru eliminarea prealabilă a excesului de umiditate!)? Din nefericire pentru noi, ultima sugestie pe care o putem oferi nu-i aparține unui român, ci unui francez stabilit, cu arme, bagaje, sticle vechi și bune, borcane cu confit d’oie și multe alte minunății, taman pe malul famelic al Dâmboviței
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unui popor format din copii, femei și bărbați, sclavi și oameni liberi amestecați, retorică pe care o apreciem prea puțin, pentru că o considerăm drept o lingușeală", declară Socrate. Periculoasă, tragedia introduce mila. Spectatorul simte simpatie față de eroii tragici care, în nefericirea lor, sunt victimele acestei "hubris" pe care Platon nu încetează să o denunțe, căci ea este contrară rațiunii. El își pierde atunci orice luciditate a judecății. Pe o asemenea constatare își va fonda Brecht teoria asupra distanțării. Emoția tragică, după
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
școala viciului. Ia aminte și judecă. Când cei mai buni dintre noi aud din Homer sau din vreun alt poet tragic cum îl imită pe eroul întristat, cum se debitează o lungă tiradă de gemete sau când i se cântă nefericirea lovindu-se în piept, știi că simțim plăcere, că acceptăm să-l urmărim cu simpatie și că admirăm serios talentul poetului care ne face să simțim astfel cele mai vii emoții. Știu acest lucru, și oare cum l-aș putea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la jansenism, vor avea, referitor la acest subiect, un punct de vedere identic. Sfântul Augustin (354-430), cartaginez ca și Tertulian, se întreabă cu privire la caracterul paradoxal al plăcerii pe care-l creează spectacolul tragediei. Cum poate simți omul plăcere la vederea nefericirii? În Cartea III a Confesiunilor sale, el vede în asta, ca și Platon, o plăcere nesănătoasă, cu tentă de masochism, o complezență secretă a sufletului de a se menține în viciu. Teatrul mă vrăjea, cu spectacolele sale pline de imaginile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și noi ca toată lumea să simțim bucurie. Oare pentru că, mizeria neplăcând nimănui, ci mizericordia, numai din cauza ei, să ne placă suferința?" (pp. 62-63) "Dar mie, în mizeria mea, îmi plăcea să sufăr, și căutam subiecte de suferință, în timp ce în legătură cu o nefericire străină, prefăcută, mimată, jocul actorului îmi plăcea cu atât mai mult și mă prindea cu atât mai tare, cu cât îmi storcea lacrimi. Ce-i de mirare în asta? Mielușea nefericită, rătăcită de turmă și nerăbdătoare să fiu păzită, o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
regreta primul. În Premier Discours (Primul Discurs) al său, din 1660, întrebându-se asupra interpretării ce-ar trebui făcută asupra regulilor hotărâte de Aristotel și reluate de Horațiu, el scrie: "Trebuie să știm deci care sunt aceste reguli; dar spre nefericirea noastră, Aristotel și, după el, Horațiu au scris despre ele destul de obscur pentru a fi nevoie de interpreți, iar cei care au binevoit să le facă cunoscute până acum nu le-au explicat adesea decât în calitate de gramaticieni sau filosofi. Cum
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
alta; dar pentru limita impusă de însăși natura lucrului, atât timp cât ansamblul rămâne clar, în ordinea întinderii, cel mai lung este întotdeauna și cel mai frumos; pentru a fixa în mod grosier o limită, să spunem că întinderea care permite transformarea nefericirii în fericire sau a fericirii în nefericire printr-o serie de evenimente înlănțuite în funcție de verosimil sau de necesar furnizează o delimitare satisfăcătoare a lungimii" (cap. 7). Aristotel este foarte conștient de faptul că durata acțiunii dramatice este în mod necesar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
natura lucrului, atât timp cât ansamblul rămâne clar, în ordinea întinderii, cel mai lung este întotdeauna și cel mai frumos; pentru a fixa în mod grosier o limită, să spunem că întinderea care permite transformarea nefericirii în fericire sau a fericirii în nefericire printr-o serie de evenimente înlănțuite în funcție de verosimil sau de necesar furnizează o delimitare satisfăcătoare a lungimii" (cap. 7). Aristotel este foarte conștient de faptul că durata acțiunii dramatice este în mod necesar limitată de condițiile reprezentației. Desfășurarea concursurilor la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]