4,685 matches
-
cu fiii Agapie și Theoctistos, ținând discul cu imaginea lui Hristos. Pe arcul lat care boltea trecerea dintre naos și pronaos, reprezentarea celor 7 Maccabei și a Celor trei evrei în cuptor - scene biblice prefigurând martiriile creștine, sublinia credința în nemurirea sufletului. În pronaos, reprezentarea pe una dintre calote a lui Hristos Emanuel, adică a Logosului înainte de Întrupare, iar pe timpane și registrele respective a scenelor istorice ale Acatistului Maicii Domnului, constituia o explicație dezvoltată a Întrupării, continuându-se ideea liturgică
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Facultății de Drept din cadrul Universității „Petre Andrei“ din Iași. În anul 1998 a obținut titlul de doctor în filosofie la Facultatea de Psihologie și Filosofie din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași (calificativul Magna cum laude) cu lucrarea "Tanatologie și nemurire", lucrare ce a fost publicată în 1999 la Editura Cantes și care a primit premiul Academiei Române. De asemenea, în anul 2004 a susținut din nou o lucrare de doctorat în filosofie, la Catedra de Logică și Filosofie sistematică a Facultății
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
în toate parohiile din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, verificând stadiul lucrărilor de construcție sau modernizare, precum și modul de cheltuire a banilor. Episcopul Dr. Calinic Dumitriu este autorul câtorva cărți cum ar fi: "Biblia în Filocalie" (2. vol., Trinitas, Iași, 1995), "Tanatologie și nemurire" (Cantes, Iași, 1999), "Meditații filocalice" (Cantes, Iași, 2001), "Un stareț simbol - Arhimandritul Iachint de la Putna" (coordonator, Gedo, Cluj-Napoca, 2005), "Logica Trinității" (Gedo, Cluj-Napoca, 2005), "Fenomenul "Biserica ortodoxă secretă" - o erezie la început de mileniu III" (Gedo, Cluj-Napoca, 2006), "Predici la
Calinic Dumitriu () [Corola-website/Science/308476_a_309805]
-
se află în prezent la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj. O lespede de piatră găsită la Turda aparține sculpturilor romane cu banchetul funebru. In tematica sculpturii funerare, banchetul funerar a devenit cu timpul un simbol al credinței în nemurirea sufletului, al vieții de după moarte. Defunctul, împreună cu membrii apropiați ai familiei, sunt înfățișați în jurul unei mese, participând la un ospăț. Placa sepulcrală de la Turda reprezintă 3 personaje: doi bărbați rezemați cu cotul pe un „kliné” și o femeie așezată pe
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]
-
Cercel în anul 1584. Matei Basarab adugă pe latura de răsărit a palatului un pridvor către aceste grădini pentru a înlesli accesul dinspre dormitoare. Admirând splendida grădină din antreul casei, în ziua de 9 aprilie 1655, bătrânul domnitor trecea în nemurire. Aproape o jumătate de un veac mai târziu, Constantin Brâncoveanu, extinde grădinile, asigurând un corp de grădinari pentru întreținerea acestora. Baia domnească, descrisă de către Paul de Alep, este construită, după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
fiind culoarea zeului SETH, zeul deșertului lipsit de viață și de acea zeul morții, al răului și totodată al dezordinii. Verdele, culoarea vieții vegetale și de aceea culoarea bucuriei și tinereții era închinată zeului Osiris, zeu al reînvierii și a nemuririi ce stăpânea lumea de dincolo. Tot astfel, culoarea neagră avea aceeași semnificație — negrul fiind culoarea pământului fertil al Nilului - fluviu, care, prin revărsările sale, asigura “reînvierea“ veșnică a Egiptului an după an și garanta puterea și prosperitatea țării. Albastrul era
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
pământului fertil al Nilului - fluviu, care, prin revărsările sale, asigura “reînvierea“ veșnică a Egiptului an după an și garanta puterea și prosperitatea țării. Albastrul era culoarea cerului și a zeului acestuia Amon. Galbenul reprezenta aurul, un material prețios simbol al nemuririi zeilor și de aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai în reprezentările zeilor și faraonilor. Albul—simbol al purității și bucuriei era culoarea coroanei Egiptului de Jos. Vechii egipteni au produs obiecte de artă pentru a servi în
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
justiției față de pana din capul lui Ma'at. Dacă se consider demn, decedatul putea să-și continue existența pe pământ în formă spirituală. Vechii egipteni au menținut un set elaborat de obiceiuri funerare, crezând că erau necesare pentru a asigura nemurirea după moarte. Păstrarea corpului pentru mumificare, efectuarea ceremoniilor funerare și de înhumație cu bunurile persoanei decedate îi puteau folosi în viața de apoi. Înainte de Vechiul Regat, trupurile erau îngropate în gropi săpate în deșert care se conservau natural prin uscare
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
este un medicament miraculos pentru menținerea sănătății. Ceaiul are o putere extraordinară de prelungire a vieții. Oriunde o persoană cultiva ceai, va avea parte de o viață lungă.” Din toate timpurile ceaiul este „elixirul care creeaza lăcașul de nestrămutat al nemuririi”. Din acest pasaj reiese faptul că ceaiul verde a fost apreciat din timpuri străvechi că un puternic medicament. În ultimii ani însă, cercetările au evoluat atât de mult încât acum avem și confirmarea științifică a ceea ce se spunea în vechime
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
pe tărâmul celălalt. Șacalul a fost admirat în foarte multe mitologii, din Africa până în India, pentru înțelepciunea și viclenia sa. În mitologie, această reptilă era admirată pentru că își leapădă pielea, fiind un simbol al înnoirii, al întineririi și chiar al nemuririi. Șarpele era asociat deseori cu zeul sau cu zeița pământului. În multe culturi, șarpele este feminin, este un simbol al feminității. În mitologia greacă, zeul medicinei, Asclepios, poartă un șarpe sau doi șerpi,care au puteri asupra vieții Șarpele totodată
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
este un simbol al feminității. În mitologia greacă, zeul medicinei, Asclepios, poartă un șarpe sau doi șerpi,care au puteri asupra vieții Șarpele totodată poate fi un simbol al răului, al pericolului sau al ispitei. În "Epopeea lui Ghilgameș", iarba nemuririi dobândită cu atâta trudă de erou, este înghițită de un șarpe spulberând astfel speranța depășirii stadiului de muritor. În Biblie, această reptilă este o ființă mitică, foarte mare și lungă, care are o gândire și o fire rea. Diavolul însuși
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
țestoasă care susține pe carapacea ei un elefant, ce ține cu trompa lui lumea. În civilizația Maya, zeul lunii, deține o platoșă făcută din carapacea unei broaște țestoase. Longevitatea acestui animal este asociată la foarte multe popoare cu ideea de nemurire. În mitologia tibetană, dar și în concepția unor populații din Bengal, broasca țestoasă a fost aleasă de zeul creator pentru a aduce pământ de pe fundul Oceanului Primordial. Astfel, țestoasa are un rol important în geneza lumii.
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
au fost Jayanta, Midhusa, Nilambara, Ribhus, Risabha, Sitragupta și, cel mai important dintre ei, "Arjuna". În Rig Veda, dintre toți ceilalți zei, cele mai multe imnuri (în jur de 250) îi sunt închinate lui Indra. El agrea foarte mult nectarul divin al nemuririi (Soma) și consuma cantități uriașe din acesta. Uneori, stăpânul zeilor bea elixirul divin pentru a căpăta puteri în lupta cu dușmanii săi, iar atunci când făcea aceasta, creștea instantaneu foarte mult, ajungând la proporții gigantice. Când nu folosea caleașca aurită, Indra
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
sacrificiu cererile, rugămințile, problemele celorlalți. Nici locuitorii Galiei nu se temeau de moarte. Diodor din Sicilia spunea în lucrarea sa "Biblioteca Istorică": "Ei nu se feresc de moarte. S-a înrădăcinat la ei credința pe care o avea Pitagora despre nemurirea sufletului omenesc care, după un număr anumit de ani, ar intra într-un alt trup și ar începe o nouă viață." Ca și dacii, galii sacrificau bărbați când voiau să afle răspunsuri la întrebări privitoare la evenimente din viitor. Îi
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
răspunsuri la întrebări privitoare la evenimente din viitor. Îi înfigeau sabia în piept, deasupra diafragmei, celui destinat sacrificiului și prefigurau ce se va întâmpla în viitor după modul în care cădea victima. Druizii aveau, de asemenea, o doctrină complexă în ceea ce privește nemurirea, având o morală și o viziune generală aparte despre lume. Având o mitologie bogată, practicau rituri și ritualuri funerare adecvate. Ei considerau că moartea nu este decât o strămutare temporară și că viața continuă prin intermediul reîncarnărilor. Celții credeau, la fel
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
și emoțiile unei persoane făcând-o astfel să creadă că vede aceste ființe paranormale. Dacă existența fantomelor, a strigoilor și a stafiilor ar fi dovedită, atunci s-ar putea afla și răspunsul la întrebarea privind viața de după moarte. În mitologie nemurirea însemna perfecțiune și invincibilitate, însușiri de care oamenii nu aveau parte, ci doar zeii. Cu toate acestea, omul va aspira mereu spre nemurire, după cum se relatează în multe dintre legendele diferitelor mitologii. La grecii antici exista totuși o modalitate de
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
fi dovedită, atunci s-ar putea afla și răspunsul la întrebarea privind viața de după moarte. În mitologie nemurirea însemna perfecțiune și invincibilitate, însușiri de care oamenii nu aveau parte, ci doar zeii. Cu toate acestea, omul va aspira mereu spre nemurire, după cum se relatează în multe dintre legendele diferitelor mitologii. La grecii antici exista totuși o modalitate de a atinge nemurirea, dar sub alte forme, iar acest privilegiu nu era acordat decât marilor eroi, care erau transformați în stele pe cer
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
și invincibilitate, însușiri de care oamenii nu aveau parte, ci doar zeii. Cu toate acestea, omul va aspira mereu spre nemurire, după cum se relatează în multe dintre legendele diferitelor mitologii. La grecii antici exista totuși o modalitate de a atinge nemurirea, dar sub alte forme, iar acest privilegiu nu era acordat decât marilor eroi, care erau transformați în stele pe cer după ce mureau vitejește în luptă. De exemplu, după moarte, Perseu și Andromeda devin constelații, la fel și Orion, singura iubire
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
pragul nașterii, copii lor aveau să fie sănătoși și buni la suflet. De asemenea licoarea obținută din această plantă conferea celor ce o înghițeau o putere spirituală și o cunoaștere avansată a lumii. Uneori ea era chiar o băutură a nemuririi. Zeița aparținea grupului de zei credincioși lui Ahura Mazda, numit Yazatas.
Haoma () [Corola-website/Science/302196_a_303525]
-
central care, prin prezența și puterea lui, acoperă întreg domeniul gândirii de la cosmos până la om, este în mod necesar și arbore al vieții. Pomul vieții are drept sevă roua cerească, iar fructele lui inaccesibile muritorilor, transmit o mică parte din nemurire. Așa fac fructele pomului vieții din grădina Raiului care sunt 12 la număr. Arborele vieții își are originea în neoliticul Vechii Europe. Simbolul "V" al Marii Zeițe, bucraniul-uter și pieptenele-perie, trei simboluri de regenerare, au fost grupate pentru o amplificare
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
divinității, făcând obiectivul unei interdicții divine. Din lipsă de discernământ omul încalcă interdicția divină, culegând fructul oprit. El își descoperă noua condiție: este vulnerabil, gol, sortit suferinței și morții. Este alungat din Rai, luat de lângă pomul vieții, care este copacul nemuririi. Legământul cu veșnicia este încălcat, iar legătura este restabilită odată cu venirea Fiului în lume, pentru a elibera omul de păcat. Acesta sădește Biserica universală, după ce a pătimit pe cruce, a murit și a înviat. Astfel, crucea, înălțată pe un munte
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
sau în curs de antromorfizare este discutată, dar s-a precizat că tipul plastic este de origine greco-elenistică. Cavalerul care s-a bucurat de o devoțiune specială încă din epoca elenistică are o zeitate protectoare, prin excelență, atotputernică, simbol al nemuririi și al victoriei forțelor binelui asupra celor ale răului și morții, considerat de credincioșii epocii romane "dominus" (lat. "stăpân"), "aeternus"(lat. "veșnic"), "sanctus" (lat. "sfânt"), "invictus" (lat. "neînvins"), "ktistes" (gr. "întemeietor"); așadar atribute și epitete întâlnite mai apoi și în
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
doctrina creștină, care au putut facilita adoratorilor înțelegerea acesteia din urmă. Calul considerat animal solar, apare ca un simbol al imortalității; el evocă apoteoza defunctului, eroizarea lui. Aceasta este una dintre explicațiile frecvenței reprezentării cavalerului pe altarele funerare. Credința în nemurire, în viața de apoi, putea fi eventual înfățișată și prin lupta călărețului împotriva animalului. De remarcat este că șarpele ne face să ne gândim la un zeu vindecător, iar arborele, căruia îi este juxtapus altarul de sacrificiu, pare a fi
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
un arbore veșnic ce stă în mijlocul cerului și al pământului sprijinind cu tărie universul; este arborele vieții plantat pe Golgota pentru a desăvârși actul esențial al noii Teologii: prin moarte mântuirea omenirii, biruința vieții asupra morții și a păcatului, câștigarea nemuririi. Așadar, cultul cavalerului, prin conținutul lui teologic și iconografic, a vehiculat idei și valori inclusiv privitoare la valorile vieții apropiate sau compatibile cu doctrina creștină, făcând posibilă înțelegerea și însușirea mai rapidă a acesteia de către populația locală. În ultimă instanță
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
femeile care ajung soprane deasupra Europei, fluturi multicolori în admirația lumii și subiecte pentru așezarea în marmură. Marcel Guguianu se înscrie în zodia mării dăinuiri, avându-l cap de linie pe Brâncuși, Medrea, Paciurea, Mantu și isprăvind cu din nou nemurirea, ceea ce înseamnă, cu Apostu, Irimescu și Anghel și cu toți cei ce vor șui în eposul neamului românesc. Marcel Guguianu vine din pietrele României și va urca în Munții Carpați, al acestei țări, ca stâncă detunata pe care o vor
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]