5,767 matches
-
nimic. Decât să dorm. Nu vreau să spun că așa este și așa trebuie să fie cu toate mamele. Dar pentru mine a fost mai comod să-mi limitez drumurile, eram oricum foarte obosită, eram și foarte stresată, era o nenorocire dacă venea ora de somn a fetei și nu eram acasă. Parțial, lucrurile au rămas la fel. Dacă e obosită, se lasă tot timpul cu urlete, trebuie să fim în apropierea unui pat. Pe harta aceasta a mea nu exista
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
Da, sigur și când bate vântul tare, ne ciocnim unul de altul, atunci se produce furtuna și se aud zgomote mari, care se cheamă tunete, apoi pornește ploaia din corpul nostru. - Dar noi nu dispărem, așa-i? - Doamne ferește, ar fi nenorocire pe pământ fără ploaie! - S-ar usca pomii și florile! - Chiar și pământul, nar mai rodi nimic! - Iar oamenii n-ar avea ce mânca! - Vezi cât de multe poți afla, dacă explorezi lumea din jurul tău. - Să vedem ce face pisoiașul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se va vedea În curând, a fost o nouă manifestare a inepuizabilei capacități inventive a speciei umane. Într-un sat oarecare, la câțiva kilometri de granița cu una dintre țările limitrofe, era o familie de țărani săraci care avea, spre nenorocirea sa, nu o rudă, ci două, În stare de viață suspendată sau, cum preferau ei să spună, de moarte stagnată. Una dintre ele era un bunic din aceia de modă veche, un patriarh rigid pe care boala Îl redusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
familie sau medicul curant, dar această modalitate avea un efect foarte redus, având În vedere că ceea ce se urmărea era oficializarea În timp record a unei situații anormale, astfel Încât să se evite confirmarea o dată În plus a zicalei că o nenorocire nu vine niciodată singură, ceea ce, aplicat la situația de față, ar Însemna, după moartea subită, putrezirea În casă. Se demonstră atunci faptul că un prim-ministru nu din Întâmplare ajunge În funcții atât de Înalte și că, așa cum a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
caligrafia stranie cu care e scris pe el numele său, exact la fel cu cea din faimosul facsimil publicat În ziar. Dacă inima Îi sare-n piept de spaimă În acel moment, dacă-l invadează o presimțire lugubră a unei nenorociri iremediabile, și vrea, din acest motiv, să refuze să primească scrisoarea, nu va reuși, va fi ca și cum cineva, ținându-l ușor de cot, l-ar ajuta să coboare treapta, să evite coaja de banană, să dea colțul fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
certificatul său de origine. Se Întreabă omul, domnul cutare i-a spus poștașul, prin urmare e de sex masculin, și imediat am confirmat noi Înșine, se Întreabă omul dacă ar trebui să se Întoarcă acasă și să Împărtășească cu familia nenorocirea iremediabilă, sau dacă, dimpotrivă, ar trebui să-și Înghită lacrimile și să-și continue drumul, să se ducă unde-l așteaptă serviciul, să Îndeplinească toate zilele care-i mai rămân, atunci va putea Întreba Moarte unde ți-a fost victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
alina durerea care-l chinuia, izbucnea Într-un plâns convulsiv amintindu-și că și el ar putea fi destinatarul unui plic identic la prima distribuire de corespondență din ziua următoare. Terminau ședința amândoi Într-un plâns nestăvilit, Îmbrățișați de aceeași nenorocire, dar gândind terapeutul minții că dacă i s-ar Întâmpla o nefericire, Încă ar mai avea opt zile, o sută nouăzeci și două de ore de trăit. Niște mici orgii cu sex, droguri și alcool, cum auzise că se organizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
n.t.) 4. Aluzie la sonetul Alma minha gentil (Suflet blând) de Luís de Camões (n.t.) 5. Alăturare a patru zicale portugheze, respectiv Năo há uma sem duas, Năo há duas sem três, ambele corespunzând, la origine, proverbului „O nenorocire nu vine niciodată singură”, sensul lor fiind ulterior extins și la alte situații nu neapărat negative; Às três é de vez, Însemnând „A treia Încercare reușește”; și Três foi a conta que Deus fez, „Trei a fost socoteala lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mele. Și vom trăi veacuri de încântare și de iubire... BUFONUL: Veacuri... Pentru un ceas, acolo fie; nu moare nimeni de fericirea unei veșnicii care ține preț de-un ceas. Și s-ar putea să nu ți se întâmple nici nenorociri neobișnuite în intervalul acestei veșnicii. CEZARA: Bufonule, tu ești nebun! Ce spune povestea despre noi doi? BUFONUL: Așezați într-o barcă de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului... CEZARA: Stai! Din ce-i făcută barca asta. Făt-Frumos? IERONIM: De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cândva, avea și ea o chibzuială. Dimineața stingeam, iar seara aprindeam. Îmi rămânea restul zilei pentru odihnă, și restul nopții să dorm. MICUL PRINȚ: Și pe urmă s-a schimbat consemnul? FANARAGIUL: Consemnul nu s-a schimbat. Tocmai aici e nenorocirea! De la an la an, planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede, iar consemnul nu s-a schimbat. MICUL PRINȚ: Dacă stai toată vremea aici, înseamnă că n-ai de unde ști dacă pe planeta ta sunt sau nu sunt oi. FANARAGIUL: Oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
înconjoară pe doctorul Marne, glume vechi și zeflemele, dar în centrul veseliei e o zonă de respect, căci Marne e doctor, agent sanitar sau așa ceva, dar și pentru că e prietenul lor, sau pentru că e nenorocit și-și poartă după sine nenorocirile, rămânând mai departe prietenul lor. — Comisarul Gorin sosește astăzi mai târziu decât orice pronostic, spune cineva, căci în clipa aceea comisarul intră în bar. Intră. — Salut tuturor! - Vine lângă mine, își coboară privirea asupra valizei, a ziarului, murmură printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
punct — E nevoie de un al doilea sac, să i-l punem peste cap, a spus Bernadette, și o dată mai mult a trebuit să recunosc că inteligența fetei era superioară celei pe care o puteai aștepta de la condiția ei socială. Nenorocirea era că nu reușeam să mai găsim un alt sac de plastic de măsură mare. Mai era doar unul de gunoi, un săculeț portocaliu, care putea servi foarte bine să-i ascundă capul, dar nu și faptul că era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu inițialele lui, și să ne întoarcem în oraș cât mai repede, încercând să găsim o altă soluție ca să scăpăm de el. Degeaba îmi spuneam că scăpasem întotdeauna din toate buclucurile în care mă înfundasem, din încurcături, ca și din nenorociri. Trecutul e ca un limbric tot mai lung, pe care-l port în mine, răsucit; nu-și pierde inelele, oricâte eforturi aș face să-mi golesc intestinele în toate closetele europene sau turcești, în hârdaiele din pușcării, în oalele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
organizație criminală paralelă, stabilind legături mereu mai strânse cu lumea interlopă. Am ajuns astfel să dispun de numeroase informații privind pregătirea unor sechestrări reale, putând astfel să intervin la timp, fie pentru a mă apăra, fie pentru a profita de nenorocirile adversarilor mei. În acest punct, povestirea ar putea aminti că între virtuțile oglinzilor despre care tratează cărțile din Antichitate e inclusă cea de a arăta lucruri îndepărtate și oculte. Geografii arabi din Evul Mediu, descriind portul Alexandria, amintesc de coloana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vreodată în viața ta! — De ce niciodată? Ce ne-ar putea împiedica? protestez eu. Eu sunt bărbat și ea este femeie... dacă destinul vrea să ne plăcem, nu azi, cândva, cine știe, de ce n-aș putea s-o cer de nevastă? — Nenorocire! urlă Anacleta. Nu se poate! E de negândit, înțelegi? „Atunci e sora mea? mă întreb. Ce mai așteaptă, ca să admită că e mama mea?“ și-i spun: De ce strigi atâta, Anacleta? Există, oare, o legătură de sânge între noi? — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
știe cum. Două sau trei femei s-au dat jos. Șobolanul a fost aruncat. Tramvaiul a pornit mai departe. La hotel, paznicul de noapte, un om căruia poți să-i dai crezare, mi-a spus că se aștepta la o nenorocire cu toți șobolanii ăștia. "Când șobolanii părăsesc nava...". I-am răspuns că acest lucru era adevărat în cazul navelor, dar că nu fusese niciodată verificat pentru orașe. Totuși, convingerea lui era formată. L-am întrebat la ce fel de nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nenorocire cu toți șobolanii ăștia. "Când șobolanii părăsesc nava...". I-am răspuns că acest lucru era adevărat în cazul navelor, dar că nu fusese niciodată verificat pentru orașe. Totuși, convingerea lui era formată. L-am întrebat la ce fel de nenorocire ne-am putea aștepta, după părerea lui. Nu știa, nenorocirea fiind cu neputință de prevăzut. Dar nu s-ar fi mirat să fie ceva de genul unui cutremur. Am recunoscut că era posibil și el m-a întrebat dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am răspuns că acest lucru era adevărat în cazul navelor, dar că nu fusese niciodată verificat pentru orașe. Totuși, convingerea lui era formată. L-am întrebat la ce fel de nenorocire ne-am putea aștepta, după părerea lui. Nu știa, nenorocirea fiind cu neputință de prevăzut. Dar nu s-ar fi mirat să fie ceva de genul unui cutremur. Am recunoscut că era posibil și el m-a întrebat dacă asta nu mă îngrijora. ― Singurul lucru care mă interesează, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu, că nu există dragoste care să nu se poată întrece pe sine, și acceptam totuși cu mai mult sau mai puțin calm, ca a noastră să rămână mediocră. Dar amintirea este mai exigentă. Și, în chip foarte logic, această nenorocire care ne venea din afară și care lovea un oraș întreg, nu ne aducea numai o suferință nedreaptă de care am fi putut să ne indignăm. Ea ne provoca totodată să ne-o căutăm singuri, silindu-ne astfel să admitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
când îl acuza ? "Dumneavoastră trăiți într-o lume abstractă". Erau oare într-adevăr o lume abstractă acele zile petrecute în spitalul lui în care ciuma o lua din ce în ce mai repede, ridicând la cinci sute media morților pe săptămână ? Da, există în nenorocire o parte de abstracție și de irealitate. Dar când abstracția începe să te ucidă, trebuie neapărat să te ocupi de abstracție. Și Rieux știa numai că asta nu este lucrul cel mai ușor. Nu era ușor, de pildă, să conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și neagră dominată de două pete, sub ochelarii de oțel: obrajii săi rubiconzi. Avea o voce puternică, pasionată, care se auzea până departe, și când se adresă asistenței cu o singură frază vehementă și întretăiată: "Frați creștini, ați căzut în nenorocire, frații mei, ați meritat-o", un vârtej ca de apă trecu prin asistență, până afară în piața de dinaintea bisericii. Logic, ceea ce a urmat nu părea să se potrivească cu acest exordiu patetic. Abia urmarea discursului i-a făcut pe concetățenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar cei răi au dreptate să tremure. În imensa arie a universului flagelul implacabil va treiera grâul omenesc până ce paiele vor fi despărțite de bob. Și vor fi mai multe paie decât grăunțe, mai mulți chemați decât aleși, și această nenorocire n-a fost vrută de Dumnezeu. Prea multă vreme această lume s-a învoit cu răul, prea multă vreme s-a bizuit pe iertarea cerească. Era de ajuns căința, totul era permis. Și pentru căință, oricine se simte puternic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Fără a mai socoti că zilele treceau astfel mai repede și că, în situația în care se afla întregul oraș, se putea spune că fiecare zi care trecea îl apropia pe fiecare om, dacă nu murea între timp, de sfârșitul nenorocirilor. Rieux a trebuit să convină în acest punct că aici era ceva adevărat, dar, cu toate astea, că era vorba de un adevăr puțin prea general. LA UN MOMENT DAT, RAMBERT SE AGĂȚASE DE O SPERANȚĂ. PRIMISE DE LA PREFECTURĂ UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de altă parte, când Tarrou se întorcea seara, era întotdeauna sigur că o să întâlnească figura întunecată a paznicului de noapte care se plimba de la un capăt la altul al holului. Acest paznic nu înceta să amintească oricui că el prevăzuse nenorocirea care se întâmplă. Lui Tarrou, care recunoștea că-i auzise prezicerea, dar care îi reamintea ideea lui despre cutremur, bătrânul paznic îi răspundea: "Ah ! dacă ar fi un cutremur! Ne-ar zgâlțâi bine pe toți și gata socoteala. Numeri morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
predica lui Paneloux, dar cu următorul comentariu: "Înțeleg această plăcută înflăcărare. La începutul și sfârșitul unui flagel s-a făcut întotdeauna puțină retorică. La început, obiceiul nu este încă pierdut și, când se sfârșește, de fapt se reia. În clipa nenorocirii te obișnuiești cu adevărul, cu tăcerea adică. Să așteptăm". Tarrou nota, în sfârșit, că avusese o lungă conversație cu doctorul Rieux, despre care amintea doar că rezultatele fuseseră bune, semnala referitor la asta culoarea cafeniu-deschis a ochilor doamnei Rieux, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]