5,414 matches
-
și-ntunecați iar eu am rămas cu toarta unui vis ce ieri s-a spulberat... (Cine oare ne joacă, la cărți, soarta, în umbra grelei ierni și cine bate clopotul morții când suntem încă vii? Când carnea ta hoinară mă ninge crudă peste-a mea și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării?) Pășesc atent pe un câmp minat de neîncredere aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav. Dar mi-e teamă că vine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cer nu sunt stele și nici luna nu apare; totu-i ascuns sub vălul întunecat al nopții. Doar ielele dansează cu foc și nu au stare, învârt pe călcâie, destinele în fața morții. Tristețea mă cuprinde, nu mai am vlagă... Mai ninge iarnă în sufletu-mi rănit, să-ți simt mângâierea fulgului pe plagă; trezește la viață, trupu-mi vlăguit! Dimineață de 15 ianuarie Îmi cresc în dimineață, cuvintele albe, parcă sunt desprinse din fulgii de nea. Astăzi s-a născut Eminescu... Îi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
până-n zori. Eu, ca o fotografie între cadre să te privesc pătrunsă de drag și de fiori. Dimineața, să mă scalzi în bobi de rouă ca pe-o floare să mă alinți cât mai sunt vie. Peste noi poate să ningă și să plouă; de-atâta iubire și morții or să-nvie. Iubește-mă, sunt mireasma neștiută, doar tu îmi ești un vajnic erou și trubadur. Te-am așteptat ca Penelopa, nevăzută, de un Ulise ursuz. Cât vrei să mai îndur
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mi drumu’ nevastă-n casă, că mă udă la cămașă. Gore, depășit un pic de problema cipurilor - inițial le spusese cipsuri, de căzuse Sandu de pe scaun și vărsase bunătate de Tămâioasă - murmură la rândul lui: Poa’ să plouă, poa’ să ningă, nu-ți dau drumul nici În tindă... Hai, bă, Sandule, că ne strici tot cheful, ce-ți veni cu drăcoveniile alea? Șpriț cere să fie redus sonorul de la combina muzicală, motiv pentru care Gore strâmbă din nas și ronțăie ostentativ
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
evită scaunul dentistului de mulți ani. Măi, Sandule, Sănducule drag, prietenul meu de suflet și de pahar, ție Îți crește tensiunea În fiecare zi, Îmi este sincer teamă să nu Îți facem pomana Înainte de șase decembre. Ehe, te uită cum ninge decembre, asta parcă Bacovia a zis-o și a zis-o bine. Iar al lu’ Alifantis a pus-o pe note, cea mai bună melodie de folk. Voi nu aveți de unde să știți de folk, ascultați numai lăutărească. La noi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe umeri și trage cu ochiul către ferestre. Și-ar pune și gluga În cap, dar nu vrea să dea naștere la glume. Sandule, a-nceput să strângă, mă... Ce, șurubul? E, șurubul, ăla e din ce În ce mai strâns, o să pocnească. A nins la munte, bălaia nu se joacă, intră tare-n noi. N-are milă, n-are mamă, n-are tată, n-are frați și nici surori. M-am născut lângă carpaaaați, la poale de munteeeee... Ce-ai, mă, ți-ai adus
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Cu buze-abia deschise îmi spune blânde șege. {EminescuOpIV 83} Îmi pare că e vară, că noaptea-i dulce brună, Că lanuri undoează, că apele lin plâng, Că nourii îi sparge-o armonioasă lună, Că stelele din ceruri se scutură și ning - Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mândre flori câmpene eu pentru dânsa strâng Și ea la îngrijirea-mi cea dulce îmi zâmbește, iar sufletul îmi râde, și inima îmi crește. Luna prin nouri înger pe lume blând veghiază. Somnul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fulgerătoare, C-ochi adânci și plini de mite, i-au trimis în cer să sboare, Dar orbite, cu-aripi arse pe pământ cad îndărăt; Prefăcute-n stele de-aur merg pân-la veciei ușă, Dară arse cad din ceriuri și-mi ning capul cu cenușă, Și când cred s-aflu-adevărul mă trezesc - c-am fost poet. Ca s-explic a ta ființă, de gândiri am pus popoare, Ca idee pe idee să clădească pîn-în soare, Cum popoarele antice în al Asiei pământ Au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
alb ca neaua, Cusut cu foi și roze vișinii, Și ceruită strălucea podeaua Ca și-aurită sub lumine vii - Lumini de-o ceară ca zăharu - o steauă, Diamant topit pe-oricare din făclii. Argint e-n sală și de raze nins E aerul pătruns de mari oglinzi. Copile dulci ca îngerii - virgine - Prin sală trec purtând cununi de flori; Ah! vorba înger scapă pe oricine De lungi descrieri, dulce cititoriu - Astfel acum ea mă scăpă pe mine Să zugrăvesc terestrele comori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vârstă păharul lui îl împle Și-l chiamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mînile-amîndouă el ține a lui tâmple Se uită pe fereastă cum ninge-ncet... mereu. Se uită cum omătul copaci și case-ncarcă, Cum vântul farmă ramuri svîrlindu-le-n ferești, Atunci i se năzare un vis frumos... și par-că Revede tinerețea-i cu ochii sufletești. Colo în depărtare e valea lui natală, Cu codri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce pare-ncărcată c-o brum-argintoasă, Să văd a ta umbră-n lumină-mmuietă, În părul cel galbăn înnalt-mlădietă. "Îndură-te, scumpo!, în mine aruncă "Viole albastre și roze de luncă, Pe coardele-ntinse-a ghitarei să cadă În noaptea cea ninsă de-a lunei zăpadă. Iar ochii albaștri, mari lacrimi a mării, "Să-ngăduie-n taină suspinul cântării; "Cobori adorato! pe inimă cazi-mi, 40"Bălaia ta frunte de umăr să-mi razimi. "E demn a ta frunte să poarte corona
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
motivează orice frunză. Natura se îngrijește de specii, nu de indivizi. Se tocesc imaginile poetice, d-apoi munții. Primăvara transformă inimile îndrăgostiților în chermeze de îngeri. În dimineața zilei de 1 ianuarie 2001 i-am anunțat pe ai mei că ninge „ca în frații Grimm”.A fost prima mea faptă frumoasă din acest mileniu. Prima gaură făcută în cer de omul contemporan este cea din stratul de ozon. La echilibru ecologic se poate ajunge și prin rechinism. După ce descoperă deliciile somnului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mereu, Sau vei uita de aceste scumpe cuvinte? Orice ar fi, viața e o școală, Și suntem aici mereu pentru a învăța, Deci, eu mă închin, sunt o profesoară, Și vă învăț pe voi ce înseamnă a ierta! DE CRĂCIUN Ninge. Gerul ne încolțește, Zăpada coboară, Moș Crăciun se grăbește, Se aud colindeă Departe, în zori, Aș vrea să fiu cuminte, Să primesc cevaă Dar sunt iluzii, vise, Căci am pierdut ceva, Și n-am să îl mai câștig niciodată. Nici
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Era o noapte friguroasă și toată lumea stătea în casă. Nimeni nu ieșea afară din cauza viscolului. Ningea atât de tare, încât ziceai că toată zăpada din cer va cădea pe pământ. Era seara de Crăciun, seară plină de veselie și fericire, când toți copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun cu daruri speciale pentru băieți și fetițe. În
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
izbucnește distorsionat din oceanul de necuprins; planeta răscolită de istorii macabre impregnate continuu în regnuri se împrăștie cu furie. Cine va ieși biruitor? Marea nesfârșită cu irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nici un bagaj în mână, plin de noroi până la genunchi, luptîndu-mă acum cu niște nămeți imenși de zăpadă, pentru că zăpada erau petele alea lungi, rămase de la iarna ce nu trecuse încă, troienită de crivățul ce mătura câmpia de fiecare dată când ningea și netopită, slavă Domnului, ca să-mi salveze mie viața. Pentru că, dacă nu ar fi fost acolo, probabil aș fi avansat către șoseaua speranței mele, ce probabil, sigur aș fi mâncat pământul către asfalt, când am zărit luminile alea două de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai sus, nu știi că exagerez totdeauna cu timpul? Poate am vrut să spun că în total cât am fost plecat am vorbit o oră cu ea. Pentru că de a doua zi vremea s-a stricat brusc, a început să ningă și toate liniile telefonice au căzut, izolîndu-ne de restul țării definitiv. Singurul mijloc de comunicare era stația prin care transmiteau Brașov și Cătălin rapoartele meteo. Lor nu le-a plăcut deloc situația, ei abia așteptând să dispărem de acolo ca să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
câștigați de mine, din scrisul meu, s-a dizolvat în tristețea aceea. După vreo doi ani au venit țiganii și și-au întins rufele, ca niște drapele, prin balcoanele mâncate de rugină. Au stat o vreme așa, cu tencuiala stacojie ningând peste ei de pe pereți, până cineva s-a-ndurat să revopsească totul în culori aproape 33 acceptabile. Acum fetițele lor cu funde roșii în cozi bat mingea în singuratice curți interioare. Dacă treci și de țigănie, ieși în Teiul Doamnei, stradă curbă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
huruind în minte. Să-ncerci să trăiești mai departe, poate chiar să scrii mai departe. Ruina unei utopii întotdeauna, în perioada ireală a sărbătorilor, când mă scol foarte devreme și geamurile sânt înghețate până sus, și prin sticla lor deformată ninge înverșunat și strâmb, și când stau încă năuc în bucătărie, cu lumina aprinsă - undeva în adâncul blocului sună un deșteptător - am aceeași viziune de cititor înrăit. Sorbind din cafeaua fierbinte, visez Cartea. Mai nebunească decât "Veacul de singurătate", mai profundă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încearcă să schițeze un zâmbet, dar acesta îi trădă melancolia. Era o seară mai blândă de ianuarie, nu geroasă, cerul era acoperit, doar căteva stele se arătară clipind, ca nu după mult timp să se ascundă și ele. începu să ningă, când Radu însoțit de această dată de Ramona și Andrei intră în curtea casei părintești. încă nu se împlinise o lună de la moartea tatălui său. Acum venea să-și conducă mama pe ultimul drum, pentru a se odihni alături de soțul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mamele sunt ca dumneavoastră! Privind în gol, bătrâna doamnă plângea. Plângeau și ei, în afară de Ionuț, care-i privea trist, neștiind ce să creadă. în ajunul Crăciunului, cam pe la orele amiezii, Radu opri mașina în fața casei lui Eugen, coborând împreună cu Ramona. Ningea cu fulgi mari, zăpada se așternu ca un covor moale și gros. Eugen și Oana rămân surprinși. După ce și-au urat la mulți ani, Radu se adresă lui Eugen: -Ți-am adus bani, ducându-și mâna în buzunar îi întinse pachetul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cireșe și mere uscate. De câte ori nu se pierduse printre copaci, culcându-se apoi pe iarbă cu brațul sub cap, visător! Era acolo o poiană, ,,Poiana verde”, inundată vara de soare, iarna de zăpadă albă, curată. O descoperise odată, când abia ninsese, prin februarie. Pornise la plimbare, și crenguțele plecate sub stratul gros de zăpadă proaspătă, transparentă, erau arcuite, de te mirai că nu se rup. Luându-se după urmele proaspete din zăpadă (urme de porci mistreți, probabil o scoafă cu mulți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în oraș!“, fiind sigur că la punctul de control, vom fi întorși înapoi. După ce-am fost concentrat, l- am reîntâlnit pe ofițerul care, ajuns maior, nu-și schimbase obiceiurile. Îi obliga pe soldați să se descopere chiar dacă ploua sau ningea, îi punea să bată pas de defilare prin noroi. Nimeni nu-i reproșa nimic, pentru că se considera că fiecare își instruia oamenii cum știa, cât putea mai bine. Într-o zi, unui soldat îi rămăsese un cartuș pe țeavă, iar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
lui Lennox sigur nus: la nici un sport. Așa că acum sunt afară pe străzile Înghețate, cu tovarășul meu Bladesey, care vine În concediu cu mine la Dam. Mi-ar plăcea să mai stau pe aici. Al naibii să fiu dacă nu. Ninge ușor. Prind un fulg de zăpadă și, printre aburii de bere, mă minunez de perfecțiunea lui, Înainte să se dizolve În căldura mâinii mele. Începe să ningă mai puternic pe când duc un Bladesey cam lipsit de chef Într-o bodegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]