4,483 matches
-
Astfel, în 1366, urmașul la tron al lui Carol, Ludovic I al Ungariei, a emis Decretul de la Turda, care a avut ca efect excluderea românilor ortodocși din nobilime. Condiția necesară impusă pentru deținerea titlului de nobil a devenit confesiunea catolică. Nobilii români care au trecut la catolicism și-au păstrat statutul dar au fost asimilați treptat în elita maghiară (de exemplu Iancu de Hunedoara, provenit dintr-o familie de origine română). Prin Decretul de la Turda, "națiunea" română, de religie "schismatică", a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
încolo. Un alt moment semnificativ în permanentizarea inferiorității sociale și etnice a românilor în Transilvania l-a constituit semnarea pactului Unio Trium Nationum, în 1437, ca reacție la Răscoala de la Bobâlna. Semnat între cele trei națiuni dominante politic reprezentate de nobilii maghiari, orășenii sași și răzeșii secui, pactul a consfințit retrogadarea juridică a românilor la statutul de națiune "tolerată". Ulterior Reformei, spațiul transilvan a devenit un focar al protestantismului. Edictul de la Turda emis de către Dieta Transilvană în 1568 a proclamat libertatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
partea conștientă a poporului" este echivalată cu nobilimea, devine univoc că "națiunea" este boierimea, granițele conceptului neincluzând și țărănimea. Totuși, din acest moment înainte, concepția populară a națiunii avea să înlocuiască ireversibil înțelegerea elitară a națiunii drept categoria privilegiată a nobililor. Pe durata întregii primei jumătăți a secolului al XIX-lea, centrul de gravitate al discursului didactic l-a constituit morala religioasă. Întregul sistem de cunoștințe vehiculat prin intermediul cărților școlare orbita în jurul axei centrale a religiei și era, în consecință, iradiat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care prefigurează tragicul cult al morții fanatizat în crezul legionar, în care moartea este slăvită și îmbrățișată ca misiune patriotică și destin suprem. Copii, uitați-vă la Patria cea mai elocinte din lume [Franța]. [...] Copilul măcelarului din piață cu urmașul nobilului din vremea lui Henric al IV stau alături, luptă alături și mor alături, cuprinși de frenezia morții, a morții glorioase pentru patrie. [...] Copii, învățați din fiorul care a cuprins Franța și-a înălțat-o în iubirea lumei, cum se apără
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nețărmurit în sufletul tinerimii nu trebuie neglijat. Succesul românismului reclamă o pedagogie a superlativului și o extatică a specificului național: "Siliți-vĕ a-ĭ convinge că țéra lor este cea maĭ bună țéră, că neamul lor este cel maĭ viteaz, cel maĭ nobil, cel maĭ energic din tóte neamurile. Nu vĕ temețĭ că vețĭ cădé în exces pe calea acésta; orĭ cât de departe vețĭ merge, cu atât maĭ bine va fi" (Haret, 1903, Anexe, p. 246). Învățătorii primeau astfel mandat ministerial pentru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
2540-2594), publicat ulterior ca eseu de sine stătător sub titlul Basarabii Cine? De unde? De când? (1894). Prin mijloacele analizei lingvistice, Hasdeu ajunge la concluzia că Basarab I Întemeietorul, și dinastia instituită de el, își au rădăcinile istorice în casta dacică a nobililor numiți "Sarabĭ", "organizată de regele dacic Berebista" (Hasdeu, 1887-1898, p. 2591). O linie dinastică neîntreruptă îi unește pe Decebal, Basarab I, Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș. Tot din casta nobiliară a Sarabilor se trag, pe lângă "ceĭ maĭ marĭ regĭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
era metamorfozat la rându-i în caracter național. Punând întreaga mișcare ca desfășurându-se sub egida idealului național, Pascu procede la etnificarea revoluției, ceea ce echivalează cu românizarea mișcării. Solidaritatea de clasă este pulverizată în fața solidarității naționale, țăranii români luptând împotriva nobililor maghiari. Revoluția populară a lui Horea avea și un pronunțat caracter naționalist, întrucât scopul final urmărit de țăranii români "nu a fost restaurarea vechii ordini, ci crearea uneia noi în cadrul unei singure țări unificată etnic" (Verdery, 1991, p. 227, subl
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vizibil, manualul subliniind "răsunetul european al răscoalei", diplomația europeană reținând "caracterul românesc și țărănesc al mișcării", precum și hotărârea cu care "țărănimea s-a ridicat împotriva asupririi sociale și naționale" (Daicoviciu et al., 1984, p. 217). Antagonismul clasial între țărani și nobili este îmbogățit prin adăugarea antagonismului etnic dintre români și maghiari. Semantica pur clasială a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta țărănească să fie redefinită ca răscoală social-națională. Vom decela în continuare procesul de naționalizare serială
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]