7,693 matches
-
te-acuz de conspirație În vederea comiterii de atacuri. Ai priceput? Nicholson Își Îngropă capul În mâini. — Bine, zise Insch, cu un zâmbet generos, mulțumim că ne-ai ajutat cu interogatoriul, domnule Nicholson. Logan, fii băiat bun și du-l pe oaspetele nostru În celulă. Ceva cu fața spre sud, cu priveliște și balcon. Nicholson plânse tot drumul. 26 Raportul legist preliminar sosi imediat după ora șase. Nu era favorabil. Nimic nu-l lega pe Duncan Nicholson de David Reid, cu excepția faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru călărie. Nu se vedea unde duce, era pustie; doar de o parte și de alta, la distanțe regulate, vegheau Augustinienii. Drumul imperial, îi zise tribunul. E interzis să mergi pe el. Numai împăratul trecea pe acolo călare, împreună cu puținii oaspeți pe care-i îngăduia. În partea dreaptă a atriului era o scară încărcată cu statui de marmură; și ea se pierdea acolo sus, într-o curbă largă, încât nu puteai bănui încotro duce. Dădea senzația unei intangibilități olimpiene, care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lovindu-se de stâncile inaccesibile era ca un zid lichid. Douăsprezece edificii înconjurau Villa Jovis, o capitală mică, absurdă. Dar Gajus se plimba prin galeriile vilei, fără să treacă de granița reprezentată de atrium. Date fiind condiția lui ambiguă de oaspete prizonier, tragica moștenire a numelui și amintirea fratelui ucis, era slujit de doi-trei sclavi temători. El înțelese că, în timp ce îl serveau, se întrebau dacă aveau să-l mai vadă viu a doua zi. Îl întrebau ce dorește și observară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apropiere de Coloanele lui Hercules. Se numea Lucius Anneus și provenea din marea familie Seneca. Era o zi călduroasă, și Împăratul purta o tunică de mătase foarte fină. A fost unul dintre primii șefi de stat care și-au primit oaspeții fără formalități. Seneca aruncă o privire curtenilor, pe zi ce trecea tot mai tineri și mai plini de viață, și, arătând spre veșmintele elegante și pline de fantezie care se îngrămădeau în tribună, declară: — Înțelept, Tiberius a interzis fără milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi dorit de fapt să vadă. Ea râse, și glasul ei răsună în sală; râseră și cei aflați în apropiere, iar Calpurnius Piso tăcu, prefăcându-se că n-a auzit. Împăratul o invită pe femeie lângă el și curând, oaspeții observară că între cei doi se întâmpla un lucru iremediabil. „Prea mult vin“, murmurau; trebuiau să-i distragă atenția Împăratului. Dar Împăratul nu părea să fi băut - întotdeauna bea puțin; părea fermecat de frumusețea femeii, iar ea, sub privirile soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o miroase și zise: „Asta nu-i otrăvită“, apoi îi întinse platoul lui Calpurnius Piso. Calpurnius îl privi pe Callistus, le îngădui sclavilor să așeze platoul în fața lui, fără să spună nimic. Împăratul se ridică zâmbind și le făcu semn oaspeților să nu se ridice - le spuse să rămână la locurile lor. Continuând să zâmbească, înlănțui mijlocul Liviei Orestilla și o invită să-l însoțească; ea îl urmă fără să arunce vreo privire în urmă; ieșiră împreună din sală. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sărutat-o pe gât pe acea frumoasă Nymphidia și i-ai zis în glumă: „Și când te gândești că cineva ar putea să ți-l taie...“ Unii au povestit că ai amenințat că o vei omorî, că ți-ai terorizat oaspeții. Împăratul nu răspunse, iar Callistus, știind că îl rănise, i se adresă lui Helikon: Nu există acțiune pe care cuvintele să n-o poată răstălmăci. E un joc: dacă dușmanul zice că e noapte, tu trebuie să afirmi imediat contrariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bătrâni, de încredere și cam surzi; cea care dirija totul era doica senatorului. Iar când fură aduse potârnichile cu sos, obișnuitul vin de Minturnae, pâinea caldă, scoasă din cuptor, măslinele și brânzeturile de casă, ușile triclinium-ului fură închise și oaspeții constatară că trebuiau să se servească singuri; atunci înțeleseră că previziunile lor se materializaseră în sfârșit: era o inexorabilă întâlnire cu moartea. Subiectul era însă atât de teribil și de primejdios, încât preț de câteva clipe nimeni nu îndrăzni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de vin în mână; toți crezură că voia să închine în sănătatea lui. El însă îi șopti: — Ce-ai putut să afli despre mesajul de la Iunit Tentor? La gât purta, ostentativ, celebrul lanț de aur. Împăratul privi în jur, la oaspeții săi, și surâse. — Ți-am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul privi în jur, la oaspeții săi, și surâse. — Ți-am spus, și știi și tu, că puterea e un tigru... Puterea ești tu, răspunse Herodes patetic. — Un tigru ghemuit singur pe o stâncă, spuse Împăratul privind din nou spre oaspeți, care îi întorceau zâmbetul, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i - luă o înghițitură de vin. Și de departe, pe cai - continuă, observând spaima care se așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc vânătorii. Dădu cupa unui servitor. — Vino să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din nou obișnuitele dureri de stomac. — Fructele amestecate cu vin, murmură. Durerile deveniră foarte puternice și el se ridică, făcându-le semn prietenilor să rămână; Milonia dădu să se scoale. El îi șopti să rămână, ca să nu-i alarmeze pe oaspeți; ea se supuse tăcută, ca o copilă, însă era contrariată. El văzu ochii ei negri care îl urmăreau pe când se îndepărta. Se gândi că-i vorbise prea dur și, o clipă, îi fu milă de ea. Ea își zise: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
omoare. Nimic în lume nu o va opri. - Lon! O opri să urce pe scări și o îmbrățișă. - Nu e acolo sus, Amelia! - Este...? - Nu, nu, totul e bine. Este în afara oricărui pericol. Thom l-a dus în camera de oaspeți din spate. Aici, la parter. - Mulțumim, Doamne! spuse și Kara. Privi în jurul ei la pompierii care continuau să apară în capul scărilor, numai bărbați și femei masive, impresie alimentată și de uniformele și echipamentele speciale pe care le purtau. Thom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
membrelor; dar oricare ar fi fost progresele sale în această nouă arie, nimic nu se compara cu mândria pe care o simțise atunci când ventilatorul fusese înlăturat și putuse respira singur. În această seară, zăcând pe patul din micuța cameră de oaspeți de la parter, își aduse aminte de norii de fum pe care îi văzuse ridicându-se spre tavan, după ce focul cuprinsese tot ce însemna textil, hârtie sau plastic. Panica pe care o simțise se îndrepta mai puțin la ipostaza de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Se oprea adesea pentru a trage aer în piept și vorbea șoptit. - Foarte bine, spuse Sachs. Uitasem că am observat ceva similar după tentativa de crimă de la heleșteu. Altceva ce a mai spus? Rhyme privi tavanul întunecat al camerei de oaspeți. Scutură din cap. - Cam asta e tot. Voia să îmi dea foc și m-a amenințat că mă va tăia. Apropo, ai găsit vreo lamă în timpul investigației? - Nu. - Uite, despre asta vorbeam - dovezi. Știu că mi-a pus o lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
După zece minute, Rhyme îi auzi pașii coborând pe aceleași trepte. Dar nu a intrat imediat în cameră. Din mai multe părți ale casei, auzi succesiv bubuituri, scârțâituri și șoapte schimbate cu Thom. Apăru, într-un final, în camera de oaspeți. Era îmbrăcată cu pijamalele ei favorite - tricou negru și boxeri de mătase - dar avea două accesorii atipice pentru dormit. Pistolul ei Glock și lanterna de forma unui tub lunguieț pe care o folosea și în timpul anchetelor. Le puse pe ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să nu fie recunoscut, așa că se simți ofensat la început, dar apoi cedă și își scoase permisul de conducere din Illinois. Mel Cooper privi atent la poză, apoi la producător și făcu un semn de încuviințare către Rhyme. Înainte de sosirea oaspetelui, luase legătura cu Evidența Rutieră a Statului Illinois și primise semnalmentele lui Kadesky, împreună cu o poză a acestuia. Toat se potriveau. - Mi s-a transmis că este vorba despre Erick Weir. Așa este? întrebă producătorul. Privirea îi era mândră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru scurt timp, dar am ferma convingere că va merita efortul. Avem un număr special pentru dumneavoastră afară, în aer liber. Îmi cer scuze... Am încercat să aducem hotelul Plaza înăuntru, dar managerii lor nu au fost de acord. Cică oaspeții nu ar fi de acord. Pauză pentru râs. - Așa că vă cer să păstrați cotoarele de la bilete și să pășiți afară în Central Park. Spectatorii începură să murmure, întrebându-se despre ce ar putea fi vorba. - Așezați-vă oriunde, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
despre care vreau să-ți spun. Bedding și Saul au reușit în sfârșit să afle numărul camerei de la Lanham Arms căreia îi corespundea cartela. - Pe numele cui era? - Nume și adresă false, îi explică Rhyme. Dar recepționerul a zis că oaspetele se potrivește perfect cu descrierea lui Weir. Cei de la investigații n-au reușit să descopere prea multe, dar au găsit o seringă goală în spatele șifonierului. Nu știm sigur dacă a lăsat-o Weir, dar eu am să merg pe varianta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cameră e al dracului de întuneric — doar stau, fii atentă — și țin un picior îndoit sub mine. Și vrei să știi ce fel de pantofi am pus pe mobila lor? Niște balerini. Dar nu pantofi stil balerini, chiar balerini-balerini. Sunt oaspete în acest hotel și el are tupeul să mă certe ca pe un copil? Îl săgetă cu privirea pe bărbat. Acesta clătină din cap ca și cum ar fi vrut să spună Americani proști, se întoarse — de fapt făcu o piruetă — și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
45 dimineața — sâmbăta! — și refuza să se culce la loc. Adriana încerca să o liniștească, să-i dea ceva de mâncare, s-o țină în brațe, să se joace cu ea și, până la urmă, a încuiat-o în baia de oaspeți, cu lumina stinsă, dar mica înaripată își continua tirul verbal. — Fată grasă! Fată grasă! Fată grasă! chirăia aceasta bălăngănind din cap în sus și-n jos ca un cățeluș de jucărie care se pune în spatele mașinii. Ia ascultă aici, ticălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mână un mănunchi de brățări din aur de diverse grosimi și alese o pereche de cercei mici, tot din aur, asortați. După trei sferturi de oră de când vorbise cu Gilles la telefon, Adriana trecu în vârful picioarelor pe lângă baia de oaspeți spre ușa de la intrare, ferindu-se să trezească pasărea care dormea. — Arguahhhhhhhhh! Auzi bătăi de aripi și încă un cârîit — indescifrabil în conținut, dar care suna ciudat de jalnic — urmat de un fâlfâit de aripi și mai frenetic. Iisuse, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prin pădure. Drumul spre casa lui Jesse era lung de o jumătate de milă, nu era asfaltat, iar razele soarelui ce pătrundeau prin frunzișul copacilor creau un peisaj eteric. Mergând puțin mai departe, Leigh zări ceea ce părea o casă de oaspeți la marginea drumului. Era o căsuță albă cu obloane albastre și o mică vernadă încântătoare cu un balansoar unde să stai să citești. La cinci sute de metri mai încolo se vedea un loc de joacă pentru copii, nou-nouț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ăla, dar nu mai era cale de întoarcere. Își îndreptă spatele cu umerii lăsați și pieptul înainte, inspiră adânc și mută cursorul pe link. Era pe punctul de a da click când, din fericire, își aminti de îngrozitoarea carte de oaspeți. Dacă ar fi dat clic pe link, galeria Kodak și-ar fi amintit automat de ea de data trecută și i-ar fi salvat numele în cartea de oaspeți a Brianei, împreună cu data și ora. Coșmar! Ușurată că a evitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
da click când, din fericire, își aminti de îngrozitoarea carte de oaspeți. Dacă ar fi dat clic pe link, galeria Kodak și-ar fi amintit automat de ea de data trecută și i-ar fi salvat numele în cartea de oaspeți a Brianei, împreună cu data și ora. Coșmar! Ușurată că a evitat un așa dezastru, Emmy s-a dus repede pe pagina de start și s-a logat sub un pseudonim și o adresă de e-mail falsă pe care o folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
umila, dar nu era sigură că-i reușește. — Catherine... , o avertiză Toby. — Scuze, știu...fără afaceri la petrecere. Promit să nu o mai deranjez în seara asta, dar de luni nu mai garantez. Femeia ridică privirea deoarece zărise încă doi oaspeți care își făcuseră apariția în foaier. — Barul e pe acolo, în camera de zi. Făcu un gest spre ușile franțuzești, impunătoare. Vă rog să mă scuzați o clipă. — Cred că eu am să mă duc să-mi iau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]