KorAP: Find »[drukola/base=ocoli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...179 180 181 ...267 >

6,653 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

cazier ale celor uciși. Am citit o descriere succintă a împușcăturilor și o relatare a meciului din octombrie, apoi l-am auzit pe Lee strigând: — N-o să înțelegi niciodată, așa că lasă-mă dracului în pace! Lee o luă la fugă, ocoli aleea și se îndreptă spre garaj, cu Kay după el. Eu am rămas pe verandă, surprins să văd cât de slab era înăuntrul său cel mai dur gagiu pe care-l cunoscusem vreodată. L-am auzit pornind motocicleta și peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cel mai rău caz e un vânător de fuste, un vânător de fuste divorțat până la sfârșitul săptămânii. De acord? — Absolut! — Ai aflat ceva ieri? Văzând că prietenul meu cel mai bun pare alt om, mi-a fost mai ușor să ocolesc adevărul. — Mi-ai citit raportul? — Mda, la University. Ai făcut o treabă bună cu mandatul ăla pentru minoră. Altceva? Am mințit fără să clipesc, cu silueta fetei în rochie mulată dansându-mi înaintea ochilor minții. Nu. Dar tu? Uitându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
c-o să-ți intre sub piele mai devreme sau mai târziu“, i-am mărturisit, hohotind fără lacrimi, că toate poveștile mele de alcov fuseseră numai minciuni și i-am turuit povestea adevărată a lui Lee, Kay și Bucky, fără să ocolesc fixația domnului Foc pentru moartă și dispariția lui de pe fața pământului. Când am terminat, Madeleine îmi spuse: — N-o să fiu niciodată o învățătoare din Sioux Falls, South Dakota, dar voi fi Betty sau oricine vrei tu să fiu. Am lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
întrebat cât timp îl ținusem ațintit într-acolo. — Nu. Ai unelte la tine? Dolphine înghiți în sec. — Doar niște chestii de grădinărit. Uite ce e... — Nu. Du-mă la locul despre care ți-a povestit puștiul și săpăm. Dolphine coborî, ocoli mașina și deschise portbagajul. L-am urmat și l-am văzut scoțând o cazma mare. Flăcările luminau vechiul Dodge al detectivului particular. Lângă roata de rezervă am observat mai mulți țăruși de gard și niște cârpe. Mi-am pus revolverul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

mort Între ei. Nu era tocmai cadrul perfect. Așa că spuse: — Îmi poți comunica o oră a decesului? Isobel Își ridică ochii de la trupul copilului, care prezenta semne avansate de descompunere, și roși aproape insesizabil. — Wilson nu era departe, răspunse ea, ocolindu-i privirea. Două, poate chiar trei luni. Voi ști mai bine după autopsie. Îi cunoști identitatea? — David Reid. Trei ani, Încuviință Logan. E dat dispărut din august. — Bietul copilaș. Isobel scoase la iveală din trusă o pereche de căști, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nici nu privi către polițiștii care intrară În cameră. Avea privirea ațintită În gol către televizor, unde Dumbo era chinuit de zor de clovni. Logan privi Întrebător către consiliera pe probleme de familie, Însă aceasta făcea tot posibilul să Îi ocolească privirea. Trase adânc aer În piept. — Domnișoară Reid? Nici o reacție. Logan se așeză vine, chiar În fața canapelei, blocându-i astfel vederea televizorului. Ea privi prin el, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo. — Domnișoară Reid? Alice? Nici acum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
facă pe adultul responsabil În acea seară, așa că Își luă halba de bere și se Îndreptă, cu pași ușor nesiguri, către jocurile mecanice. Un grup de polițiști stătea adunat În jurul unui joc video, care țipa și țiuia, dar Logan Îi ocoli și merse mai departe. Watson stătea de una singură, luptându-se cu unul dintre bandiți. Lumini intermitente se Învârteau Încontinuu În jurul ecranului aparatului, care țiuia și bipăia Întruna. O sticlă de Budweiser pe jumătate băută era ținută strâns În cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
era copil. Nu, nu se jucase. Se ascunsese. Se ascunsese de tatăl său. Se ascunsese de lume. Peretele cenușiu și rotund ca un castron al carierei se vedea doar ca o umbră prin zăpada abundentă. O tăiaseră direct spre perete, ocoliseră o stâncă, apoi se orientaseră către depozitul de dedesubt, lăsând În urma lor un lac adânc, Înșelător. Chiar și În mijlocul verii, apa sa era rece și Întunecată, iar adâncurile sale erau pline cu un amestec de tufe de ierburi și În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

deoaprte calamusul și-l anunță de parcă ar fi rostit o sentință: — Îi scriu lui Tiberius. Ea singură, din toată Roma și din tot imperiul, putea îndrăzni să-i scrie împăratului; numai ea putea fi sigură că o scrisoare a ei, ocolind toți spionii, avea să ajungă pe stânca din Capri, în mâna lui Tiberius. În anii lungi ai văduviei sale incoruptibile, demnitatea Antoniei, care avea un nivel de viață demn de o împărăteasă, printre imensele bogății din a sa domus, grădinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
achită o datorie. În timpul domniei lui Claudius el și-a menținut și și-a sporit averea și influența. Nimeni nu a avut curajul să-i amintească faptul că fusese un apropiat al lui Gajus Caesar cel ucis. A reușit să ocolească până și cărțile de istorie, pentru că istoricii nu au luat în seamă biografia sa nedemnă: era rușinos ca un împărat să ajungă la putere cu ajutorul unui fost sclav. Însă Puterea, care se servise întotdeauna de niște executori abili, hotărî cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

-i un ghiont abrupt În umăr. Această degradare de la rangul ontologic minim, conținută În apelativul „Degeaba trăiești“, a făcut rapid carieră În facultate; folosirea sintagmei Îi face pe unii să mă urască, iar pe alții - mai puțin proști - să mă ocolească, de teamă să nu-i blagoslovesc cu acest blazon ce stigmatizează impostura și ignoranța. Unele colege inocente, căzute victime Întâmplătoare diagnosticului meu brutal, i-au spus aproape plângând lui A. că ele țin enorm la mine, că mă respectă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
să mă prefac, să mă ascund sub tot felul de false politețuri pentru a le spune că sunt deștepți când sunt proști. Tăindu-le-o scurt, câștig o grămadă de timp. Să mă slăbească cu pretențiile lor sau să mă ocolească; cine dracu Îi pune să-mi iasă În cale? (În pauză) „Erai primul pe listă pentru a rămâne la facultate!“, Îmi spune prietenul meu, lectorul R., „dar s-a ridicat Diaconescu și a spus că trebuie să fii tăiat, Întrucât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Ion Barbu?“, observă el. „Pentru că Îmi permite și mie să mă desfășor. Bacovia e atât de poet, că nici nu se lasă comentat. E ca și când ai face un discurs tautologic. Pe când Ion Barbu e atât de dificil, că, dacă Îl ocolim atâta, riscăm să-l pierdem ca poet pentru limba română.“ „Dar Blaga, monșer, Blaga ce posteritate o să aibă?“ „Doar pe aceea derivată din afilierea sa la expresionism, și nu pe aceea autohtonistă!“ „Să Înțeleg că Arghezi nu prea Îți place

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
parcă ar fi vrut să ridice brațele către aerul de deasupra sa și să-l Înșface, iar picioarele crăcănate Îi dădeau o anumită vigoare, o mare forță primitivă, ca la acel Christ din pinacoteca Brera al lui Mantegna. Mașinile Îl ocoleau ca pe o piatră, treceau chiar foarte aproape, la o palmă de corpul lui, și nimeni nu protesta, nu era nici un om al ordinii publice de față. „L-a lovit un autobuz“, se discuta În șoaptă; această șoaptă avea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
degenerați, aș Înnebuni cu siguranță, nulitatea conștiinței și a caracterului acestor gunoaie mă face să Îi urăsc de moarte, ca pe niște muște pe care le stâlcești atunci când te sâcâie. Numai la patinaj sunt În lumea mea, acolo nu mă ocolește nimeni, toți Îmi admiră voința și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt pentru că sunt sportivi, și În patinaj sunt invincibilă. Pe când În viață... Toți mă ocolesc, caracterul meu displace tuturora, le sunt antipatică pentru că le demonstrez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Numai la patinaj sunt În lumea mea, acolo nu mă ocolește nimeni, toți Îmi admiră voința și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt pentru că sunt sportivi, și În patinaj sunt invincibilă. Pe când În viață... Toți mă ocolesc, caracterul meu displace tuturora, le sunt antipatică pentru că le demonstrez mizeria morală În care se scaldă, fug de mine și se ascund unul În spatele altuia. Între ei mă simt stingherită, străină și mă retrag În mine, unde pot visa patinoarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
un succes facil la partea fragilă; i se pare că femeile de excepție apar rar și el se conservă cu egoism pentru aceste unice și revelatoare experiențe amoroase. Un zâmbet distant și rece Îi dă un aer de misoginism; este ocolit de damele ușuratice, exercitând o atracție demonică, inexplicabilă prin calitățile exterioare, dar tiranică asupra femeilor rafinate. Contranotă Am citit nota la roman de ieri. Oare așa or fi procedând romancierii? Tot ce am spus acolo mă reprezintă: „Madame Bovary c

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
scriu și acest lucru se Întâmplă pentru prima oară. Pun această scrisoare În carte fiindcă nu am curajul să ți-o dau În mână. Aș muri de emoție. Tu citești-o și arunc-o, iar dacă mă iubești și tu, ocolește-mă de acum Înainte, pentru că am devenit bărbat și s-ar putea să te rănesc cu vorbe care nu ar fi ale mele, ale liceanului ce Îți scrie acum aceste rânduri speriate. Adio. M-a ocolit de câte ori ne-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mă iubești și tu, ocolește-mă de acum Înainte, pentru că am devenit bărbat și s-ar putea să te rănesc cu vorbe care nu ar fi ale mele, ale liceanului ce Îți scrie acum aceste rânduri speriate. Adio. M-a ocolit de câte ori ne-am mai Încrucișat pe stradă; cum mă vedea, trecea de la distanță de cealaltă parte a străzii, astfel că nu am putut să-i mai văd ochii de aproape, n-am mai comunicat prin priviri, eu m-am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
publicul era cu mine, eu eram stăpână pe dorințele și idealurile mele. Și am renunțat. Școala Îmi dă, adevărat, satisfacții, dar ce mică sunt de când mă gândesc că lumea mea dragă, aceea a gheții și a tribunelor pustii, mă va ocoli cu teamă, mă va disprețui. Unde să fug? Unde să mă ascund când lucirea Întrebătoare a gheții mă va răscoli adânc, unde să-mi Întorc privirea când tribunele, singurele mele prietene de atunci, Îmi vor arăta imaginea publicului care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
iarna) În fața liceului nostru, se ridica o colină rotundă, ce bloca privirea, Grădiștea. Suntem În luna iunie. Explozie de verde. Nervi de creștere. Evadăm În masă de la ora de atelier. O luăm cu toții spre Olt fără să ne Întrebăm de ce. Ocolim Grădiștea pe partea dinspre casele rudarilor. O cocoașă de câteva sute de metri Între fluviu și oraș, Grădiștea e acel tampon pus de natură chiar contra ei pentru a garanta liniștea slătinenilor; la rădăcina abruptă, Înspre partea unde apele Înfuriate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cerului și a iubirii. Cea mai frumoasă amintire? Mai mult, a fost sentimentul existenței unei tinereți arzătoare, descoperirea ei. De atunci, iubesc oamenii și plecările. Dar Mircea nu mai voia să mă ia pe munte. Nu-i mai plăceam, mă ocolea chiar, ce „chiar“; mă ocolea de câte ori avea ocazia. De ce? Nu știu, dar bănuiesc, cred că e vorba despre dorința lui de a schimba decorul, de a părăsi gara mea, În care poposise. Odată, la cârciumă, mi-a spus că Lora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mai frumoasă amintire? Mai mult, a fost sentimentul existenței unei tinereți arzătoare, descoperirea ei. De atunci, iubesc oamenii și plecările. Dar Mircea nu mai voia să mă ia pe munte. Nu-i mai plăceam, mă ocolea chiar, ce „chiar“; mă ocolea de câte ori avea ocazia. De ce? Nu știu, dar bănuiesc, cred că e vorba despre dorința lui de a schimba decorul, de a părăsi gara mea, În care poposise. Odată, la cârciumă, mi-a spus că Lora (cea care-l iubește pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
solid; apa ți se pare un element Înșelător și trece multă vreme până când capeți În apă acea siguranță a mișcărilor pe care o ai pe uscat. A trece Oltul Înot În josul podului acolo unde se Împreunează cele două brațe ce ocolesc insula plină de sălcii și unde apele se izbesc, formând valuri furioase, Într-un torent periculos nu se Încumetă oricine. Acolo Îmi plăcea să mă scald; să tai apa cu mișcări repezi de brațe, fiind atent cât avansezi la fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
am făcut amor timp de două ore și acum A. râde fluierând haiducește În baie, dușul acoperă orice cuvânt; fredonează fericită ceva În franțuzește. (azi) Debarc din Matei Basarab În fluxul pestriț de lume ce curge spre Piața lui Manuc, ocolind Colțul Bărăției și, deodată, sunt cuprins de o ceață deasă, În care mă Înfășor ca Într-un manșon de vată; În jurul meu, se strigă, se vorbește, se gesticulează, dar nu mă atinge nici un sunet, parcă aș fi izolat de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]