5,469 matches
-
ea. Are o casă mare, pe strada Deea. În partea de miază-noapte a târgului. Zitta, verișoara mea interveni doamna Mândrilă are o hardughie de casă. Mare. Cu mai multe camere. Cu intrări separate din holul central. Are-n total 6 odăi mari și late. Călduroase. Elegant mobilate. Stă într-o zonă foarte liniștită. Ar fi dispusă să primească pe cineva în gazdă. Ea te invită, cu soțul meu, să te duci și s-o vezi. Dacă îți convine, bine. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am prefăcut că nu prea eram în apele mele și am ieșit în grădină. Am chemat o sclavă cu care m-am antrenat; am avut nevoie de serviciile ei speciale ca să-mi regăsesc virilitatea. După aceea, m-am întors în odaia de dormit. Mă temeam ca exigenta mea amantă să nu izbucnească în râs; însă ea s-a adaptat jocului. Ceea ce s-a petrecut după aceea a fost însă și mai dezolant pentru mine. Am avut un act erotic mecanic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care permit atomilor să interacționeze unii cu alții: viața infinită se evidențiază printr-o mare curgere, în care aparent nu se manifestă nici o diferență. Așadar ținta e să poți să te reverși firesc în fluviul materiei. Tânțar Sunt singur în odaia mea; îmi ascult bătăile inimii care par să se amplifice, până ce devin una cu cele ale cosmosului. Un țânțar sâcâitor îmi zboară pe lângă ureche; zumzetul lui mă înnebunește. Încerc să-l ucid, dar e mult mai iute decât mine. Dispare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scrisoare nu mi-a sosit; nici de la Corinna, nici de la prieteni. Nu mi-a scris nici soția. M-au uitat cu-adevărat. Sunt fericit să constat asta. Șters din memoria tuturor. Inexistent, în sfârșit. Zidul În fiecare zi, singur în odaia mea, mă pierd în contemplarea zidului. Săvârșesc meticulos o călătorie înlăuntrul meu; o iau de la varul exterior al evenimentelor și cotrobăi în memorie, parcurgându-i toate sertarele. Merg pe dâra interioară rămânând nemișcat, captiv între patru pereți. E, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
constelațiile. Niciodată n-am mai văzut un cer atât de limpede și de strălucitor, un cer atât de apropiat, încât dacă aș fi vrut aș fi putut să-l ating cu mâna. Când m-au poftit să mă culc în odaia cea mai frumoasă din locuința lor, așa-zisa cameră a oaspeților, eram beat de atâta frumusețe, ca în extaz. Pământul îmi dăruia nemeritat toate bunurile sale și toată căldura sa. Nu întâmplător numele lui Zalmoxis îl indică pe zeul pămânului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
când lipsesc eu de-acasă, cine să-mi păzească onoarea? Chiriac săracul!” (s.n.). Onoarea mea de familist se cere apărată În fața lumii și a intrușilor. Hospes - hostes. Contrariază și faptul că soțul Îl vede pe bagabont, pe Rică Venturiano, În odaia Vetei, din uliță („Mațe-fripte, Chiriac puiule, l-am văzut din uliță pe fereastră aici În casă... cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap.”), dar nu vede când, În aceeași odaie, Veta și Chiriac sunt Îmbrățișați În dreptul ferestrei: CHIRIAC (repede, fără
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
că soțul Îl vede pe bagabont, pe Rică Venturiano, În odaia Vetei, din uliță („Mațe-fripte, Chiriac puiule, l-am văzut din uliță pe fereastră aici În casă... cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap.”), dar nu vede când, În aceeași odaie, Veta și Chiriac sunt Îmbrățișați În dreptul ferestrei: CHIRIAC (repede, fără s-o lase din brațe, merge spre fereastră) Nu-i nimic! Trece la posturile dinspre Marmizon... (către jupân Dumitrache, pe fereastră:) Dumneata ești, jupâne? JUPÂN DUMITRACHE (de afară): Dar ce
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și Mache „la teatru merg câteodată amândoi la galerie cu un singur franc: unul plătește, iar celălalt intră pe mofturi, cu contramarca aceluiași bilet”. Pristanda, prezentându-i lui Tipătescu modul În care, veșnic la datorie, a spionat pe fereastră În odaia lui Cațavencu, Îl asigură pe prefect de fidelitatea receptării scenei: „și binișor, ca o pisică, mă sui pe uluci și mă pui s-ascult: auzeam și vedeam cum v-auz și m- auziți, coane Fănică, știți, ca la teatru.”. Polițistul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
vizite, femeile beau Îndeosebi cafea: „... jupâneasa cea răgușită intră cu tava aducând dulceață și cafele.” (Vizită...). Cafea se bea matinal și În casa venerabilului prezident Zaharia Trahanache: „Ai puțintică răbdare, să vezi... Azi-dimineață, pe la opt și jumătate, intră feciorul În odaie - nici nu- mi băusem cafeaua...” (s.n.). În schimb, tânărul avocat ales de Întâmplare și de cei doi soți - fiecare cu nemulțumirile lui și mai ales cu ale părinților - să-i reprezinte În procesul de divorț cere feciorului să i se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
divulgat soțului), dar această teamă nu e tot atât de intensă ca amorul. Și nici ca manifestările simțurilor dezlănțuite, ale organicului exacerbat. „Ei! d-ale carnavalului!” Personajul caragialian n-are, se pare, viață intimă; spațiul intim devine spațiu public: În odaia Vetei intră Zița, Spiridon, Chiriac, pătrunde Rică Venturiano, trec prin același iatac Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu În căutarea intrusului. Comèdiile lui I. D. Ionescu se mută din grădina de vară În casa lui Jupân Dumitrache: „A scăpat sărmanul... Ce comèdie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
textul următor: "Pe drum Întâlni fel de fel de vietăți iepuri greieri furnici Hei o strigă pe neașteptate un arici mic mic de tot Unde alergi așa fată de fum Mă duc să caut niște lucruri frumoase ca mine pentru odaia noastră răspunse fata Mai frumoase decât frunzele din scorbura mea se miră ariciul" (Eugenia Zaimu - „Fata de fum”) 2. Dezvoltați propozițiile simple din exercițiul următor: Soarele apune. Râul e cald. Stelele strălucesc. Luna răsare. Satele dorm. Roua sclipește. Model: Soarele
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
clipe minunate. Ei Îmi fac multe suprize plăcute. Bunica mea este micuță, uscățivă, cu parul nins și ochii mici, duioși. De câte ori Îmi vorbește, glasul ei dulce este plăcut ca soarele de vară.Când mă vede,chipul ei se Înveselește. În odaia bunicii este cald și liniște. Pe pereți sunt laicere, iar divanul bătrân este plin de cărți și jucării. Cu dor mi-aduc aminte de fața ei blândă și senină, de mâinile ei ocrotitoare. Mereu o voi iubi pe bunica. Fărâmă
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
296 A: Costești - Roșiori - Stăuceni, cu o lungime totală de 13,700 km; - DJ 296 B: Călugăreni - Mindresti - Ungureni - DN 29 - Iacobeni-Hulub - DJ 282, cu o lungime totală de 28,300 km; - DJ 282 C: DN 28 B - Flămânzi - Prisăcani - Odaia - Hlipiceni - DJ 282, cu o lungime totală de 25,300 km; - DC 24: DJ 208 H - Copălău - Prisăcani - Baltă Roșie - Plugari - DJ 282, cu o lungime totală de 25,200 km, situate în județul Botoșani, potrivit tabelului anexat la prezența
HOTĂRÂRE nr. 1.129 din 8 noiembrie 1996 privind clasarea unor drumuri publice din judeţul Botoşani. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/116245_a_117574]
-
31. Vadu Pașii 15. Mînzălești 32. Vernești 16. Merei 33. Vintilă Vodă 17. Mihăilești 34. Zărnești 2. JUDECĂTORIA PĂTÎRLAGELE cu sediul în comuna Pătîrlagele ORAȘE 1. Nehoiu COMUNE 1. Bozioru 9. Gura Teghii 2. Brăești 10. Măgura 3. Calvini 11. Odăile 4. Cătina 12. Pănătău 5. Chiojdu 13. Pătîrlagele 6. Cislău 14. Pîrscov 7. Colți 15. Siriu 8. Cozieni 16. Viperești 3. JUDECĂTORIA POGOANELE cu sediul în orașul Pogoanele ORAȘE 1. Pogoanele COMUNE 1. Brădeanu 6. Largu 2. C.A. Rosetti
HOTĂRÂRE nr. 337 din 9 iulie 1993 (*actualizată*) pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109526_a_110855]
-
Alexandru și Ana, cu domiciliul actual în Germania, 91550 Dinkelsbuhl, Kienhainweg 28, cu ultimul domiciliu din România, București, Str. Istriei nr. 32, bl. 10B, et. 4, ap. 26, sectorul 3. 85. Suvaiala Dumitru, născut la 1 mai 1946 în localitatea Odaia Bursucani, județul Vaslui, România, fiul lui Ștefan și Ioana, cu domiciliul actual în Suedia, 52170 Malmback, Fabricksgatan 16, cu ultimul domiciliu din România, București, aleea Moldovita nr. 6, bl. EM 3, ap. 65, sectorul 4. 86. Patap Petrică, născut la
HOTĂRÂRE nr. 461 din 7 august 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia rom��nă de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121466_a_122795]
-
aceea... Când te duci cu lucrurile tale, fine și bune, și primești În loc... cum să spun... murdare de menstruație, teribil... După aceea ne-au dus Într-o baracă, dar n-am avut loc și toată noaptea am stat Într-o odaie, pe podea. O poloneză a zis: „Sunteți nebune? Credeți că o să vă mai vedeți mamele sau rudele? Nu vedeți focul ăla?”. Se vedea focul, că În barăci nu era lumină. În prima zi deja ni s-a spus, dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
după medicamente. Și atunci nimeni nu te Întreba dacă ești neamț sau nu: se trăgea - dar lui nu i-a fost frică și s-a Întors cu medicamentele. După vreo două-trei săptămâni m-au adus Înăuntru, În casă, Într-o odaie ca o sufragerie, așa, dar avea și un pat, unde m-au pus. În prima zi am căzut, că nu eram obișnuită, dar În cealaltă odaie erau deja rușii. Acolo era biroul lor, centrul lor. Eu niciodată nu am dormit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu medicamentele. După vreo două-trei săptămâni m-au adus Înăuntru, În casă, Într-o odaie ca o sufragerie, așa, dar avea și un pat, unde m-au pus. În prima zi am căzut, că nu eram obișnuită, dar În cealaltă odaie erau deja rușii. Acolo era biroul lor, centrul lor. Eu niciodată nu am dormit acolo, nu știu când am dormit, că se auzea cum vin, merg, vorbesc, nu știu ce... N-am știut niciodată rusa - știu șase limbi, dar rusește nu știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
registru simbolic al gândirii. Lauda somnului și a visului o întâlnim în toată creația lui Mihai Eminescu: Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,/ Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare/ Căci peredelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie/ Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie/ Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate/ De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate 688. La poetul nostru național remarcăm influențe onirice de la Novalis, Edgar Allen Poe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cuprinde întregul spectru al trupului, sufletului și spiritului, atât al omului cât și al divinității. Și totul devine o realitate interpretabilă a minții când ochii transmit creierului fantasmele vieții. Pe-omatul nepătat de pe cearceaf, În umbra ce se-ncheagă în odaie, A tresărit lumina ca un praf Când și-a deschis pupila ei bălaie 829. Și cum umbra definește lumea noastră și nu pe cea divină, marele secret dezvăluit prezintă divinitatea arătându-se omului; arătându-se ea se încarnează și astfel
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
umpleau cum nu-ncercasem niciodată și-atunc, ca să mă liniștesc, eu repetam în sinea mea: "vreun musafir mai întârziat ce mă imploră să-i deschid, Vreun musafir ce mă imploră și mă așteapt-acum de mult". Asta e tot, nimic mai mult1280. Odaia poetului e poiana din mijlocul pădurii, clădirile dimprejur iau ades locul arborilor din codru și locul devine sacru, constituind altarul pe care menestrelul jertfește sentimentele și rațiunile sale, trecutul și viitorul. Crucea e, ca și copacul, suma panteonului zeiesc. Ea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
givrată, ce pare să ți se dilate în fața ochilor. Nibletts nu-i o casă lipsită de farmec, e drăguță și intimă, cu discretele-i porțiuni văruite și cu ușa împrejmuită de flori luminoase. Interiorul e alcătuit din patru camere principale, odaia de zi și bucătăria-sufragerie, ambele aflate în spate, dând către o pajiște înclinată, dominată de priveliștea mării. Dar văd că o iau înainte. Căldura se încinsese. Temperatura se ridicase în timpul după-amiezei la douăzeci și ceva de grade, iar atmosfera licărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
altar, cu o vază cu trandafiri pe ea, și, deasupra, o gravură cafenie, reprezentând un cavaler medieval. Hartley își făcu din nou apariția, deschise o altă ușă și mă pofti într-o încăpere pustie, care s-a dovedit a fi odaia de zi. Murmură: — Îmi pare rău, tocmai ne luam ceaiul, venim și noi într-o clipă. După care mă părăsi din nou, închizând ușa. Abia acum îmi dădeam seama cât de primejdios acționasem și cât de nechibzuit fusesem. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
locului și am privit în sus, spre deal. Soarele coborâse și, ici-colo, străluceau câteva ferestre iluminate, de-o paloare lugubră. Văd perfect de la distanță și, cu toate că pentru citirea scrisorilor folosisem un pince-nez, acum reușeam să disting foarte clar bungalovurile. În odaia de zi de la Nibletts se vedea o lumină slabă. Probabil că cina se terminase și acum se uitau la televizor. În tăcere? Mi s-a năzărit gândul că, eu, pur și simplu nu puteam concepe viața de om căsătorit. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau o barieră menită să mă mâne spre camera deschisă din față. Aceasta era, fără îndoială, un dormitor. O încăpere destul de mică, mobilată cu un divan, un scaun, un scrin. Lumina soarelui făcea să strălucească florile roșii de pe draperiile necăptușite. Odaia mirosea a mobilă nouă, proaspăt lăcuită, a praf și a încăpere nefolosită. Divanul-pat, acoperit cu o cuvertură cadrilată, albastru cu alb, era, evident, încă deranjat după o noapte de somn. Pe perete se afla fotografia colorată a unui motan. Ben
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]