4,587 matches
-
timp obligați să se ralieze politicii trupelor cehoslovace de neintervenție, efectivele Legiunii au pornit în a doua jumătate a lunii ianuarie 1920 să se retragă lent spre est într-un context dificil, determinat de dezvoltarea cu succes pe teren a ofensivei Armatei Roșii și de prăbușirea defensivei susținute de trupele Armatei Albe. Ajunsă din urmă și atacată de avangarda Armatei a V-a ruse, Legiunea a susținut și a câștigat lupta defensivă de la Șeragul și Kuitun, în urma căreia s-a dezangajat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
efect al pierderilor suferite în luptă și dată fiind necesitatea unor diverse restructurări, unitatea a fost reorganizată de mai multe ori, în anii 1916, 1917, 1918 și 1919. Regimentul a intrat în compunerea Diviziei 7 Infanterie și a participat la Ofensiva Armatei Române în Transilvania. Pentru aceasta, divizia a organizat două grupuri de acoperire:"„Ghimeș”" (9 batalioane de infanterie și 5 baterii de artilerie, pentru a acționa în văile râurilor Trotuș și Sulița) și "„Uz”" (4 batalioane de infanterie și 2
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
Transilvania - generalul Traian Moșoiu, din 4 martie 1919, privitor la acest eveniment, generalul Anton Gherescu - comandantul Brigazii 13 Infanterie și colonelul Alexandru Calmuschi - comandantul Regimentului 15 Infanterie, au fost acuzați de incapacitate de acțiune și destituiți din funcție. La începutul ofensivei din aprilie, trupe ale regimentului au fost angajate la nord-est de Zalău, cucerind odată cu coloana centrală a diviziei a 7-a încă din seara zilei de 17 aprilie, Borla. De ostașii unității este legat și un episod tragicomic petrecut în
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
Ungaria a fost decretată mobilizarea generală și statul maghiar a căutat să colaboreze militar cu Rusia bolșevică printr-o alianță ofensivă și defensivă. Ultimele tentative de negociere au eșuat, astfel că la 16 aprilie 1919 trupele române au declanșat o ofensivă generală pentru a avansa dincolo de vestul Munților Apuseni. În contextul încheierii ostilităților, Linia de demarcație din Transilvania dintre armate după semnarea armistițiului ar fi urmat să aibă un scop strict militar de delimitare a zonei de contact dintre trupele inamice
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Zam. Aceast nou aliniament deși a reprezentat un pas înainte, a menținut izolarea față de teritoriul național român a comitatelor Arad și Bihor - în întregime, și parțial a comitatelor Sălaj și Sătmar. El și-a încheiat existența în aprilie 1919, odată cu ofensiva Armatei Române spre vest după fixarea unei noi linii pe un aliniament recunoscut de Antantă. Forțele armate române au continuat să preseze încet înainte, după ce au asigurat Clujul, motivându-și avansul prin referire la instrucțiunile Antantei și dorința de a
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
dincolo de linia de demarcație a fost decisă pentru data de 16 aprilie 1919. După ce în noaptea de 15 spre 16 aprilie trupele române au fost ținta unui atac militar ungar firav, în zori acestea au pornit la rândul lor o ofensivă viguroasă și au a atacat trupele ungare dislocate pe linia de demarcație, le-au înfrânt și a ocupat malurile Tisei. În plin război româno-ungar, la 13 iunie 1919 Conferința de Pace a stabilit granița consemnată ulterior de Tratatul de pace
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
70 dintre soldații Diviziei I comandate de generalul [[Clarence Huebner]] fuseseră înlocuiți cu soldați proaspăt sosiți pe front. Ultimele două săptămâni din septembrie au fost folosite pentru pregătirea de luptă în condiții urbane și pentru exerciții de tragere. Planurile pentru ofensivă prevedeau ca ambele divizii de infanterie să evite luptele în orașul Aachen. În principal, infanteriștii trebuiau să coopereze pentru încercuirea orașului și continuarea înaintării spre est. Doar un număr relativ redus de militari americani trebuia să continue luptele pentru cucerirea
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
sprijinul pe care îl putea acorda "[[Luftwaffe]]" era foarte limitat. [[File:Aachen.jpg|thumb|right|Hartă sectorului de front de la Aachen]] Artileria grea aliată a executat bombardamente ale pozițiilor defensive germane din jurul orașului Aachen cu șaze zile mai înainte de declanșarea ofensivei terestre americane. Deși bombardamentul de artilerie i-a silit pe militarii Corpului LXXXI german să înceteze toate mișcările de personal și aprovizionarea pe timpul zilei, efectele acestuia asupra cazematelor și fortificațiilor a fost neînsemnate. Bombardamentul aerian inițial de pe 2 octombrie a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
urmă. Deși pe 3 octombrie tancurile americane au reușit să traverseze Wurmul și ar fi putut sprijini cu foc atacul infanteriei, înaintarea americanilor a fost oprită în urma unor contraatacuri germane. Orașul Rimburg a fost cucerit în a doua zi a ofensivei, dar înaintarea americanilor a fost în continuare încetinită de apărarea germană, a cărei fortificații nu au fost distruse până când tancurile și tunurile de câmp de 155 mm nu au fost aduse în poziție de tragere directă. Lupte puternice au fost
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Batalionul 101 SS tancuri grele. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-584-2170-05, Frankreich, Schützenpanzer in einer Stadt.jpg|thumb|Infanteriști ai unui regiment mecanizat de pe frontul de vest deplansându-se într-un vehicul semi-șenilat Sd.Kfz. 251]] Divizia I de infanterie și-a început ofensiva în sud pe 8 octombrie, având ca prim obiectiv cucerirea orașului [[Verlautenheide]] și a Cotei 231 (cunoscute și ca „dealul Crucii”) de lângă Ravelsberg. Atacul a început cu un baraj masiv de artilerie, care le-a ușurat mult sarcina infanteriștilor. În timpul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
americane, grosul trupelor germane a fost distrus de focul artileriei și atacurile aviației. Divizia a 3-a Panzergrenadier a încercat a doua zi să organizeze un contraatac local, dar a fost respinsă cu pierderi grele, fiind incapabilă să organizeze acțiuni ofensive viitoare. În nord, Divizia a 30-a, sprijinită de elemente ale Diviziei a 29-a de infanterie și a 2-a de blindate, a continuat în perioada 13-16 octombrie atacul pe direcția sud în sectorul satului Würselen. În ciuda sprijinului important
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
de Broglie, François Guizot, Jacques Nicolas Augustin Thierry, Ludovic Vitet, Paul-Francois Dubois, criticii literări Charles Augustin Sainte-Beuve și Gustave Plache, si Jean-Jacques Ampère. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub influența lui Ferdinand Brunetière, revista a sprijinit Biserică Catolică împotriva ofensivei anticlericale. La fel că marea majoritate a revistelor, ea a fost politizată tot mai mult cu ocazia și din cauza afacerii Dreyfus. În anul 1945 și-a schimbat titlul în cel de "La Revue, littérature, histoire, arts et sciences des Deux
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
a Transcarpatiei, explicate prin motive strategice (apărarea mai ușoară a orașelor Ungvár și Munkács). Ambasadorul german din Budapesta, a înmânat la 11 martie răspunsul favorabil al guvernului german. La 14 martie, garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o ofensivă pentru ocuparea unor localități strategice, aflate în împrejurimea celor două orașe. În urma atacului, șapte sate au fost ocupate, care mai târziu au devenit capete de pod pentru armata maghiară în ofensiva pentru cucerirea Transcarpatiei. La data de 14 martie 1939
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o ofensivă pentru ocuparea unor localități strategice, aflate în împrejurimea celor două orașe. În urma atacului, șapte sate au fost ocupate, care mai târziu au devenit capete de pod pentru armata maghiară în ofensiva pentru cucerirea Transcarpatiei. La data de 14 martie 1939 o grupare politică s slovacilor, în fruntele cu Jozef Tiso a proclamat independența Slovaciei. Ca un răspuns, guvernul lui Voloșin tot a proclamat independența Transcarpatiei, declarând pe orașul Hust ca sediu
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
garnizonul cehoslovac la Hust, care mai înainte a refuzat să retrage din oraș. Ca un rezultat al incidentului, mai mulți militanți au fost uciși, iar ostașii cehoslovaci au asigurat - temporar - pozițiile lor în Hust. La 15 martie dimineață a început ofensiva maghiară împotriva Transcarpatiei. Conform planului operațional, trei grupuri de armate au fost înființate, cu sediile la Munkács, Ungvár și Beregszász, iar cu supravegherea ofensivei a fost însărcinat generalul-maior Ferenc Szombathelyi (el mai târziu, între 1941-1944 a devenit șef de stat
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
iar ostașii cehoslovaci au asigurat - temporar - pozițiile lor în Hust. La 15 martie dimineață a început ofensiva maghiară împotriva Transcarpatiei. Conform planului operațional, trei grupuri de armate au fost înființate, cu sediile la Munkács, Ungvár și Beregszász, iar cu supravegherea ofensivei a fost însărcinat generalul-maior Ferenc Szombathelyi (el mai târziu, între 1941-1944 a devenit șef de stat major). Obiectivul grupului din Munkács a fost ocuparea orașului Svaleava ("Szolyva"), grupul din Ungvár a atacat în direcția orașului Perecin ("Perecseny"), iar cel din
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
generalul-maior Ferenc Szombathelyi (el mai târziu, între 1941-1944 a devenit șef de stat major). Obiectivul grupului din Munkács a fost ocuparea orașului Svaleava ("Szolyva"), grupul din Ungvár a atacat în direcția orașului Perecin ("Perecseny"), iar cel din Beregszász a pornit ofensiva în direcția orașului Seleușu Mare ("Nagyszőlős"), iar după atingerea obiectivului a trebuit să continuă ofensiva în valea Tisei, până la Frasin. Grupurile din Munkács și Beregszász au atins scopul chiar în același zi, militanții ruteni au retras după lupte sporadice. În
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
grupului din Munkács a fost ocuparea orașului Svaleava ("Szolyva"), grupul din Ungvár a atacat în direcția orașului Perecin ("Perecseny"), iar cel din Beregszász a pornit ofensiva în direcția orașului Seleușu Mare ("Nagyszőlős"), iar după atingerea obiectivului a trebuit să continuă ofensiva în valea Tisei, până la Frasin. Grupurile din Munkács și Beregszász au atins scopul chiar în același zi, militanții ruteni au retras după lupte sporadice. În paralel, grupul din Ungvár a complicat în lupte violente cu armata regulară cehoslovace lângă satul
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
milițiilor neregulate lituaniene împotriva forțelor sovietice în retragere. Mulți lituanieni credeau că Germania va permite restabilirea independenței țării. Pentru a mulțumi Germania, unii oameni și-au exprimat fățiș sentimentele antisemite. Germania Nazistă, care confiscase teritoriul lituanian în prima săptămână de ofensivă, s-a folosit de această situație în avantajul său și, într-adevăr, în primele zile a permis înființarea unui de către . Pentru o scurtă perioadă, părea că germanii urmau să acorde Lituaniei o autonomie importantă, comparabilă cu cea acordată Republicii Slovace
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
fi refăcută pentru ca să reintre în luptă. În septembrie 1944, aliații occidentali au reușit să iasă din capetele de pod din Normandia și au declanșat urmărirea forțelor germane în retragere prin nordul Franței și Belgia. Deși comandanții aliaților erau în favoarea unei ofensive pe front larg pentru continuarea înaintării în Olanda și Germania, feldmareșalul britanic Bernard Montgomery considera că mai nimerită este executarea unei lovituri îndrăznaeță spre nord prin provincia olandeză Gelderland, pentru ocolirea liniei fortificate „Siegfried”. Un asemenea atac ar fi deschis
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
externe și l-a anunțat că relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost rupte. Lupte grele au avut loc între 21 și 22 aprilie în afara orașului Tyrnavos, dar când forțele otomane superioare numeric s-au aliniat și au început ofensiva, Statul Major Grec a ordonat retragerea, răspândind panică în rândul militarilor și deopotrivă a civililor. Orașul Larisa a fost ocupat pe 27 aprilie, în timp ce frontul grec a fost reorganizată la Farsala, în spatele liniilor strategice din Velestino. Cu toate acestea, unei
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
s-au închiat. Golful Scheldt a fost curățat de [[Mină (armă)|mine marine]] și, pe 29 noiebrie, după ce instalațiile portuare au fost reparate, primul convoi aliat a intrat în port, în frunte cu [[cargou]]l canadian „Fort Cataraqui”. După o ofensivă de cinci săptămâni, Armata I canadiană a reușit să captureze 41.043 de prizonieri germani. După ce primul vapor a acostat pe 28 noiembrie, convoaiele au început să descarce un flux continuu de provizii pe continent, care a revigorat înaintarea [[Campania
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
dintre aceste obiective, germanii au lansat mai multe rachete [[V-2]] asupra Antwerp decât împotriva oricărei alte ținte. Aproape jumătate dintre rachetele V-2 lansate în timpul războiului au vizat Antwerpul. Portul Antwerp a fost considerat atât de important încât, în timpul [[ofensiva din Ardeni|Ofensivei din Ardeni]], unul dintre obiectivele importante ale operațiunilor a fost recucerirea orașului și portului. Bătălia de pe Scheldt a fost apreciată diferit de istorici sau politicieni. Istoricul american Charles B. MacDonald a considerat că întârzierea cu care a
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
germanii au lansat mai multe rachete [[V-2]] asupra Antwerp decât împotriva oricărei alte ținte. Aproape jumătate dintre rachetele V-2 lansate în timpul războiului au vizat Antwerpul. Portul Antwerp a fost considerat atât de important încât, în timpul [[ofensiva din Ardeni|Ofensivei din Ardeni]], unul dintre obiectivele importante ale operațiunilor a fost recucerirea orașului și portului. Bătălia de pe Scheldt a fost apreciată diferit de istorici sau politicieni. Istoricul american Charles B. MacDonald a considerat că întârzierea cu care a fost cucerit controlul
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
Marea Retragere a fost o retragere strategică a Armatei Imperiale Ruse din Galiția-Polonia în Primul Război Mondial. Soldații ruși slab echipați și depășiți numeric în anumite secțiuni ale frontului au suferit pierderi uriașe pe parcursul ofensivei de vară a Puterilor Centrale. Pe parcursul acestei perioade, Puterile Centrale au format patru noi armate germane: Armata a XI-a, Armata a XII-a, Armata Niemen și Armata de pe Bug. Echilibrul de putere pe Frontul de Est s-a schimbat
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]