5,945 matches
-
violență fără măsură, pe care n-o mai recunoaștem pentru că iubirea a învelit-o în ceva ce-i admis ca firesc. Asta simțea. Încerca să fie sincer cu el și să afle dacă din iubire suferă sau dacă era numai orgoliu sau disperarea că se găsește deodată singur în fața unor drumuri nesfârșite pe care trebuie să le continue, pentru că așa a ales el, în timp ce jocuri și strigăte și voioșie și viață nepăsătoare la înaintarea lui se înșiruie de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cere. Ai putere de lucru și stăpânire de sine și știi asta. Îți cunoști valoarea, cel puțin aproximativ. Știi bine ce poți și ce ești, în comparație cu alții. Există în tine o mândrie nemărturisită. Gândește-te bine: nu suferi cumva din orgoliu doar, pentru că te-a părăsit pe tine, care știi cum ești? Nu cumva e doar o chestiune de orgoliu? Dar să reluăm altceva din ce am zis mai adineauri. Ai putere de lucru și știi asta. Ai învățat și înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bine ce poți și ce ești, în comparație cu alții. Există în tine o mândrie nemărturisită. Gândește-te bine: nu suferi cumva din orgoliu doar, pentru că te-a părăsit pe tine, care știi cum ești? Nu cumva e doar o chestiune de orgoliu? Dar să reluăm altceva din ce am zis mai adineauri. Ai putere de lucru și știi asta. Ai învățat și înveți încă. Ai luptat. Te admiră lumea, pentru că te admiră să știi, indiferent dacă ți se spune sau nu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
felul lui la Ioana Sandi, dar nu era iubire. Nu era decât zbaterea transformării din el. Pentru că începuse să priceapă că se alterează pe zi ce trece, lăsându-se pradă tot mai mult preocupărilor exterioare. Și amestecul de egoism și orgoliu din el, așa cum îl avem fiecare, ieșea la suprafață și-l domina. Iar toată povestea cu Ioana Sandi se nimerise să se sfârșească exact atunci. Nu mai era sincer, nici nu se mai străduia să fie. Față de el, nu față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întâmpla din clipa în care am văzut-o.“ „S-a căsătorit. A divorțat după un an sau ceva de genul ăsta.“ „Ai iubit-o mult?“, „Nu știu, nu cred. Am suferit mult, dar cred că mai mult din mândrie, din orgoliu, pentru că eram înfrânt și nu suportam asta și voiam să se întoarcă, dar sunt convins că n-aș fi iertat-o dacă s-ar fi întors, nu i-aș fi spus nimic, dar n-aș fi iertat-o. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dreptul superb! O să pregătim prânzul să Îl ai aici pe când ajungi, a zis el cuprins de un nou val de entuziasm. Abia aștept. Și transmite-i toată dragostea mea, firește! — Firește. Ne vedem curând. Era obositor să Îi tot gâdil orgoliul cu atâta entuziasm, dar el Îmi ușura mult treaba așa că merita efortul. Când Miranda nu lua masa În oraș, Îi serveam Întotdeauna În biroul ei același prânz, pe care ea Îl consuma În voie În spatele ușilor Închise. Păstram o provizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a convins prin acest lucru că el era singurul om virtuos și s-a convins că ucenicii săi, prin simpla ascultare și învățare a definiției viciului și virtuții, poartă deja în sine virtutea și sînt departe de vicii. Ce nefericit orgoliu omenesc! Diabolică îngîmfare a minții care își închipuie că a îndeplinit orice bine prin sine însăși, dar care ignoră faptul că a cunoaște nu este altceva decît un principiu slab și elementar al binelui, iar binele adevărat și împlinit aparține
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
împiedicat de ceva. Dacă Biserica schismatică a Franței s-ar fi manifestat cu ocazia Concordatului dintre Napoleon și Pius al VII-lea, numai o parte restrînsă a Bisericii acelei națiuni, datorată fericitei incongruențe a acelui unic Cler, care dintr-un orgoliu național a pus bazele sistemului schismatic din Europa, despre care vorbesc, și dintr-un simțămînt de pieta-te, nu ar fi fost fidelă în practică acestei teorii zadarnice. Și dacă acea mică Biserică schismatică nu a reușit să tulbure și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sa din corpul medical. Și totuși era evident că ținuse la tînăra femeie și că-i plîngea moartea În felul său ambiguu, o dată Înfruntînd hoardele ostile de la Înmormîntare, altădată roșind stingherit, cînd l-am surprins singur lîngă piatra de mormînt. Orgoliul și auto-Învinovățirea Împărțeau haina rafinată a personalității sale, și m-am Întrebat, jenat de-un asemenea gînd, dacă nu cumva alesese marmura care să se potrivească perfect cu nuanța părului și a costumului său. M-am uitat după un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mă ia! Clara merita mai mult decât rolul unei victime într-un rămășag.“ Se apropie de țărm încruntat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure nisipul umed. „Am impresia că fac numai prostii“, își spuse. „Prostii în lanț, care țin de orgoliul meu de a mi dovedi morțiș că mă pot trans forma dintr-o persoană interesantă într-un personaj exemplar, chiar dacă a dispărut Clara. Ce idioțenie, ce fixație cretină să mă duelez cu marea! M-a tâmpit singurătatea! Sunt un jalnic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deși se schimbase destul de mult. Trupul lui gârbovit și slab de odinioară se scuturase parcă de o mare povară, devenise musculos și vânjos, deși umărul stâng continua să-i stea puțin aplecat față de umărul drept - parcă dintr-un fel de orgoliu al nonconformismului. Era tuns chilug și purta barbă, ceea ce-i dădea un neașteptat aer monahal, care impunea distanță. Clara se îndreptă cu pași hotărâți înspre el. — Bine te-am găsit, Bobo! rosti ea, scoțându-și ochelarii de pe nas. Mă bucur
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o simfonie, sau invers. În cele din urmă, ele pot sluji cel mult ca surogate, mai cu seamă dacă ne servim de ele - așa cum unele persoane se servesc de relațiile sexuale - doar pentru a ne justifica sau a ne satisface orgoliul personal. În animalul Înrăit al lui Voltaire există o și mai mare ticăloșie. Nu poate fi posedat sau, mai precis, nu poate fi deposedat de „anima“, de suflet, În felul În care noi Încercăm să-l posedăm. În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
străfundul sufletului. Instantaneu își dădu seama că, în momentul acesta destul de puțin propice ales pentru întreprinderea celebrei călătorii pe drumul bravilor cruciați de odinioară, vlaga i se diminuase și trupul lui de fier cerea răgaz de reîncărcare a bateriilor. Din orgoliu și din încrâncenarea băuturii, porni, însă, mai departe, spre miazăzi, murmurând: voința omului omnia vincit! Vântul venind din travers îi dădu, însă, un brânci, pe neașteptate, izbindu-l de un zid de piatră și de cărămidă, a cărui soliditate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcu semn de adio. Formând ariergarda temporară a perechii de aborigeni, Fata cu grumaz de volute metalice ocolea fiecare copac, mlădiindu-și șoldurile printre trunchiuri. Trezindu-se singur în foșnetul pădurii magice, Profesorul renunță să mai arboreze vreo urmă de orgoliu masculin. Porni, oftând, să reconstituie incomoda traiectorie a întoarcerii, trăgându-se din ram în ram, sprijinindu-se cu bastonul în țesturi de rocă ce-și mai dezgoleau rotunjimile din frunzișuri, așezând pas după pas și ascultându-și precipitatele gâfâieli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cimpoaie. Izbucniră răpăiturile aplauzelor venind în valuri din mulțime, dar furnicile-soldați pentru nimic în lume nu și-ar fi răsucit lucioasele lor țeste cu antene, deși ardeau de pofta de a recolta din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați de tunetul tobelor voinice, cei câțiva nori bucălați, tolăniți leneș sub boltă, se ușurară brusc de poverile lor lichide. Textura firelor de apă și ceața alburie nu mai lăsară să se deslușească translările corpurilor marțiale pe întinsul platou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
baletul. Mai apuc să-l aud pe Cașiș: - De ce să nu ne luăm tuburi de vopsea, să facem grafitti? Că tot cam pe-acolo suntem. * Cașiș avea din nou dreptate. Erau deja Într-un impas: pudoarea și În același timp orgoliul Îi Împiedicau să se mărginească la atât. Unii dintre ei erau prea pudici ca să se expună cu atât de puțin. Iar alții prea mândri, dacă nu de ceea ce scriau, măcar de ceea ce citiseră, ca să nu-și dea seama că putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu femeile, le e greu să recunoască În alte femei elemente ce le-ar știrbi unicitatea. Într-adevăr, personajul din film nu era chiar atât de portocaliu, totuși nu-i sigur că pentru Andreea coloritul ăsta era un motiv de orgoliu. Dar să revin la Leac zâmbindu-i Încurcat În ușa scării de bloc. Încercând nu prea convins s-o scalde cumva, Însă, după câte-l cunosc, gata să ne dea În gât, doar ca s-o impresioneze pe tipă: - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a. și despre situația mea erotică de atunci. În plus, era un vers care-mi plăcea, Morar era un poet care-mi plăcea. Mai târziu, am folosit foarte puține citate În ceea ce avea de spus C.a., nu atât din pricina orgoliilor de autori În afirmare, cât mai ales pentru că am urmat cărarea Întrezărită o dată cu primele experimente de creativitate propuse de Cătă. Dar versul din Morar se potrivea cu ceea ce simțeam eu, asta nu le-am spus-o lor, era Îndeajuns argumentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu prietenul meu. Descoperind că, și de-ar fi fost să-l părăsească pentru mine, Cătă ar fi rămas indiferent, o bună parte din pasiunea mea pentru Cristina s-a diluat, la fel și suferința de după. Era și normal, fiindcă orgoliul de competitor Înfrânt este, pe o scară a intensității sentimentelor, ceva mai jos decât zbuciumul amorezului dezamăgit. Așa că, pentru a mă stimula cât de cât, problemele mele rămânând În continuare aceleași, mă lipisem-Împrietenisem cu noua mea rivală, Andreea. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
loc printre atâția ruși (și Shakespeare, Într-adevăr, era să-l uit) punea la grămadă avangardiști și o mulțime de cărți de poezie, contactând cele mai obscure edituri În căutare de autori de notorietate locală, scriitori modești cărora le stimula orgoliul organizându-le lansări pline de fast, cu recitări publice pentru care angaja actori profesioniști. Nu știu dacă recitările astea erau În beneficiul autorilor promovați de Cătă, despre actori având toți, și mai ales Andreea, o părere proastă. Poate că librarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
subțire de in, maro deschis, cu mâneci scurte, ușor decoltată. Părul lung, lăsat pe spate, formează o cascadă de bucle roșcat-strălucitoare ce acoperă umerii și se revarsă generos către piept. Ochii vii dezvăluie candoarea unui suflet curat, fără vanități și orgolii. Buenos dias1, Amalia! Bărbatul vorbește spaniola cu un pronunțat accent slav. Se ridică, traversează camera călcând pe pardoseala de piatră cu un ușor șchiopătat al piciorului drept și toarnă cafea pentru ea din ceainicul roșu aflat pe soba de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
știe, nu poate să-i facă rău. De altfel, același lucru l-am convenit și cu persoana noastră de legătură în convorbirea telefonică avută acum câteva zile. Vreo veste din mediile politice? Eh, politicienii... Dă din mână a lehamite: Doar orgolii și adversități. Nici nu ar fi putut altfel Carol 64, acest june prim aventurier, să-i dezbine pentru a-și impune domnia lui dictatorială. Deocamdată se rezumă la discuții, în căutarea celei mai bune soluții. Domniile lor par să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pămîntul Făgăduinței. 7. - O doctrină, domnule judecător, pe cît de atractivă, pe atît de Înșelătoare... - Modificată În minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun În practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era În ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strîngea tacîmurile acelui prînz Întîrziat, ajutată de Marga Popescu, a cărei veselie stătea parcă să nege, ca un argument absurd, concluziile vorbirii dintre mine și stăpînul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ieri, nu este comod nici azi să spui că Sorescu este un mare dramaturg și un poet extraordinar, nici că Nichita Stănescu a înnoit poezia românească. Se simt vexați scriitorii din mai multe generații. Dar și luptele și arțagurile, idiosincraziile, orgoliile, intoleranțele fac parte din ecuația literaturii. Așa că nu mi-am pierdut firea și sper să nu mi-o pierd nici de aici înainte. Chiar dacă timp de 18 ani am fost înjurat pe toate drumurile. Asta-i situația! Cât despre "reconsiderările
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
fără preget rădăcina de gîndire abstract geometrică din care Mediterana știuse a extrage forțe pentru cele mai invidiabile îndrăzneli contemplative. Săpat în stîncă, drumul spre misterele ultime ale cugetului alia acolo, la cumpăna expunerii, strictețea neîntrecută și o naturalitate dezarmînd orgoliile. Cum îl înfățișa imaginea izvodită de compatriotul nostru - culoar inițiatic, triumfător smuls negrului compact, - în tăcerea lui, 25 de veacuri păstraseră fascinant chemarea Sibyllei de la Cumae. O restituție ca aceasta, întreprinsă cu o angajare gravă, la adăpost de subterfugii frivole
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]